Gradina Botanică din Cluj-Napoca, ce împlinește în curând un secol de la inaugurare, pare a fi împietrită în trecutul glorios. Odată cu primăvara și cu ridicarea restricțiilor pandemice, la porțile grădinii au început să se formeze lungi cozi de vizitatori, dar aceștia sunt întâmpinați de dotările de acum un secol, care ar avea nevoie de o temeinică renovare.
„Odată cu înființarea Universității Daciei Superioare, începând cu anul 1919, profesorul Alexandru Borza primește misiunea de a definitiva organizarea acestei noi grădini botanice, aflate în subordinea universității (azi Universitatea Babeș-Bolyai). Mărește suprafața la 14 ha și apelează la cele mai noi concepte științifice când trasează planurile acesteia. Astfel, principiile filogeniei plantelor și fitogeografiei se vor împleti armonios cu principiile ecologiei, cu rafinamentul artistic și cu cerințele instruirii publicului.
Această nouă grădină se deschide oficial pentru vizitatori în data de 25 iunie 1925, moment în care majoritatea dotărilor actuale erau prezente. Ulterior evenimentului, între anii 1930-1935 se mai adaugă clădirea Institutului Botanic (inaugurată oficial în anul 1937 în prezența Majestății Sale, regele Carol al II-lea), ce adăpostește în prezent Muzeul Botanic și cel mai mare herbar al României”, putem citi pe site-ul oficial al Grădinii Botanice.
Plantele sunt întreținute în prezent de angajații grădinii, însă pentru vechea infrastructură non-botanică ar fi nevoie de investiții financiare consistente.
„După cel de-Al Doilea Război Mondial a fost realizat complexul serelor mari (1957-1960), s-au reconstruit alei, existând o constantă preocupare pentru menținerea, îmbunătățirea și modernizarea vechilor dotări, adăugarea altora noi, toate fiind menite să asigure funcționarea în bune condiții a acestei instituții de cercetare și conservare a plantelor, de învățământ și educație.
Astfel, Grădina Botanică A. Borza ajunge să-și păstreze și îmbunătățească prestigiul național și internațional în mediul academic, rămânând în același timp una dintre cele mai iubite și vizitate instituții de acest fel din România. Dovada o constituie cei peste 200.000 vizitatori care îi trec anual pragul, pentru a admira una dintre cele mai bogate colecții de plante expusă publicului larg din această parte a Europei”, mai putem citi pe site-ul Grădinii Botanice.
În prezent, sutele de mii de vizitatori ce trec pragul grădinii botanice clujene pășesc pe podețe vechi, unele mâncate de rugină sau roase de carii, observă în sere palmierul care de ani de zile încearcă să evadeze prin plafon, se odihnesc pe bănci cu iz comunist, văd părți din sere dezafectate, urcă plini de adrenalină într-un turn al apei alunecos.
„Sera aquarium
Este una dintre cele mai interesante şi în consecinţă este sera preferată a vizitatorilor datorită vegetaţiei luxuriante de tip ecuatorial, unde plantele se dezvoltă la umiditate mare (92%) şi temperaturi ridicate (30-35 °C).
În bazinul rotund se poate admira de primăvara până toamna târziu, un exemplar din una dintre cele mai mari specii de nufăr de pe Glob, este vorba despre Victoria cruziana, plantă care se cultivă în grădina botanică din Cluj-Napoca din anul 1930.
Pe parapetele care mărginesc sera se pot vedea şi alte specii interesante cum ar fi trestia de zahăr (Saccharum officinarum), alături de diferite plante decorative prin frunze sau flori din genurile Croton, Cordyline, Strelitzia, Marantha sau ferigi epifite: Platycerium, Drynaria”, se precizează pe site-ul Grădinii Botanice, care ne promite următoarea priveliște:
La fața locului, „una dintre cele mai interesante”, „sera preferată a vizitatorilor” este lipsită de nuferi și de orice fel de altă specie de plante, e închisă publicului și, în locul vegetației, este expus doar un paravan ferfeniță:
Sera palmierilor a devenit neîncăpătoare tocmai pentru palmieri:
Transilvania Reporter a scris în anul 2017 despre problema palmierilor pe care serele nu îi mai pot cuprinde. De 5 ani se pare că, în Clujul ”smart” și bogat, nu s-a putut găsi o soluție:
„În acest moment, o mare problemă cu care se confruntă conducerea și personalul Grădinii Botanice din Cluj este lipsa unei finanțări substanțiale prin care complexul de sere să fie restaurat. În condițiile actuale, cel mai vechi palmier al grădinii, un exemplar în vârstă de 150 de ani, a ieșit de câțiva ani prin sticla acoperișului celei mai înalte sere din complex și este o chestiune de timp până când celelalte exemplare îl vor urma. Cele trei sere care se vizitează acum au fost construite ulterior amenajării grădinii, în 1960, după serele din 1925 când s-a deschis grădina și, de atunci, nu au mai fost renovate. Sera palmierilor este impresionantă prin înălțime și prin palmierii curmali de Canare care se găsesc în natură doar în Insulele Canare.
