Reporter: Visul din copilărie.
Mihai Seplecan: Visul din copilărie? Să ajung ori polițist ori în politică. Fiindcă tot timpul mi-o plăcut să ajut oamenii și să fiu implicat. Și astea îs două modalități de-a face asta. Să fac dreptate.
R: Scriitorul preferat.
M.S: Haaa… citesc mai mult cărți religioase. Nu pot să fac o declarație politică să numesc pe cineva anume. Citesc cărți bisericești și de spiritualitate.
R: Ultima carte citită?
M.S: Arsenie Boca, Păcatele tinereții… Familia și tinerețea… nu mai țin minte exact cum se numește.
R: Modelul de politician?
M.S: Pfff… sincer, nu am așa ceva. Din 90 încoace, nu m-o atras niciunul. Eu am alt stil, îmi place “da” să fie “da” și “nu” să fie “nu”.
R: Dictonul în viață?
M.S: Ceea ce simt, zic, iar ceea ce zic, fac!
R: Prietenii cei mai buni?
M.S: Pffff. Hmmm. Prietenii cei mai buni… Să-ți zic numele?
R: Da.
M.S: Marius Nicoară (copreședinte PNL Cluj, senator, n.red), Bogdan Costea (comisar-șef la Garda de Mediu Cluj) și Rareș Pop (fost șef al ISCTR Cluj, arestat la domiciliu în cadrul unui dosar de corupție, n. red.).
R: … și ultimul loc de muncă în care ați stat mai mult de 6 luni?
M.S: Anul trecut a fost 2014? Din 2013 in 2014 am fost director comercial la Electrica, iar înainte, 2012-2013, director de dezvoltare la Hidroserv.
A răspuns la aceste întrebări Mihai Seplecan, pentru a patra oară desemnat prin vot secret vicepreședinte al Consiliului Județean Cluj, cel căruia tineretul PSD din Cluj îi caută încă CV-ul și realizările prin negura internetului. Alegerea lui Seplecan a fost un fel de povestire cu final așteptat, el fiind nominalizarea fermă a PNL Cluj pentru această funcție, încă de anul trecut, după arestarea fostului șef al județului, Horia Uioreanu, și el nominalizat ferm de PNL Cluj pentru funcția ocupată. Însă atmosfera în care s-a votat, felul în care consilierii județeni vorbesc și iau decizii în “cel mai înalt for al județului”, atitudinea lor și glumițele nepieritoare sunt o fotografie perfectă a clasei politice clujene, de la stânga la dreapta, indiferent de culoare, în anul 2015.
Sala de şedinţă e full: jurnalişti, politicieni, directori de deconcentrate, angajaţi nemuritori ai Consiliului Judeţean. A venit și prietenul cel mai bun, Marius Nicoară. Liderul liberal, altfel scump la vedere, a stat o vreme în spatele lui Seplecan, iar după votul pentru funcţia de vicepreşedinte, a plecat. La fel şi europarlamentarul Daniel Buda, liderul PDL al PNL Cluj. De fapt, toţi cei din sală sunt legaţi între ei de fire politice care nu se mai văd acum: toată lumea cunoaşte pe toată lumea şi fiecare a fost în alianţă cu celălalt, iar UDMR-ul cu toţi. Frăţia se consfinţeşte la început, când sala se umple de versurile imnului naţional al României, pe care fiecare consilier îl ascultă pătruns. Apoi se ţine un moment de reculegere în memoria lui Teofil Maier, apoi se ia act de demisia fostului vicepreşedinte Ioan Oleleu, membru al PSD. De azi, acesta nu mai e nici vicepreşedinte, nici consilier judeţean. Şi-a luat jucăriile şi-a plecat.
De lângă Mihai Seplecan, se ridică mâna lui Ioan Petran, fost lider PNL Cluj-Napoca. Mandatul său la conducerea filialei municipale a partidului a încetat brusc, odată cu arestarea lui Horea Uioreanu şi apariţia în presă a unor stenograme în care Petran solicita sume de bani şi fotolii pe post de mită. El propune ca, „ţinând cont de interesul acordat”, al doilea proiect de pe Ordinea de Zi a şedinţei să fie votarea unui nou vicepreşedinte. „Să scurtăm preludiul”, comentează, de la masa de şedinţă, Rareş Rusu, fost membru PDL, actual membru PMP Cluj-Napoca. Un smartphone sună ghiduş în sală.
