După meciul de aseară cu echipa de ”filateliști” a Andorrei, ”naționala” de tatuați cu fițe a României s-a târât (momentan) pe locul I al grupei. Prilej pentru cel mai iute spermatozoid al lui Tata Puiu să se umfle în pene și să facă paradă de neam-prostie și lipsă de educație în fața presei. Mă rog, presă… Niciunul dintre cei prezenți la parada de infatuare de cocalar nu i-a atras atenția ”selecționerului” că unicul său merit este că a ieșit din coiul corect și că e sprijint de grupul infracțional organizat care se joacă de-a fotbalul în România pe bani grei în propriile buzunare.
Susține ”Iedi” (ieduțul zburdalnic al lui tac-su): ”După fiecare tsunami de critici, dorm noaptea!”
Doarme de lipsit de cei 7 ani de acasă. Că singurul merit al ”naționalei” României este bulanul de care au avut parte. Că au luat-o colegii de grupă în freză când nici nu se așteptau, așa cum a pățit Elveția care a remizat acasă cu Belarus . Plus alte astfel de ghinioane pentru unii (deh, culcatul pe o ureche), noroc porcesc pentru ”selecționata” lui ”Iedi”.
Că, în confruntare directă, chiar și cu echipe ale unor țări care nu prea contau, ”naționala” de hipsteri tatuați a României ori a luat-o federal în freză, ori s-a chinuit să demonstreze nimic.
Andorra este o țară puțin mai mică decât sufrageria oricărui milițian sau securist care se jacă de-a fotbalul în România.
Andorra era cunoscută pe vremea lui nea Ceașcă pentru cele mai frumos colorate (și mai lipsite de valoare) timbre, pe același loc cu ale Yemenului.
Și atât.
Nu pentru fotbal.
Să vii să declari că fleșcăiții pe care i-ai selectat la ”națională” sunt ”plini de energie”, că au bătut un clasor pentru timbre, apoi să te lauzi că nu ai primit niciun gol în ultimele trei meciuri (egalitate cu ”fiarele din Belarus”, pe care proaspăt învinsa Andorra i-a ținut în șah cu 0-0 pe teren propriu?), așa arată obrazul gros al paraziților neamului.
Nu știu ce fotbal se mai joacă în Europa de când Kosovo a făcut 2-2 cu Elveția. Vorbim despre echipa unui oraș și împrejurimile sale cu care România a făcut un neonorabil 2-0 (neonorabil și din cauza ”suporterilor” care au grohăit în tribune). Abia ce acel 2-2 făcut de România cu Elveția în iunie este ceva ce ne-ar onora. Dar, încă o dată, se pare că ”Liga lui Mitică” joacă peste tot în Europa, iar federațiile de fotbal au încăput pe mâna ”burlenilor” lor.
La ”calculul hârtiei”, ”Iedi” nici măcar nu se bate pentru locul I al grupei (loc ocupat acum temporar), ci pentru locul II sperând să învingă echipa Israelului. Și nici atunci nu prea sunt șanse. Că, nici măcar cu victorie în Israel, România (care ajunge la 19 puncte), nu ar obține, matematic, calificarea în actuala configurație.
Deja nu mai discutăm de ”bulan”, de modul în care se împiedică în teren alte echipe naționale mai mult sau mai puțin no-name, ci suntem pe ”barba” noastră, jocul nostru de toată praștia. Elveția și Israel sunt cele două echipe cu care mai avem de jucat. Și or fi învățat și jucătorii lor din greșelile făcute până acum. Și poate-și doresc și ei mai mult calificarea…
Prin urmare, umflarea mămăligii în tricoul lui ”Iedi” e numai neam-prostie, infatuare de plod râzgâiat care, chiar și la peste patru decenii după ce ar fi fost cazul să-și părăsească scutecul, tot în propriul produs zace (pute, pute, da-i călduț).