Asociația clujeană Metro Urban, adică Mihai Curteanu, fostul cărător de geantă al lui Adrian Gurzău în PMP, trecut cu tot cu organizaţia de tineret la PSD, acum „antreprenor” (frumos salt de la o dubă de transport marfă), Horia Nasra, care nici măcar nu mai merită să-i descriem noi parcursul şobolanismului politic şi Vladimir Dan, preşedinte TSD – toţi trei „antreprenori”, îl „somează” pe premierul liberal Nicolae Ciucă cică „să lase gargara” şi „să finanţeze hidrocentrala Tarniţa-Lăpuşte”.
S-au găsit şi papagalii aceştia să ceară finanţare pentru o ţeapă, care este ţeapă încă din timpul regimului comunist. Dar aşa este când foamea de nimic a presei locale dă „voce” prostiilor debitate de toţi cei care au de azvârlit ceva vorbe pe gură, să se bage-n seamă.
Singurul „merit” „antreprenorial” al acestei „investiţii” este că a adus bani în conturile şmecherilor prin multiplele (şi inutilele) studii de fezabilitate făcute de-a lungul timpului. Hidroelectrica a semnat, în februarie 2014, un contract de 44.000 de euro, pentru actualizarea studiului de fezabilitate, după ce, în 2008, mai făcuse un astfel de studiu, pentru care a plătit aproape 410.000 de euro. În plus, compania de stat a mai plătit unei firme de consultanţă 14,5 milioane de lei, în perioada 2010 – 2014, tot pentru proiectul Tarniţa. În total, Tarniţa are cel puţin 5 studii de fezabilitate, studii de evaluare a impactului de mediu, consultanţă pentru găsirea investitorilor, dar de 30 de ani nu s-a pus nicio cărămidă la acest proiect.
Până acum, statul a „pompat” bani degeaba în hidrocentrala de la Tarnița în situația în care cinci hidrocentrale similare și date în funcțiune funcționează în pierdere. Proiectul hidrocentralei, care ar costa 1,2 miliarde de euro, este nefezabil. Dar cum în conducerea Hidro Tarnița SA găsim de-a lungul timpului specialiști în agricultură și cultură, ce să ne mirăm că dau din gură politicieni de înaltă anvergură locală?
Exemplu concret: Dan Gherghelaș care a ocupat funcția de director interimar până în noiembrie anul 2015. Acesta a fost șef la SAPARD și APIA, instituții care se ocupă de administrarea fondurilor UE pentru agricultură și are un… blog! Dar, deh, şi Vasile Dîncu e ministru al Apărării cu experienţă de luptă… o revistă de analize militare!
Hidro Tarniţa SA, prin care se tot „realizează” hidrocentrala de mare putere de acumulare prin pompaj de la Tarniţa – Lăpuşteşti (la 30 km de Cluj Napoca), s-a înfiinţat în noiembrie 2013.
De atunci acolo curg doar salarii şi studii de fezabilitate. Primul s-a făcut în anul… 1975!
Hidrocentrala cu acumulare prin pompaj are rolul de a pompa apa noaptea în acumulări, cumpărând energie la un preţ mic, de la producătorii care funcţionează în bandă. Apa pompată este folosită ziua, pentru producerea de energie la orele de vârf, când sunt cele mai ridicate preţuri. Specialiştii susţin că, mai ales în contextul acestei veri şi a penuriei de apă pentru agricultură, mai bine refacem sistemul de irigaţii, dacă tot se doreşte un mare consumator disperizabil de energie.
Deocamdată, singurii care au avut ceva de câştigat ceva din această afacere au fost cei din Asocierea Deloitte Consultanţă, HydroChinaZhong Nan Engineering Corporation, Banca Comercială Română. „Pentru servicii de consultanţă juridică, financiară, comercială şi tehnică în vederea selectării de investitori şi înfiinţării societăţii comerciale pentru realizarea obiectivului”.
Adică bla-bla-bla-bla, trebuiau daţi cuiva 5 milioane de euro în 2010 şi s-au dat.
De la ultimul studiu de fezabilitate au trecut cam cinci ani. Apoi statul a abandonat ideea că s-ar mai putea fura ceva acolo în 2020. Asta deşi, în 2018, după cum a relatat atunci Profit.ro, acționarul majoritar SAPE intenționa să majoreze capitalul Hidro Tarnița cu 5 milioane lei, operațiune care însă nu a mai fost realizată, nefiind aprobată de către Guvern.
„Ca să faci o hidrocentrală prin pompaj de 1.000 de MW, un mamut, nu se mai justifică din punct de vedere economic. Practic, s-ar fi justificat pe o echilibrare regională, dacă ar fi folosit eventual și Ungariei, poate și Serbiei. În momentul când în Ungaria se construiește o centrală nucleară, ei nu mai au nevoie de această echilibrare din partea noastră (…) Nu avem justificare economică pentru Tarnița. Și atunci pentru ce să o ținem așa cu 1.000 MW ca și proiect?”, declara în ianuarie 2020 ministrul Energiei, Virgil Popescu, precizând că proiectul va fi scos din Strategia energetică națională.
Pe de altă parte, cu un an înainte, în 2019, ministrul de atunci al Energiei, Anton Anton, declara că a discutat la minister cu reprezentanții unei companii private din Coreea de Sud specializată în energie nucleară și hidro și le-a transmis să se înscrie la licitația care ar fi urmat să fie organizată pentru selecția de investitori care să realizeze proiectul Tarnița în sistem de parteneriat public-privat.
Şi, să vezi minune, în 2021, luna iulie (se pare că e luna în care se trezesc să ciripească papagalii), statul român era „în discuţii” cu 4 companii coreene pentru a încerca resuscitarea proiectului-mamut al hidrocentralei Tarnița-Lăpuşte.
Cei patru potențiali investitori s-au adresat în acest sens, în 2020, Ministerului Energiei, iar în discuții a fost implicată și Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie, controlată integral de minister și care este acționarul majoritar al Hidro Tarnița SA, compania înființată, cum v-am mai zis, în 2013, pentru implementarea proiectului Tarnița, la care se intenționa inițial cooptarea unor parteneri din China. Deh, Prim Plagiatorul Mitoman Victor Viorel Ponta, tocmai ce vizita China, iar Horia Nasra încă nu se „şobolănea” politic cu şeful lui de partid de atunci…
Numai, ce să vezi? Hidro Tarnița SA se judecă de peste 3 ani cu proprii angajați, care reclamă salarii neplătite pentru perioade care, în unele cazuri, potrivit acestora, depășesc 1 an.
Vestea „bună” este că, în cea mai recentă variantă a proiectului Strategiei energetice naționale, se vorbește în continuare de hidrocentrale cu pompaj, fără să fie menționat expres proiectul Tarnița.
„După anul 2030, centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompaj devin oportune în mixul de capacități în toate scenariile analizate. Scenariile estimează capacități cu acumulare prin pompaj de aproximativ 1.000 MW în anul 2050, cu variații între 850 MW și 1.100 MW. Scenariile în care necesarul estimat de capacități hidroelectrice cu acumulare prin pompaj este cel mai ridicat sunt cele cu decarbonare ambițioasă”, scrie în documentul citat.
Deci s-au trezit nişte papagali să ceară de necerutul, numai ca să se bage în seamă politic.