Gara CFR din Cluj este una dintre primele gari din Romania, una foarte tranzitata dupa numarul de pasageri si al trenurilor. Zilnic, pe aici, trec peste 100 de trenuri, iar pe peroanele ei se fac mii de pasi. Cum ii intampina gara pe cei care ii deschid usile in fiecare zi? Cu mizerie, usi inchise si mirosuri care mai de care.
Sala mare e imbaiata intr-un miros de urina combinat cu aburi de cafea de la aparatele plasate strategic in colturi. Spatiile in care ar trebui sa functioneze magazine sau cafenele au afise mari pe usi: inchis. Din trei spatii pe coridorul din stanga, doar unul e deschis – aici se vand cafele, sucuri, paine si sandwich-uri. Pe coridorul din dreapta, la fel – mai multe spatii inchise decat deschise, un magazin alimentar si inca unul in sala de asteptare.
Pe tavanul inalt se vad dungi groase de mucegai, iar peretii de la intrare sunt “tapetati” cu gainat de la porumbeii care si-au facut aici casa.
Hartia igienica la bucata
La toaleta, la fel ca in ultimii ani buni, taxa de intare e de un leu. In schimbul banilor primesti hartie igienica pe care ti-o poti lua singur din sulul maro infipt in balustrada. Insa femeia care incaseaza suma are ochi vigilenti – nu te poti infrupta dupa plac, nu poti face risipa.
La toaleta femeilor, din 6 usi, doua sunt defecte, iar restul nu se inchid deloc. Pe jos, desi afara nu ploua, gresia arata ca dupa inundatie. Iar chiuvetele, din trei, functioneaza doar doua si de apa calda nici macar nu poate fi vorba.
Exista si o toaleta pentru persoane cu handicap, insa usa e inchisa cu cheia, care se afla la vanzatoarele de la magazinul de langa.
“Toaleta e jos”, se rasteste una dintre ele, care deschide usa cu cheia si se inchide inauntru.
Cireasa de pe tort e magazinul din sal de asteptare, la care se vand placinte, apa si cafea la suprapret.
“Dar eu platesc 100 de lei pentru un bilet dus intors pentru o distanta de 120 de kilometri, asa sa stiti”, se confeseaza un calator.
