“Meritocrație”, “depolitizare”, “depesedizare”, “competență”, toate acestea sunt cuvintele azvârlite în eterul campaniilor electorale din 2019 şi 2020. Cuvinte pe care mulți români le-au crezut şi au votat ca atare – deşi, după 30 de ani de vorbe-n vânt, ar fi trebuit să fie vaccinaţi. Căci campaniile electorale au trecut, politicienii s-au trezit cu sacii în căruţă şi, ca de obicei, cuvintele au zburat să planeze în înaltul cerurilor până în zilele unei noi campanii electorale când vor fi rechemate pe buzele politicienilor.
V-am mai zis: după fiecare exerciţiu de vot, partidul (sau coaliţia) care câştigă alegerile, îşi adjudecă rezervorul de funcţii publice ca pradă de război. Iar membrii partidelor politice din România parcă s-au născut demnitari. Unul nu poate trăi, “ţinghili-bilinghili” (încă de pe vremea lui Caragiale), fără de “coledzi”.
Penelista de la Filiala Sectorului 3 al Capitalei, Violeta Vijulie, a fost numită în 2020, aşa ca exemplu de depesedizare, președinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Funcţie pe care o pierde acum, ca urmare a algoritmului de împărţire a ciolanului în Coaliţie, în favoarea cuiva de la USR-PLUS.
Nici un bai, senină, Violeta Vijulie ne anunţa miercuri dimineață (citez): “Eu sunt prim-vicepreședinte la PNL Sector 3 și aceasta este filiala care mă susține, pentru că la tragerea posturilor între filiale poziția de secretar de stat pe fonduri europene de la Ministerul Educației a revenit filialei Sector 3”.
Deci, s-a tras la sorţi ciolanul – e o informaţie pe care ar trebui să o reţină tot românul votac despre cum se împart, discreţionar, demnităţile publice, mănos şi generos plătite pentru a se freca cu spor menta banului public.
Din păcate, votacul s-a obișnuit că, indiferent de partidele aflate vremelnic la guvernare, funcțiile, chiar și cele care ar trebui să fie apolitice şi rezervate profesioniștilor, să fie ocupate doar pe baza carnetului de partid. Așa și-a ocupat și madam Vijulie postul, în octombrie 2020, așa îl și părăsește.
Şocantă ar trebui să fie şi nonșalanţa cu care madam Vijulie a informat opinia publică că nu e nici o problemă că nu mai e unde era, că oricum va fi demnitar în altă instituție a României. Certitudinea că, “ce e al ei”, “e pus de o parte”, este înspăimântătoare.
Poate de aceea, lovitura sorţii vine să compenseze salutar lipsa de reacţie a blegomanilor de votaci români. În aceeași zi în care madam Vijulie a declarat că sorţii i-au picat ei pentru a fi secretar pe fonduri europene în Ministerul Educaţiei, a pierdut la vot poziția în favoarea colegei de filială, Maria Manea. Dar nu doar filiala Sector 3 a liberalilor a votat aseară ca Manea să fie propunerea pe funcţia râvnită de Vijulie, ci şi PNL București a fost deja, suspect de rapid, aka în aceeaşi seară, de acord.
Prin urmare, socoteala din târg nu se potriveşte cu votul din filiala de acasă…
Iar competenţele de carnet de partid ale Mariei Manea sunt mai competente decât cele ale Violetei Vijulie.
Cum v-am mai zis: aşa cum există legi care reglementează relația cetățenilor cu Statul, așa trebuie să existe legi care să regementeze relația partidelor cu banii, posturile și funcțiile pe care le gestionează după ce pun gheara pe putere. Asta pentru ca impostorii (pardon, membrii) de partid să nu mai aibă impresia că pot trăi pe bani publici ca și cum ar fi banii lor personali, iar şefii partidelor să nu mai considere “că dau”, ca și cum ar da din ogradă de la mamele și tații lor!
Că impostura este “coloana vertebrală” a guvernării în România: CV-urile falsificate ne dau “conducătorii” pe care-i vedem. Iar pilele, cunoștințele și relațiile acestora ne căpușează bugetele și funcțiile publice.
Degeaba, partidele politice nu se pot reforma. Degeaba se încearcă, partidele politice au ca şi combustibil impostura, lipsa de transparenţă deciziţională, luatul gâţilor şi şpaga internă. “Ţi-am dat, dă-mi!” “Te-am servit, serveşte-mă!” Totul e sub semnul “bileţelului roz”: “Dacă ai ocazia să vorbeşti la Parchet…”
Întotdeauna va exista ceva care să-i împiedice pe politicieni să se reformeze: o obligaţie, o atenţie, un acum nu este momentul. Ceva.
Orice reformă se va lovi de un şmecheraş care are nevoie chiar în acel moment de voturile unor nemernici ca să-şi rezove problemele personale, sau de grup.
Şi, gata!