Aceasta boala contagioasa se datoreaza unui virus numit “Herpes simplex”. Exista doua tipuri importante. Herpesul bucal e inestetic, dar benign ca evolutie; herpesul genital e deseori dureros si poate imbraca o forma grava la noi-nascut.
Cele doua tipuri de herpes sunt datorate unor virusuri usor fiferite, HSV1 pentru herpesul bucal si HSV2 pentru cel genital. Si intr-un caz, si in celalalt, primul contact cu virusul (denumit primoinfectie) nu produce nici un smptom. Apoi, dupa un timp, apare o leziune sub forma de vezicule asezate in buchet, intotdeauna in acelasi loc (la nivelul gurii, pentru herpesul bucal si la nivelul organelor genitale, pentru herpesul genital). Intre episoadele de activitate, virusul gaseste refugiul in ganglionii unor nervi. Recidivele au loc cu diverse ocazii: menstruatii, expuneri la soare, o boala infectioasa, un soc emotional.
Profilaxia. In ciuda cercetarilor in curs, nu exista inca un vaccin impotriva herpesului. Nu exista, de asemenea, nici o masura de prevenire impotriva herpesului bucal. Ar fi iluzoriu sa speram ca putem evita orice contact cu virusul HSV1. In schimb, luarea masurilor de prevenire impoptriva herpesului genital e esntiala. Ele constau in folosirea prezervativului, iar in timpul puseului in abtinerea de la orice contact sexual. Persoana care are un puseu isi poate contamina partenerul / partenera si risca in acelasi timp sa fie contaminata mai usor cu o alta boala ce se transmite pe cale sexuala.
HERPESUL BUCAL. Prima contaminare are loc in copilarie. Virusul e transmis prin contact direct de catre parinti sau de catre un alt copil sau adult. Aproape toata lumea (90 % din populatie) intra in contact cu virusul, insa doar o persoana din 10 dezvolta boala, din motive care pana la urma au ramas necunoscute.
Simptome. Puseul de herpes incepe printr-o senzatie de arsura in apropierea nasului, in jurul gurii sau pe buze, care anunta aparitia unei pete mici rosii. La nivelul acesteia apare rapid un buchet de vezicule dureroase umplute cu un lichid transparent. Apoi veziculele se sparg, lichidul se scurge si se formeaza o crusta galbuie; creasta cade in mai putin de o saptamana, fara sa lase cicatrice. In cazuri rare, leziunea se situeaza in gura, pe gingii sau pe fata interioara a obrajilor (se vorbeste de gingivo-stomatita herpetica). In aceasta situatie leziunea e mai dureroasa. In cazuri exceptionale, leziunea herpetica se poate situa oriunde, de exemplu pe deget (panaritiu herpetic). Ea poate afecta de asemenea ochiul si poate determina o conjunctivita sau ulceratii ale corneei. Cel mai adesea, bolnavul nu-si mai aminteste de prima aparitie a herpesului. Acesta recidiveaza apoi din timp in timp, reproducand intotdeauna aceleasi semne, cateodata “semn de febra”. In acest caz, virusul profita de diminuarea mecanismelor de aparare imunitara ale organismului pentru a se multiplica. Exista o forma extrem de grava de herpes determinata de HSV1, care poarta numele de encefalita herpetica. Aceasta boala rara se caracterizeaza printr-o inflamatie a creierului (encefal) ce determina coma si paralizii. Ea necesita spitalizare de urgenta.
Tratamentul. Nu exista un tratament complet (definitiv) al herpesului. Se aplica de 2 ori pe zi doar antiseptice locale care usuca eruptia. Dar, cum herpesul are tendinta sa recidiveze trebuie sa va inarmati cu rabdare si sa reincepeti tratamentul la fiecare puseu de herpes pana cand boala dispare. In cazul herpesului care recidiveaza foarte des sau periculos (afectarea ochiului) s-a recurs la un medicament antiviral, sub forma de comprimate sau crema. Acest medicament este eficace si in encefalita herpetica.
HERPESUL GENITAL se transmite prin contact direct in timpul actului sexual: deci este o boala cu transmitere sexuala. Riscul contaminarii este maxim daca actul sexual are loc in momentul eruptiei. Herpesul genital este din ce in ce mai frecvent in lumea intreaga. 
Simptomele. Primoinfectia este episodul cel mai accentuat; ea se manifesta prin aparitia la suprafata organelor genitale sau cateodata in regiunea anorectala a unei senzatii de arsura, urmata de aparitia unor vezicule ce lasa ulceratii. Durerea este vie si se exacerbeaza la contactul cu urina. Lichidul ce se prelinge la nivelul ulceratiilor e foarte contagios. Aceste ulceratii favorizeaza in plus transmiterea tuturor celorlalte boli cu transmitere sexuala. De aceea e absolut necesar de a evita orice contact sexual in timpul unui puseu de herpes genital. Acest prim puseu dureros dureaza 2-3 saptamani. Episoadele urmatoare sunt mai scurte si mai putin intense.
Diagnosticul herpesului genital se bazeaza pe examenul clinic al bolnavului. La femeia insarcinata, confirmarea diagnosticului se obtine efectuand prelevari de la nivelul veziculelor si izoland virusul in laborator prin culturi (specifice).
Tratamentul. Aplicarea de antiseptice locale este insuficienta pentru a usca leziunile minime si a evita suprainfectiile. In cazul recidivelor frecvente se foloseste un medicament antiviral si anume aciclovirul.