Cei mai multi barbati nu-si dau seama ca au o deficienta sexuala si sunt total vinovati de mariajul lor nefericit. Exista nenumarate grade ale impotentei sexuale care micsoreaza placerea si au efecte negative asupra caracterului individului, compromitand in acelasi timp, stabilitatea cuplului. Prin urmare, oricarui barbat ii sta in putinta sa conditioneze in mod pozitiv sau negativ nu numai propria viata psihica, dar si pe cea a partenerei sale.
E de vina partenera? Foarte multi barbati relativ impotenti, adica a caror impotenta sexuala e incompleta, reusesc sa se autoconvinga ca sunt perfect normali si pun in spinarea partenerei vina pentru absenta de placere sau de satisfactie cu care se incheie actul sexual. Iar asta ajunge sa-i creeze femeii un complex de inferioritate care agraveaza situatia unui cuplu deja instabil.
Sexologii pot cita numeroase exemple de femei care cred ca e vina lor ca nu participa la actul sexual cu destula placere si carora nu le trece nici o secunda prin cap ca de fapt vina ii apartine in intregime sotului. In general, acesta refuza sa mearga la doctor caci, pentru majoritatea barbatilor, a trebui sa fie vazuti de un medic in privinta problemelor sexuale este o umilinta pe care ei nu cred ca o merita. Sa le fie insa umilita sotia, asta da!
Simptome. Barbatii se duc la doctor din cauza unor probleme izolate, dar, in realitate, aflate in stransa legatura cu impotenta sexuala masculina. Simptomatologia poate fi extrem de diversa: nervozitate, apatie, dificultati de concentrare, meticulozitate excesiva, agorafobie, timiditate ori agresivitate, complexe de inferioritate, comportament obsesiv, greata, nesiguranta, aciditate gastrica, tulburari ale mictiunii, probleme cardiace, arsuri la stomac si lista poate continua. Evident, nu sunt simptome pentru tratarea carora medicul sa poata prescrie medicamente. La baza tuturor acestor tulburari psihice si nervoase se afla de fapt neputinta de a duce pana la capat un raport sexual. Refuzul de a-si admite impotenta duce la aparitia unui dezgust care se exprima prin diferite stari de rau.
Cauze. Impotenta masculina poate fi declansata si de o dorinta de tradare nesatisfacuta sau chiar de aversiune fata de sotie. Schimbarea partenerei poate modifica in mod radical comportamentul sexual, dar in loc sa se confrunte cu certitudinea faptului ca e impotent, barbatul prefera sa-si complice viata si sa o faca si pe sotie sa sufere, hranindu-se astfel nevrozele de care e cuprins. Secole in care aceasta boala masculina a fost subiectul celor mai crude ironii apasa in continuare asupra omului modern, ceea ce face ca, desi nefericiti si bolnavi, foarte multi barbati sa fie orgoliosi si refractari la orice tratament.
Prin traditie, impotenta e pe nedrept atribuita pacatelor tineretilor, exceselor, factorilor ereditari, masturbarii, viciilor de tot felul. In majoritatea cazurilor, impotenta masculina se datoreaza unor factori psihici: educatia sexuala deficitara; teama de imaginea femeii, din cauza unor traume suferite in copilarie sau adolescenta; sentimentul de inferioritate derivat dintr-un complex de culpabilitate si aflat in legatura cu nevoia perversa de pedeapsa; masochism si sadism (nevoia de a pedepsi femeia); frica de a rani femeile; teama de o eventuala sarcina; inhibitii si prejudecati cu caracter religios; reprimarea unor tendinte homosexuale; inhibitii cu caracter familial, insuflate de autotarismul patern sau matern; gelozie.
Tratament. Fiecare caz de impotenta trebuie analizat cu atentie, inainte de a dezvalui originile problemei si de a smulge raul din radacina. Dar autoanaliza nu este suficienta pentru identificarea cauzelor impotentei (care poate fi absoluta sau relativa); e nevoie ca la tratament sa participle si partenera, ca sa poata fi indeplinite conditiile ideale pentru o relatie senina si eliberata de spectrul declansarii altor traume.
Cea mai frecventa manifestare de impotenta partiala e ejacularea precoce. Intr-o asemenea situatie, barbatul e sfasiat intre doua tendinte opuse si la fel de puternice: de o parte dorinta sexuala, iar de cealalata inhibarea ei. E o problema emotionala grava, care trebuie rezolvata fara intarziere, pentru ca sa nu duca la aparitia unor efecte nefaste in viata cuplului.
Impotenta se poate manifesta si printr-un fel de indiferenta sexuala fata de partenera. Obstacolul acesta poate fi trecut uneori prin schimbarea partenerei, dar o astfel de solutie nu e mereu usor de aplicat. De cele mai multe ori, bolnavul trebuie pana la urma sa se supuna unui veritabil tratament psihanalitic care sa-i permita sa doboare piedicile pe care i le pune propriul inconstient si care ii strica viata, caracterul si relatiile cu ceilalti. Sentimentul de umilinta nascut din incapacitatea de a-si satisface partenerul poate fi la fel de nociv ca un sentiment de culpabilitate, putand si el sa provoace depresie, oboseala, nervozitate, agitatie etc.
Durata tratamentului ce va fi urmat variaza de la un individ la altul. Pentru unii, e suficienta o scurta perioada de absistenta. In schimb, in cazurile mai grave, in care se manifesta o adevarata nevroza, e absolute indispensabil sa fie consultat un specialist.