Cele mai multe aspecte ale sexualitatii umane au fost explicate de cercetatori, astfel incat astazi avem la dispozitie numeroase studii de specialitate. Aspectele sufletesti ale vietii sexuale au fost si ele precizate, cu toate ca mai exista inca o serie de probleme ramase fara raspuns. Dupa parerea specilistilor datele precise privind frecventa impotentei sau a frigitatii sunt foarte contradictorii pentru faptul ca unele persoane, dintr-un motiv sau altul nu se prezinta la medic pentru a discuta sincer si la timp asemenea probleme, altele nu doresc sa vorbeasca despre anumite episoade ale vietii lor care au creat aceste probleme, incercand sa le uite, desi amintirile respective continua sa le urmareasca.
In general, in spatele diagnosticului de impotenta sau frigiditate se ascund tulburari trecatoare sau usor de vindecat. Daca un medic este obligat cateodata sa se opreasca in legatura cu acest subiect la jumatatea drumului, cei in cauza pot discuta intre ei fara nici o retinere. Important este sa se procedeze cu tact, cu blandete dar in acelasi timp cu convingere, spre a se obtine o buna intelegere reciproca.
Frigiditatea si impotenta sunt doua notiuni complet diferite. Ceea ce le deosebeste in primul rand este faptul ca femeia poate fi fecundata chiar daca nu a ajuns la orgasm, in timp ce barbatul la care nu se produce erectia si ejacularea nu are posibilitatea de a o fecunda.
In foarte numeroase cazuri, orice barbat / femeie poate avea la un moment dat un esec in ceea ce priveste satisfactia sexuala. Nu exista nici un motiv de ingrijorare. Insa, daca esecurile se repeta se impune o atentie crescuta. Important este ca anumite lucruri sa nu fie lasate sa se invecheasca, sa se inradacineze, sa se cronicizeze; tulburarile functionale ivite nu trebuie sa aiba posibilitatea de a face “poteci”, care daca sunt mereu batatorite nu mai lasa sa creasca iarba.
Medicul este in masura sa dea un mare ajutor in ceea ce priveste descoperirea unor situatii conflictuale, prin suprimarea carora se pot dobandi satisfactiile dorite. Incidentele amintite nu sunt catusi de putine in viata conjugala. Dimpotriva, se constata ca ele apar mult mai des la adeptii burlaciei. Pe de alta parte, unele legaturi lipsite de satisfactie, instabilitatea altora, o serie de imprejurari in care se produc diferite excese sau, o data cu trecerea anilor, scaderea posibilitatii de intemeiere a unui camin, ii fac adesea sa regrete ca nu mai pot lua viata de la inceput.
Printre avantajele care decurg din armonia sexuala intemeiata pe dragoste sincera si prietenie se numara si dobandirea stapanirii de sine. Unii sunt dispusi sa creada cu prea multa usurinta ca fiinta umana procedeaza in domeneiul sexual in virtutea unui instinct, dar in realitate folosesc acest argument pentru a-si sustine propria comportare. Altfel, dupa afirmatiile lor, este normal ca la barbat sa aiba loc, independent de vointa lo, o serie de reactii in lant: impulsul sexual, erectia, ejacularea, respective orgasmul. Dar, daca am admite aceasta teza ar trebui sa acceptam implicit si faptul ca omul a urcat anumite trepte pe scara evolutiei numai in ceea ce priveste ratiunea, intelepciunea, si ca in ceea ce priveste instinctele a ramas la nivelul necuvantatoarelor.
Datorita capacitatii sale de a gandi, omul are in buna masura posibilitatea sa-si satisfaca si sa-si canalizeze pornirile sale instinctive. El este nu numai educabil ci si autoeducabil, fiind capabil sa ajunga la o comportare cu adevarat umana datorita stapanirii de sine. In viata conjugala principalul indemn care permite sa se ajunga la stapanirea de sine este reprezentat de dorinta de a-si face partenerul fericit. Trupul fiintei iubite, amintirea unei intimitati sexuale anterioare, o sarutare, o mangaiere, toate acestea pot starni anumite emotii sau dorinte, pot atata senzualitatea, dar satisfactia nu poate fi obtinuta totdeauna imediat. Sub imperiul instinctelor, lasate sa se dezlantuie in imprejurari nepotrivite, apar treptat stari de neliniste, incordare, nemultumire.
Daca am admite ca oamenii se pot lipsi de stapanirea de sine ar insemna ca o atitudine iubitoare, tandra, manifestata de partenera, sa creeze automat necesitatea unui raport sexual. Dimpotriva, prin dominarea instinctelor se instaleaza o atmosfera calma, cu o mai mare libertate si simplitate a purtarii. Gesturile de dragoste, saruturile sau imbratisarile trebuie sa intretina fara intrerupere uniunea unui cuplu, fara teama ca ar putea fi interpretate de fiecare data si in orice imprejurare ca o invitatie la o intimitate deplina.
A avea un comportament sexual demn de calitatea de om, a fi capabil de stapanire, inseamna foarte mult si are o deosebita importanta practica. Astfel, in primul rand, barbatul va trece mai calm si mai usor prin perioadele de absistenta impuse de activitatea profesionala sau sociala, fara ca propriul lui instinct sa-l obsedeze, fara sa se lase ispitit de ideea unor legaturi sexuale adulterine sau intamplatoare. Apoi, el va ramane acelasi partener tandru si bine dispus, chiar daca in anumite perioade (sarcina, ciclu menstrual, stari de boala) nu sunt posibile raporturi sexuale cu partenera sa. Si este mai mult sigur ca ea va aprecia ca o dovada de dragoste faptul ca barbatul este la fel de tandru in zilele de absistenta, ca nu-si pierde capul sau rabdarea si ca nu transforma in drama obligatia de a-si infrana pornirile instinctive, pe scurt, ca stie sa fie stapan pe simturile sale.