Frustrarile reprezinta niste deziluzii, insotite de sentimentul ca am fost privati de ceva esential si pe care nu-l putem recupera. Exact acest sentiment este ceea ce il impiedica pe nevrotic sa actioneze, in timp ce subiectul psihic sanatos este in stare nu numai sa actioneze, dar si sa opuna greutatilor de neevitat ale vietii dorinta de revansa, de lupta.
Nevroticul deprimat isi imagineaza ca e victima societatii si a circumstantelor; adesea, el transforma totul in frustrare si e convins ca tot ce va intreprinde va fi presarat cu obstacole de netrecut, iar aceasta idee e de ajuns ca sa-i declanseze apatia.
Totusi, cum se nasc frustrarile? Ele rezulta din neputinta de a infrunta realitatea si de a face deosebirea intre problemele reale, cu adevarat importante, si cele fictive. Unii oameni se simt frustrati in dragoste sau in munca; altii, in schimb, simt ca toata viata lor este o imensa frustrare si cea mai mica deceptie ii face si mai abatuti si indiferenti fata de ceilalti. Si persoanele sanatoase psihic traiesc deceptii, dar le depasesc si le accepta ca pe niste experiente de viata. In schimb, in ceea ce priveste pe nevrotic, experientele cu adevarat negative sunt cele care patrund si influenteaza toate actele si gandurile sale. Cei care nu sufera de nevroze, impunandu-si o anume autodisciplina, sa-si rezolve crizele fara sa recurga la un psihanalist, deoarece sunt indeajuns de echilibrati. In schimb, cand persoanele nevrotice incearca sa-si invinga singuri frustrarile si isi dau seama ca raman neputinciosi in fata lor, ajung de multe ori sa recada intr-o frustrare si mai mare.
Tratament. Frustrarile de care sufera un nevrotic nu pot fi vindecate decat afland originea nevrozei. Aceasta este aproape intotdeuna foarte veche, uneori datand din copilarie, cand parintii si invatatorii il judecau pe copil si il pedepseau urmand niste reguli stricte, fara sa tina cont de circumstante.
Cine cedeaza in fata frustrarilor sfarseste prin a ceda in fata a orice. Cel ce capituleaza si nu reuseste sa se ridice deasupra slabiciunilor sale psihice cade, incetul cu incetul, intr-un fel de letargie. Daca, prin definitie, omul manifesta interes fata de viata, atunci subiectul frustrat sfarseste prin a nu mai fi om intreg.
Nu este absurd sa lasam ca o deceptie din copilarie sa ne controleze existenta? Iata de ce e indicat sa tinem un jurnal, in care veti putea sa va notati descoperirile, incercand sa va amintiti faptele trecute, ingramadite in cotloanele memoriei si care pot sta la originea problemelor cu care va confruntati in prezent.
Trebuie sa stim ce vrem, dar trebuie sa stim mai ales ce suntem. Viata e scurta, de aceea nu trebuie sa ne pierdem timpul doar pentru ca nu suntem in stare sa-l folosim. O persoana matura si echilibrata e una care nu-si risipeste inutil energia si nu se complica in evocari sterile ale trecutului, ci, dimpotriva, stie sa aprecieze lucrurile la justa lor valoare, sa-si pastreze independenta si se simte libera in forul sau interior.
In chiar aceasta atitudine se afla secretul fericirii.