Rautacisme

Ghidul „Kiss and Drop” de începere a școlii redactat de Transylvania College și măsurile sale năstrușnice

Pe blogul Transylvania College, reprezentanții școlii internaționale din Cluj-Napoca au publicat un „ghid de începere a școlii care poate fi adaptat în orice unitate de învățământ”:

TRANSYLVANIA COLLEGE A ELABORAT ALĂTURI DE SPECIALIȘTI ÎN PROGRAME DE SĂNĂTATE PUBLICĂ UN GHID DE ÎNCEPERE A ȘCOLII CARE POATE FI ADAPTAT ÎN ORICE UNITATE DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Transylvania College – The International Cambridge School și-a deschis porțile pe 1 septembrie și funcționează după regulile ghidului pe care vrea să-l pună la dispoziția tuturor instituțiilor de învățământ interesate, școlile de stat începând cursurile doar în 14 septembrie.

„Știm cât de important este ca elevii să se întoarcă în siguranță la școală, dar și cât de importantă este prezența fizică la școală pentru dezvoltarea lor, așa că suntem pregătiți să oferim sprijinul necesar tuturor celor care ni-l cer, fie că vorbim despre directori de școli, profesori sau părinți. Vom pune la dispoziția tuturor Ghidul pentru redeschiderea în siguranță a școlilor și încurajăm toți profesorii și părinții să privească cu optimism această perioadă dificilă și să le fie alături copiilor, pentru că ei au nevoie să continue să învețe și să interacționeze cu ceilalți, iar urmând câteva reguli simple acest lucru nu este imposibil, chiar dacă avem de-a face cu o pandemie”, a explicat Ruxandra Mercea, director general Transylvania College.

Așadar, Transylvania College se autopropune drept un model de bune practici sanitar-educaționale în pandemie, oferindu-se să le împărtășească aceste practici și colegilor lor, directorilor și profesorilor care lucrează în școli mai puțin avansate într-ale învățământului pandemic.

Să vedem ce propune ghidul Transylvania College:

„Ghidul școlii private din Cluj Napoca este bazat pe scenarii, astfel încât fiecare persoană implicată în activitatea școlii să știe ce are de făcut în cazul în care apar cazuri de infectare cu noul coronavirus, și cuprinde reguli simple de urmat pentru copii, părinți și cadre didactice, menite să diminueze pericolul de răspândire a virusului.

1. Purtarea măștii este obligatorie pentru întregul personal al școlii, de la profesori la personalul de curățenie, dar și pentru toți elevii, de la ciclul primar și până la liceu, atât în interior, cât și în exterior. Elevii vor schimba masca în pauza de masă, care se va servi, pe cât posibil, în exterior, atât de către elevi, cât și de către profesori. În timpul mesei nu se va vorbi, iar masca va fi scoasă de tot, nu ținută sub bărbie. Măștile folosite vor fi aruncate în coșurile dedicate amplasate în școală și în afara școlii.

2. Dezinfectarea mâinilor și a spațiilor comune și responsabilizarea copiilor să facă aceste lucruri fără a fi împinși de la spate.

3. Respectarea distanțării de cel puțin 1 metru între elevi poate fi posibilă și în cazul claselor cu un număr mai mare de elevi, dacă se renunță la piesele de mobilier din sălile de clasă, iar copiii sunt așezați pe perne sau pe covor, cu distanța impusă între ei.”

Să comentăm ghidul Transylvania College, bazându-ne pe nimic altceva decât pe bunul-simț, noi nefiind specialiști nici în programe de sănătate publică, nici în management educațional. Dar, totuși:

1. Două măști pe zi presupun un efort financiar suplimentar din partea părinților (care mai au de achiziționat pentru copiii lor și rechizite, haine, alimente), un efort financiar care nu poate fi suportat de către părinții elevilor „din orice unitate de învățământ”, așa cum se avântă în presupuneri reprezentanții Transylvania College, care au impresia, probabil, că toți părinții au resursele părinților elevilor care învață la colegiul privat din Cluj. Există, în orașele și mai ales în satele din țară, elevi pentru care „cornul și laptele” primit de la școală era prima și singura masă mai consistentă a zilei. Regula celor două măști pe zi este, așadar, una nerealistă, una care nu poate fi adaptată în orice unitate de învățământ. Din motive financiare.

2. „Responsabilizarea copiilor să își dezinfecteze mâinile fără a fi împinși de la spate” este o altă „regulă” nerealistă, fiindcă și copiii sunt oameni, iar în lume sunt oameni și oameni: unii sunt responsabili din fire, alții nu. Iar cei care nu sunt responsabili trebuie „împinși de la spate” în caz de pandemie, pentru evitarea răspândirii virusului. Toți oamenii, copii sau adulți, nu vor putea fi niciodată responsabilizați în procent de 100%, orice metode educaționale sau psihologice am folosi.