«Ne-am dori, bineînțeles, restaurarea și reamenajarea complexului de sere pentru că oricât este de înaltă cea de 16 metri, nu este de ajuns pentru acești palmieri de talie mare. Dacă ea ar putea fi ridicată undeva la măcar cinci metri, ar fi extraordinar. Practic, cel mai înalt dintre palmieri iese afară prin cupolă și palmierul nu este un arbore pe care să îl poți scurta pentru că are vârful de creștere sus și dacă l-ai tăiat, a murit. De aceea ne-am dori o reamenajare a serelor, poate construcția unor sere mai moderne, păstrând un aspect tradițional. Căutăm surse de finanțare, poate sponsori generoși. Alte grădini botanice din străinătate sunt finanțate și în acest sistem», a precizat directorul Grădinii Botanice din Cluj, Cosmin Sicora.”
Serele ar trebui renovate în întregime, supraînălțate, iar sticla ar putea fi înlocuită cu materiale moderne, cu o eficiență energetică mai mare. La urma urmei, Clujul se vrea „verde” și din punctul de vedere al eficienței energetice.
Pereții scorojiți din interior ne oferă imagini postapocaliptice, paragina fiind evidentă:
Instalațiile vechi datează probabil din Epoca de Aur. Grădina funcționează și așa, vizitatorii plătesc cu entuziasm biletul de intrare, însă, un oraș de talia Clujului, fără o grădină zoologică, și-ar putea întreține mai bine măcar grădina botanică din dotare:
Geamurile crăpate și chituite pot fi în sine obiective muzeale:
Partea exterioară a grădinii este brăzdată de poduri, podețe și balustrade pe care timpul și-a pus groasă patina degradării:
Și pavajele ar trebui înlocuite sau măcar conservate, dacă au valoare istorică, ele datând probabil din secolul trecut:
Apa nu curge la cișmelele exterioare, acestea fiind doar obiecte de decor:
Pe băncile austere, traversele din lemn au doar urme de vopsea, iar lemnul, afectat de intemperii, este vălurit:
„Turnul de apă
Este amplasat în Sectorul Sistematic, fiind utilizat în trecut ca rezervor de apă necesară irigării grădinii botanice. În prezent reprezintă un important punct de observație pentru vizitatori, care pot admira diversitatea speciilor de arbori din această parte a grădinii botanice, precum și structura coronamentelor de foioase și rășinoase. În luna iunie, de aici se pot admira florile arborelui lalea (Liriodendron tulipifera) direct pe ramurile arborelui”, putem citi pe site-ul Grădinii Botanice, unde vedem și următoarea imagine:
În prezent, scările metalice tocite de sutele de mii de vizitatori sunt deosebit de alunecoase, iar balustradele cu capete de lemn putrezit le dau celor care se încumetă să urce senzații tari. Ar fi plăcut, dacă nu ar fi periculos:
În Clujul în care parcurile sunt în șantier, Grădina Botanică este asaltată atât de vizitatorii din alte orașe, cât și de zeci de mii de localnici. Din păcate, frumusețea vegetației este umbrită de paragina infrastructurii realizată acum un secol, neîntreținută de mult prea mult timp. Într-un oraș bogat și cu pretenții, precum Clujul, o grădină botanică aparținând de o universitate bogată și cu pretenții, precum UBB, ar trebui să însemne modernitate, inovație, strălucire, nu patină a unor timpuri strălucite, care, încet, încet se sting.