Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului, Marius Pîrvu, a luat, aşa, cu de la sine putere, decizia de a nu trimite probe în cadrul studiului european de evaluare a diferenţelor privind compoziţia produselor alimentare. Cică pe considerentul “neutralităţii” “în contextul preluării de către România a Preşedinţiei Consiliului UE”, a declarat acesta joi, potrivit Agerpres.
Poftim? Adică Partidul Social Democrat făcea campanie de sanchi, la europarlamentare, tocmai pe tema dublului standard alimentar şi Liviu Dragnea a depus de ochii lumii un proiect de lege care prevede amenzi de până la 4% din cifra de afaceri și suspendarea autorizației de funcționare a firmelor care se ocupă cu astfel de giumbuşlucuri?
Salut, sunt Victor Lungu şi azi am să vă vorbesc din nou despre nemernicia numirilor în funcţii publice a unor impostori. Despre cum impostura este principalul pilon al guvernărilor româneşti.
Pentru mânuitorii de putere de la noi (staţi liniştiţi, la fel se întâmplă şi la case mai mari), cea mai riscantă alegere este să pună un specialist pe un post corespunzător specializării sale, deoarece se pot trezi pe cap cu unul dintre “ciudaţii” care-şi iau specializarea în serios. În plus, acest specialist are un limbaj comun cu subordonaţii săi şi, în mod firesc, ar putea face ca în şandramaua statului la care a fost numit lucrurile chiar să meargă. Cum? Să „meargă lucrurile”, să se respecte legile, să nu mai fie nevoie de şpăgi şi mici ciubucuri? Care-o fi gheşeftul? Un papagal este mai bun de șef. De aceea România a avut tanchist ca manager de spital, popă şi “popa prostu” ca miniştri la Agricultură, contabil ca ministru al Sănătăţii, cioclii pe la planingul familial şi lipitori de afişe de-ai partidelor în toate agenţiile şi regiile statului. Avantajul enorm al imposturii este evident: cum se apucă vreun papagal din acesta să aibă „idei”, să vrea mai mult decât i-a trasat şeful, sponsorul sau partidul ca sarcini, cum este dat pe mâna adevăraţilor specialişti de prin Parchete, să-i arate ăia unde îi este locul.
Aşa este şi sinecuristul acesta şef de la ANPC care invocă “neutralitatea” unei agenţii a statului care a fost făcută tocmai pentru a proteja “consumatorii”, nu să facă deontologia serviciilor şi produselor pe care le cumpără românii de la nişte companii care s-au obişnuit să fure la cântar din “standarde”. Uniunea Europeană a controlat mai multe produse vândute sub aceleași branduri în state ale Uniunii Europene estice şi vestice, să vadă dacă au calități diferite, iar rezultatele arată că, “în marea majoritate a cazurilor, compoziția corespundea modului în care erau prezentate produsele”, iar în 9% din cazuri produsele erau prezentate ca fiind aceleași în întreaga UE dar aveau în realitate o compoziție diferită. „A fost decizia noastră” (…)”Când a existat acea solicitare, noi am preluat Preşedinţia. Am considerat că trebuie să fim neutri faţă de acest subiect”, a declarat lipitorul de afişe şef la ANPC când a fost întrebat despre motivele pentru care România nu a participat la acest studiu.
Asta în condițiile în care toţi cei care am fost prin Europa ştim că un gust au anumite produse acolo, la mama lor acasă şi altul în România. Că altfel spală un detergent cumpărat de la “Alimentara” lor şi mult mai prost unul cumpărat în România. România a fost și este piaţă de desfacere pentru foarte multe produse contrafăcute și proaste. Şi, în aceste condiţii, un şefuleţ numit politic a decis, de la sine putere, că nu are chef ca România să trimită nişte probe? Era din banii lui coletul sau i-a fost lene să-l care până la “Poştă”? Avea lipitorul de afişe dreptul de a lua acestă decizie în numele consumatorilor din România? Scrie cumva în fişa postului ceva despre lejeritatea cu care a decis să nu apere interesele consumatorilor români? Românii vor să ştie dacă “Detergentul X” (să nu zică cineva că facem reclamă mascată) este contrafăcut sau nu, dacă parfumurile din Gama “Y” sunt contrafăcute sau nu, dacă tricourile “Z” sunt pentru piața românească sau au doar etichetele lipite în Vest. Dar, na, birocratul politic a decis că el nu are chef! Avem încă un exemplu că indivizii numiţi politic sunt mai preocupaţi să nu facă nimic. Neparticiparea României la acest studiu nu înseamnă neutralitate, ci sabotaj. Poate chiar complicitate cu cei care desfac contrafaceri pe piaţa din România. Că ne amintim cât de lei-paralei sunt inspectorii ANPC când descind, flancaţi de “tembeliziuni”, prin pieţe să testeze calitatea pătrunjelului şi cât de verde este menta pe care o freacă pe bani frumoşi… Preşedintele ANPC trebuie să-şi dea demisia azi!
Şi, gata!