Din nou avem discuţii despre problema resursei umane calificate în domedii strategice. Din nou ne amintim că ne pleacă specialiştii peste hotare, că nu mai au loc de impostori.
Distrugerea şcolii româneşti este deplânsă de chiar cei care au pus umărul să o distrugă: POLITICIENII. În goana lor pentru a-şi falsifica CV-urile, pentru a-şi adăuga „cocoraţii” de învăţământ „înalt superior” la lista de imposturi din care le este alcătuită viaţa „profesională”, au făcut praf şi pulbere şcoala românescă, privând-o de specialişti.
Nu există sculă de basculă din politica noastră, să nu-şi fi dat Bacalaureatul la vârste mai coapte şi să nu fi „absolvit”, în doi-trei ani de politică „de vârf”, cinci masterate, 10 doctorate, o postliceală, dar, mai ales înaltele studii securistice de „apărare”.
Şi vine Vasile Dîncu să se plângă că duce lipsă de specialişti în domeniul „apărării”. Păi să o ia pe madam Gorghiu şi alte madame ale politicii româneşti; să se ia pe sine însuşi şi alţii ca el – toţi sunt absolvenţi ulta-blindaţi în domeniul studiilor de gen. Iar domnia sa are şi revistă de sinteze militare, deci e cel mai în măsură să resusciteze sectorul „de stat” al „apărării”.
Numai că pe ce pune mâna nea’ Vasile, sucombă subit şi mortal. A avut pe mână NCN, l-a decedat. Toată lumea ştie că e în spatele CFR Cluj-Napoca, dar clubul, deşi ia campionat, după campionat, e în moarte clinică cu banii amanetaţi. (şi asta este numai istorie recentă)
Dar asta este altă poveste, una despre toţi „gradaţii” politicii autohtone care sunt recompensaţi (doar că au patalama, nu şi acoperire profesională), cu funcţii în stat şi numai în poziţii pentru care nu au nici o calificare. Impostorii se trag unii pe alţii către funcţii şi resurse. Aceasta este trista realitate a istoriei post-decembriste din România: urmaşii desculţilor educaţional din anii 50 ai secolului trecut, cei ajunşi miniştri pentru că beneficiau „de origine sănătoasă”, nenorocesc Patria tot pentru că au „origine sănătoasă”: sunt pui de activişti, nomenclaturişti, securişti, ei înşişi activişti, nomenclaturişti, securişti. Noua Cumătrocraţie cleptocrată.
Toate CV-urile infestate de patalamale obţinute de la „colegii de apărare” cu valoare academică zero au devenit politicieni, oameni de afaceri prosperi, jurişti, jurnalişti, „consultanţă” politică şi de comunicare, infiltrând instituţiile publice. Toţi lingăii de presă ai sistemului cleptocrat, paraşutaţi în presă şi folosiţi ca mijloace de malformare comunicaţională, azi sunt politicieni.
Impostura ocupă banul public, în timp ce specialiştii sunt alungaţi peste graniţă. Nevoia patologică a acestei Cumătrocraţii de a acapara tot a sufocat totul: Sănătatea, Învăţământul, Justiția, Sportul, Cercetarea, tot ce au atins au uscat, au pus pe butuci. Sunt recompensaţi lingăii, coloanele vertebrale deformate, cărătorii de valize, „yes”-manii, curvele (indiferent de sex).
Şi, acum, la căpătâiul victimei numită România, stau şi se plâng că lucrurile nu merg?
Impostura este, pe termenul scurt al vieţii lor, soluţia facilă de guvernare.
V-am mai spus: impostura este „motorul” guvernării în România. Pentru mânuitorii de putere de la noi (ei înşişi nişte impostori), cea mai riscantă alegere este să pună un specialist pe un post corespunzător specializării sale. Că se pot trezi pe cap cu unul dintre ciudaţii care-şi iau specializarea în serios şi are un limbaj comun cu subordonaţii săi, cel al specialiştilor care au tendinţa de a-i exclude din lanţul discreţionar de comandă (de „aşa vreau eu”, „am decis”) tocmai pe impostori. Ori impostorii sunt „alfa şi omega” deciziei şi şefiei în România.
În România, „a merge ceva”, „a funcţiona”, nu are nici o conotaţie pozitivă pentru funcţionalitate, numai dacă banul public „pică” şi „curge” în buzunarul şi contul care trebuie.
Nimic nu merge bine fără şpagă. Care legi trebuie respectate, cele date de chiar hoţi? Acele legi cu multiple portiţe de scăpare, care se termină în excepţii şi virgule?
În România faci pârnaie dacă furi o pâine de foame, nu dacă furi viitorul Patriei de foame de putere.
Nihil sine şpagă şi ciubuc! Banul public şi modalitatea de a şi-l vârî în buzunare este „Dumnezeul” fiecărui impostor din acesta: „atestat” politic.
De aceea un papagal este mai bun de pus șefuleţ. De aceea am avut tanchist ca manager de spital, popă ca ministru al Agriculturii, contabil ca ministru al Sănătăţii, cioclii la planingul familial, dansatoare din buric la regiile statului.
Avantajul imposturii este evident: cum se apucă vreun papagal de-acesta să aibă „idei” (să creadă că izvorăşte înţelepciune din el), cum este dat pe mâna specialiştilor, să i se arate unde îi este locul în societate.
Zăngănitul cătuşelor aduce impostorul înapoi în turmă, sau îl urmăreşte în exilul pârnăii ca un adevărat „memento mori”.
În rest, că tot se deplânge, în contextul invaziei ruseşti din Ucraina, „dependenţa” energetică de petrolul şi gazele agresorului, îmi aduc aminte cum, în 1991-1992, a fost efectiv desfiinţată Facultatea de petrol şi gaze de la Ploieşti, dupa care, în tot domeniul ingineresc din România au început să fie „injectaţi” „mari specialişti” cu câte 3-4 diplome şi doctorate obţinute la universităţi „de tradiţie” – abrambureli universitare păstorite de alde Ecaterina Andronescu.
Aşa s-a distrus sistemul naţional de educaţie: din interior.
Aşa că, acum, stăm la margine de drum şi plângem. Cu lacrimi de crocodil.