Titrează Hotnews: „Rotația cadrelor, rețeta de la conducerea Jandarmeriei. Cei trei cercetați în dosarul 10 august au ocupat în ultimul an cele mai importante funcții din Inspectorat, iar ”omul în alb” este tot șef al Brigăzii Speciale”.
Ca să traduc: Prin numiri, delegări şi împuterniciri, cei trei șefi din Jandarmerie cercetați de procurorii DIICOT pentru intervenția considerată nejustificat de brutală asupra manifestanților de la protestul din 10 august anul trecut, Cătălin Sindile, Laurențiu Cazan și Sebastian Cucoș, au fost rotiți între ei în cele mai importante posturi din Jandarmerie. Aceştia au fost, pe rând, inspector general, prim-adjunct și șef al Jandarmeriei București. Fostul secretar de stat în MAI, suspect şi el în același dosar, Dan Mihai Chirică, este acum pe o funcție similară, dar la MApN, iar ”omul în alb”, cel care a coordonat intervenția în forță a brigăzii speciale ”Vlad Țepeș”, colonelul Cătălin Paraschiv, este şi în prezent la conducerea unității. Strigător la cer, nu?
Salut, sunt Victor Lungu şi întreb şi eu: zău, băieţi şi fete? În care ţară aţi locuit în ultimii 30 de ani?
Deocamdată, în Republica Independentă a Funcţiilor Publice din România, nu există om chiar în funcţia de conducere pe care a ocupat-o cândva prin concurs. Toţi sunt interimari, ajunşi în funcţiile actuale prin detaşare, delegare sau împuternicire. Îi dai afară din interimat, eşti OBLIGAT, conform legii să-i trimiţi înapoi de unde i-ai detaşat, delegat sau împuternicit. Altfel ei dau „statul” în judecată şi câştigă mai mult decât face. Şi aşa este de 30 de ani, cu începere de la “Loviluţia” din Decembrie 1989, când s-a rotit Ion Iliescu cu Nicolae Ceauşescu. Mai deştept, Iliescu i-a interupt detaşarea lui Nea Ceaşcă la zid la Târgovişte. Dar au rămas în picioare restul “rotirilor” de cadre. Şi, eşaloanele inferioare ale Partidului Comunist Român, cei din sindicate, securitate, miliţie, UTC, UASCR, s-au auto-detaşat în pâinea conducerii României, conducânducând-o către dezastrul prezent. “Glontele” nostru, pentru a le încheia “detaşările” nocive ar fi fost Punctul 8 de la Timişoara. Dar nu s-a putut. Au călcat societatea civilă în picioare cu minerii şi au încheiat discuţia “constructivă”, măi, dragă… De celălat “glonte”: votul, ne-am bătut joc fie urinând pe el, fie votând puşcăriabili. Că “au furat, maică, dar au dat şi la alţii”. Şi nesimţiţi avizi de imagine. Că “au pus municipiul pe harta lumii, maică, altul mai bun nu găseşti, băi, pesedistule!”
De la “Loviluţie” încoace, TOATE guvernele, TOATE partidele, inclusiv cele ale #rezistacilor (Cioloşică fără frică, că e sprijinit “întâmplător” de “securică”; Boc care face printre pensii poc), au practicat acelaşi sistem al rotaţiei cadrelor. Cum credeţi că şi-ar fi permis vreun politician să scoată din sinecură ostaşi fideli ai “statului”? Unde mai găseşti slugi care ştiu că degeaba se lamentează “poporul” că din banii lui le vine solda, când ei ŞTIU că sunt la mila pixului şi ştampilei stăpânului politic? Trebuie să vă mai zic o dată despre impostura sistemului cumătrocrat din România? Unde aţi locuit până acum, cât de neprihăniţi sunteţi? Să ridice primul ecusonul cu #rezist cel care nu a apelat niciodată la un amic să-l scutească de o coadă la un ghişeu. Cel care nu a trecut niciodată pe roşu “că nu vine nimeni”. Care nu şi-a parcat maşina pe trotuar, “că acuşica rezolv şi revin, nu mai urlaţi, domnu’”… Cei care nu dau năvală călare pe bicicletă pe trecerea de pietoni. Cei care nu urlă „untoldistic” toată noaptea până în zori pe sub geamurile spitalelor, apoi au tupeul să zică că există legi „desuete”. Ce diferenţă este, de exemplu, între #rezistacul care strigă: „plăcuţe suedeze PSD!”, în timp ce îi este indiferent că pentru plăcerea lui personală se încalcă Legea ordinii şi liniştii publice, plus alte vreo câteva legi administrative în municipiul de 5 indolenţe şi 5 insolenţe Cluj-Napoca, şi Liviu Dragnea care ne vorbea despre „statul paralel” în timp ce pentru propria sa neîncătuşare (satisfacţie, frate! „vibe” personal), a încercat să-şi dea legi pentru uzul personal? Nici una!
Aşa că lăsaţi lamentatio in integrum pentru altă dată. Să ne vedem mai întâi Barna din ochiul personal. Să nu facem Boc de la atâta democraţie “participativă”!
Şi, gata!