Castelul Kornis sau Castelul cu inorogi din satul Mănăstirea a ajuns o ruină jalnică, plină cu gunoaie. A fost unul dintre cele mai frumoase castele în stil renascentist din Transilvania. Aici a avut loc primul concert de clavecin din Transilvania, aici a concertat Franz Liszt și tot aici a fost un mic muzeu de științele naturii, unic în Ardeal. Familia Kornis a construit și o școală pentru copiii din sat. Din nefericire și aceasta se dărâmă bucată cu bucată. În 2004, castelul a fost pus pe lista monumentelor istorice din România, dar nu a fost alocat niciun leu pentru repararea clădirii.
Castelul cu inorogi a ajuns castelul fără inorogi după ce în 2016 cele două statuete care cântăresc o tonă și jumătate fiecare au fost luate de către moștenitorii familiei Kornis și puse la loc sigur. De ce a fost nevoie de asta? Pentru că cineva a încercat să fure unul dintre inorogi. Tentativa a eșuat, hoții au fugit și au lăsat inorogul aruncat într-un șanț, lângă soclu, așa că statuetele au fost puse la adăpost. Lipsa inorogilor este cel mai mic necaz al castelului Kornis acum.
Totul este o ruină, acoperită de vegetație și gunoaie. În șanțul de apărare a castelului acum este un staul de oi și căpițe de fân. Podul suspendat zace pe jos, iar gangul de sub turnul de apărare este ticsit cu gunoaie. Turnul de poartă, terminat în 1720 este printre puţinele structuri, care au supravieţuit. A fost parţial restaurat prin anii ’70. Poate acesta este motivul pentru care mai este în picioare.
Deasupra porţii, pe frontispiciul podului suspendat, contele Kornis a ordonat dăltuirea următoarelor versuri în limba latină:
„Mira Dei genitrix nostra stillavit in aula, / Filius ut sacris concilietur aquis, / Maternaque Deum, quid mirum, flexerit unda / Kornisia his lachrimis surgit in alta Domus”.
În traducere, înseamnă următoarele: „Miraculoasa născătoare a lui Dumnezeu a lacrimat în casa noastră, / ca să-şi îmbuneze Fiul cu apa sfântă. / Iar – fapt demn de toată mirarea – lichidul matern l-a impresionat pe Dumnezeu / şi casa Kornis s-a înălţat prin aceste lacrimi”. Aceasta este dovada că aici a existat icoana Maicii Domnului care plânge și care ulterior a ajuns la mănăstirea Nicula.
Zidurile se dărâmă câte puțin în fiecare zi din cauza eroziunii. Acoperiș nu mai există decât într-una din aripile fostului castel, dar nici acesta nu este de mare ajutor pentru că imobilul se degradează pe interior. În sala în care a concertat Franz Liszt, podeaua este pe jumătate picată, tâmplăria ferestrelor nu mai există (cel mai probabil a fost furată), tencuiala a ajuns până la cărămidă. Niște fâșii tăiate dintr-un cearșaf flutură sinistru în bătaia vântului, un alt semn, în afara „tonelor” de gunoaie că pe acolo mai trec din când în când oameni.
Fântâna din grădina castelului este o sursă nesecată de gunoaie. Chiar lângă fântână a fost amenajat un teren de fotbal. În mod cert, fotbaliștii amatori și suporterii sunt cei care își lasă gunoaiele pe marginea terenului și în fântână.
Cam la o sută de metri de ruinele castelului este școala, clădire care a fost construită în jurul anului 1800 de familia Kornis. În câțiva ani și aceasta va ajunge la fel ca și castelul. Tavanul s-a dărâmat în mai multe locuri, geamurile sunt sparte, accesul în pivniță este acoperit cu gunoaie. Coloanele în stil doric sunt singurele care se află într-o stare cât de cât bună.
Cu toate că acest castel a fost inclus pe lista monumentelor istorice încă din anul 2004, nu s-a alocat niciun leu pentru renovare. Moștenitorii familiei Kornis, care trăiesc în Ungaria, au revendicat castelul, au promis ani la rând că vor face lucrări de renovare, dar nu s-a concretizat nimic.
Zelencz Roland, primarul comunei Mica (de care aparține satul Mănăstirea) spune că a avut discuții cu moștenitorul familiei Kornis pentru reabilitarea castelului.
„Am vorbit anul trecut cu proprietarul castelului, am vorbit și anul acesta să găsim o soluție pentru că este păcat să arate cum arată. Din discuțiile avute cu domnul Ferencz, am înțeles că vrea să facă anumite proiecte care se finanțează prin Guvernul maghiar, care susține renovarea unor castele și proprietăți aflate în proprietatea familiilor maghiare”, a declarat, pentru Ziar de Cluj, Zelencz Roland.
Gerhard Ferencz, moștenitorul familiei Kornis, locuiește în Ungaria. El ar avea în plan să facă o tabără pentru copii dacă va reuși să modernizeze fosta reședință a familiei sale.