3. Să așezi copiii, timp de mai multe ore, pe perne sau pe covor, este o măsură imposibil de pus în practică fără a le provoca unora dintre aceștia probleme de coloană. Evitarea unor probleme de sănătate (infectarea cu un virus), printr-o soluție care poate genera alte probleme de sănătate, nu este o soluție, ci, mai degrabă, un chin pentru copiii care ar amorți pe covor și ar pleca de la școală „anchilozați”.

Copiii și bunăstarea lor sunt mult mai importante decât mobilierul. În această perioadă dificilă trebuie să fim cât mai inventivi cu putință, să regândim modul de predare și organizarea orelor. Nu trebuie să pierdem din vedere obiectivele fiecărei ore în parte, însă putem găsi alternative la modalitățile de predare clasice, care să ne ajute să respectăm regulile de distanțare socială. Este nevoie doar de mai multă comunicare la nivelul personalului didactic, pentru că doar împreună putem să construim această nouă realitate în școală, fără a uita că scopul final este ca elevul să asimileze cât mai mult și cât mai bine posibil”, a explicat Ciprian Ghișa, directorul liniei românești de studii din cadrul Transylvania College și fondator al Asociației Wellbeing Institute, în cadrul articolului publicat pe blogul Transylvania College.

Într-adevăr, copiii și bunăstarea lor sunt mult mai importante decât mobilierul, însă și mobilierul este important pentru bunăstarea copiilor, fiindcă nu e totuna să stai la ore așezat pe un scaun confortabil, ori pe covor sau pe o pernă, cocoșat și cu picioarele amorțite. Doar de dragul putinței de desfășurare a orelor cu respectarea distanței regulamentare impuse de către autorități, nu ar trebui să sacrificăm minimul confort și sănătatea posturală a copiilor la școală.

Și pe site-ul transylvania-college.ro găsim anumite măsuri aplicabile mai degrabă într-o lume utopică. În lumea reală, mai greu:

„Toți adulții din școală vor purta măști tot timpul în interiorul școlii și în exterior, când nu sunt singuri. (…)

De la clasa pregătitoare/Year 1 și până la liceu, toți elevii vor purta mască în interior și exterior, obligatoriu. Vă rugăm să le pregătiți câte două, una de rezervă într-o pungă mică, curată. Măștile pot fi din material textil sau cele de unică folosință, din hârtie, dar nu măști cu valvă. Școala are un stoc de măști în cazul în care cineva pierde sau își uită masca acasă. Nu vom permite utilizarea măștilor cu valvă, deoarece nu blochează aerosolii la expirație.  

Elevii vor purta masca și în timpul pauzei, chiar dacă vor fi afară, pentru a fi siguri că toată lumea va fi în siguranță. De asemenea, în ceea ce privește servirea mesei, totul se va întâmpla, pe cât posibil, afară pentru elevii din gimnaziu și liceu, dar și pentru staff-ul nostru. Nu se va vorbi în timpul servirii mesei, iar masca se va scoate în acele momente (nu se va ține atârnată/prinsă sub bărbie).

După masa de prânz, elevii își vor schimba masca. (…) Mănușile nu sunt necesare, creează un sentiment fals de siguranță.”

Așadar, toată lumea va purta mască tot timpul. Două pe zi. Se va mânca afară. În România, însă, începerea școlii se suprapune peste debutul sezonului rece, iar mâncatul afară, pe vânt, pe ploaie, pe temperaturi cu minus, reprezintă un alt deziderat nerealist al Transylvania College. Iar tăcerea din timpul „servirii mesei” se poate impune pentru călugării de pe Muntele Athos, dar este mai greu de respectat în cazul unor copii și adolescenți.

Aflăm, de pe site-ul Transylvania College, și despre „procedura de «Kiss and Drop»” pe care o vor urma elevii la sosirea la școală: „mașinile vor staționa scurt, elevii vor ieși singuri din mașină și se vor îndrepta spre intrarea în școală, apoi spre sălile lor de clasă”.

Nu analizăm oportunitatea procedurii în sine, dar ne permitem să constatăm caracterul inadecvat al denumirea ei – ”Kiss and Drop”, o sintagmă hilară, care ne duce cu gândul la un parașutist din Al Doilea Război Mondial, care își sărută iubita înainte de un salt periculos cu parașuta, într-o zonă de conflict.

Trăim, într-adevăr, vremuri extraordinare, însă vorbim totuși despre o școală, unde procedura de sosire a elevilor de tipul ”Kiss and Drop” ne stârnește, în mod involuntar, râsul. Ca, de altfel, și câteva dintre celelalte măsuri propuse, perfect valabile într-o lume ideală sau într-o școală de elită, oarecum „militarizată” ca disciplină, însă imposibile în lumea reală, în majoritatea școlilor de stat, unde nu există nici resursele financiare, nici cele umane pentru implementarea idealismelor pandemice ale celor de la Transylvania College.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *