Ati simtit vreodata sentimentul geloziei? Teribil disconfort, teribil consum interior, teribila insatisfactie, nu-i asa? Un amestec chinuitor de nesiguranta, incertitudine si durere care iti inventeaza chiar si cea mai insorita zi.Dar de unde vine gelozia? Care sunt resursele acestui sentiment? Inseamna ea tradarea celuilalt?
Opinia comuna sintetizata in dictionare spune ca gelozia este un sentiment chinuitor si obsedant provocat de banuiala sau certitudinea ca fiinta iubita te insala, ca iti e necredincioasa.
Gelozia este pusa mereu in relatie cu pasiunea, cu implicarea totala si contopirea cu celalalt, cu acel ceva peste ratiune care te face sa simti ca totul in viata ta are legatura cu obiectul pasiunii tale. Gelozia inseamna durere, pierdere si zbucium interior.
Alaturi de invidie si umilinta, gelozia este probabil cel mai greu, cel mai frustant sentiment pe care il poate incerca o fiinta omeneasca. De cele mai multe ori, ea se naste din banuieli, nu neaparat din certitudini. Iar efectul e mai chinuitor, mai veninos atunci cand vorbim de banuieli, pentru ca acestea traiesc inca in amestec cu speranta. Speranta ca te inseli, ca banuiala nu e fondata si ca, poate, totusi, celalalt nu vrea sa te paraseasca!
Psihologii spun ca gelozia este rezultatul conflictelor dintre imaginea de sine si realitatea de zi cu zi a celui care traieste acest sentiment. Ea functioneaza ca un simptom care vrea sa spuna ceva celui in cauza, sa-i atraga atentia ca ceva nu este in regula. Este, practic, o modalitate de a exprima o disfunctie mai adanca.
A gasi pastila impotriva geloziei este ceva imposibil. Atata vreme cat gelozia apare ca ceva din noi, de nestapanit, nu te poti impotrivi, dar, prin exercitiu, ea poate fi gestionata astfel incat sa scazi la minimum frustarea, durerea sau sentimentul nereusitei care i se asociaza. Adica, cu alte cuvinte, sa incercam sa constientizam ca exista cai de a deturna sentimentul de gelozie.
Atunci cand traiesti sentimentul de gelozie te simti lipsit de valoare, ai impresia ca esti respins, parasit pentru altcineva, evident mai bun. O astfel de perceptie este de natura sa te scoata din pepeni, sa te infurie si sa te faca, fie si pentru o scurta perioada de timp, sa te indoiesti de tine insuti.
Presiunea de a te compara cu altul – concurenta aparuta! – te obliga sa treci in revista calitatile si defectele, sa te revezi pe tine ca persoana, sa incerci sa te evaluezi mai obiectiv si sa te compari cu cel care ti-a luat locul in mintea si sufletul peroanei iubite. In momentul in care descoperi indepartarea acesteia, simti ca pamantul iti fuge de sub picioare si constati ca totul este desertaciune.
Reactia cea mai la indemana in aceasta faza a constientizarii indepartarii, “tradarii” careia ii sunteti victima, este panica, furia, nevoia de agresivitate, nevoia de a cere explicatii, de a sti de ce suntem indepartati. In sinea noastra ne plangem, traim momentul unui cocteil de sentimente, cum ar fi victimizarea pentru propria situatie si furia impotriva presupusului tradator.
Este firesc ca aceste sentimente sa fie prezente si e firesc sa le lasam sa se manifeste in prima instanta. Sa ne oferim noua insine dreptul la descarcarea energiilor negative care ne asalteaza in aceste momente. Pentru a se trece mai departe, frustarea trebuie traita, numai asa poate fi metabolizata si depasita. Dar este o etapa pe care trebuie sa ne straduim s-o traim intens si rapid, asemenea arderilor rapide din organism, astfel tinde sa ne consume nejustificat de mult timp. Orice prelungire in trairea frustrarii sau a tendintelor depresive pe care le atrage aceasta este daunatoare. De aceea, urmatorul pas este sa ne ridicam, sa ne scuturam hainele si sa pornim din nou!
Asadar, ceea ce trebuie sa faceti este ca, in loc sa va cheltuiti energia pentru ura si razbunare, sa incercati s-o cultivati in scop propriu, benefic pentru propria dvs. crestere!