Hai să “descurajăm” UDMR “de a mai ridica pretenţii” şi de a „impune condiţii"

Dintre toate promisiunile USL din campania electorală din iarna anului 2012, în contextul actual, cel mai mult îmi place cea în care se vorbește despre „Descurajarea UDMR de a mai ridica pretenţii şi [de] a impune condiţii”.

După nici doi ani, aflăm că reprezentanții UDMR se consideră:“limba cîntarului” în privința formării unei noi majorități. Căci, la rugămintea premierului Victor Ponta, reprezentanții UDMR ne zic că au luat decizia de a intra la guvernare alături de USD (noua reconfigurare politică a alianțelor PSD). Asta din cauza faptului că grupul infracțional organizat s-a destrămat și partea rămasă în fruntea bucatelor are nevoie de o nouă majoritate.

Măcar maghiarii sunt și au rămas cinstiți cu ei înșiși. Ne spun clar și în față că “depinde de ei” dacă “recunosc” “şansele momentului”. Și ce moment mai propice pentru agenda lor personală decât șansa de a negocia cu lăcomia celor din PSD-UNPR-PC pentru a-și securiza propriile spaime? Sunt cei de la UDMR vinovați de faptul că partidele politice din România nu au un program comun în interes național și ajung permanent la mâna lor? Strigăm degeaba “șantaj”. Totul ține de lăcomie.

Din lăcomie și spaima comună că au ajuns să plătească pentru propria lor lăcomie, asistăm la o negociere dintre dovediții de corupție din PSD-UNPR-PC și cei care se luptă din răsputeri împotriva Direcției Naționale Anticorupție, Curții Constituționale a României și Agenției Naționale de Integritate din UDMR și care ar pune cu drag botniță acestor instituții ale statului de drept și le-ar încăleca. Aceștia cad la pace și înțelegere cu omologii lor pușcăriabili, pe banii românilor, indiferent de naționalitate – că pe toți ne costă acest act de colaboraționism.

Cinstit, lăutărește, cei de la UDMR i-au transmis lui Victor Ponta nota de plată pentru viitorul sprijin în crearea noii majorități de guvernare.

Păi, să vedem și noi cât ne costă „Descurajarea UDMR de a mai ridica pretenţii şi a impune condiţii”…

În primul rând, pentru deranj, aceștia îi cer premierului Victor Ponta două posturi de ministru și unul de vicepremier. Apoi, pentru masă și dans, pe lângă posturile de vicepremier, miniştri, secretari de stat şi funcţii în administraţia locală (şi o serie de probleme restante ce vor fi trecute ulterior la factură – dacă mere, mere, dacă nu, nu), s-au “mai ridicat pretenții” și „s-au impus condiții” cu privire la înfiinţarea Universităţii de medicină în limba maghiară de la Târgu Mureş. Chestiuni prevăzute încă de acum de trei ani în Legea Educaţiei, cea blocată de guvernul USL și care a și dus la dărâmarea guvernului MRU (USL a avut acest punct pe moțiunea de cenzură). Apoi, la strigarea darului, cei de la UDMR au cerut folosirea simbolurilor naţionale acolo unde se consideră îndreptățiți să le folosească – asta în condiţiile în care multe primării conduse de primari de etnie maghiară au fost date în judecată și se judecă cu statul român pentru arborarea steagului secuiesc, precum și punerea în aplicare a prevederilor din protocolul semnat cu USL în 2012 (deci și cu actualii “nevinovați” liberali), privind revizuirea Constituţiei, reorganizarea teritorială şi reglementarea drepturilor culturale.

Ceea ce mă obligă să pun o întrebare care merită o dezbatere publică: chiar trebuie acceptat linsul acolo unde s-a scuipat ca și normă politică?