„Seplecan, treci?”, întreabă ironic un consilier. Iar Seplecan nu spune nimic. E îmbrăcat într-un costum bleu-gris şi pantofi ocru închis. Nu şi-a deschis deloc mapa de şedinţă. Peste ea, vibrează leneş un telefon Blackberry.
„Intrăm în procedură”, anunţă preşedintele temporar al CJ Cluj, Vakar Istvan. Apoi le explică celor 34 de consilieri prezenţi cum se votează: pe buletinul de vot vor exista propuneri pentru funcţia vacantă. Consilierii trebuie doar să scrie „sintagma DA” în dreptul celui pe care îl aleg. „Scrii tu cu mâna ta, da sau nu”, îi repetă, sfătos, Petran, unui coleg de partid. Apoi se aşteaptă propunerile. Tot mâna lui Petran e cea care anunţă că grupul PNL îl propune pe Mihai Seplecan.
„Acceptă Mihai Seplecan propunerea sa pentru vicepreşedinte?”, întreabă Vakar. „Da”, răspunde Seplecan. Cum nimeni nu ridică mâna să spună ceva, căsătoria e, de-acum, oficială. Mai ales că nici PSD şi nici UDMR nu au vreo altă nominalizare, ceea ce face ca, în sală, să se audă şi sintagma „mână moartă”.
„E prea bună propunerea PNL!”, arată ironic Dan Canta, de la PSD. Iar Rareş Rusu zice: „În sfârşit, PSD face ce trebuie!”. Atunci, cei peste 20 de ani de experienţă în şedinţe, voturi şi replici ai lui Canta se unduiesc ca o coadă de animal preistoric şi-l pleznesc pe Rusu direct în frunte: „Tu eşti în afara jocului, tu nu contezi!”.
Restul consilierilor PSD, în frunte cu Remus Lăpuşan, butonează telefoanele. Lui Seplecan îi tremură degetele. Ilarie Ivan, şi el vechi membru PSD, observă şi-i spune, pe jumătate ironic şi pe jumătate părinteşte: „Mihai, tu ai emoţii, mă!”. Votul începe, şi, rând pe rând, cei 34 de consilieri sunt chemaţi să scrie pe buletinele de vot pe cine dintre Mihai Seplecan aleg vicepreşedinte al Consiliului. După vot, unul din consilierii PNL le spune colegilor, râzând, ca şi cum ar fi în direct de la măsuţa lui Rareş Bogdan: „Am votat pentru binele judeţului şi pentru un viitor mai bun pentru copiii noştri”. Şi colegii lui râd, râd ca şi cum ar fi înţeles un banc complicat.
Este strigat Seplecan să voteze, iar din sală se aud mai mulţi de „Mă, să nu scrii NU!”. Şi, în aceeaşi ordine de idei, când votează Vakar Istvan, de la masa de şedinţă se aude aceeaşi glumiţă multiculti, din mai multe piepturi: „Să scrii Igen!”.
Cât se votează, consilierii mai vorbesc despre cine cât a luat. Cu suspendare sau fără. Când spun „cu suspendare”, din vocea lor răzbate o nostalgie duioasă. „Poate să-l facă şi preşedinte tot azi?”, întreabă cineva din sală. „Nu, nu mai e ca până acum. S-a schimbat legea şi nu va mai fi vicepreşedinte cu atribuţii de preşedinte, ci se alege direct preşedintele Consiliului Judeţean de către consilieri”, explică Seplecan cu mîinile. El ştie bine: a mai încercat de trei ori să preia conducerea judeţului, din 2014 până acum.
Până se numără voturile, sala zumzăie. Desfăcuţi de legăturile de culoare politică, consilierii se întreabă de familii, job-uri, nepoţi şi sănătate. Se râde şi respiră greu în aerul încărcat. Când rezultatul e clar, Marius Nicoară se ridică să plece.
„Mihai Seplecan cunoaşte foarte bine problemele judeţului, şi din aceasta funcţie se va ocupa de ele, de problemele judeţului, nu de municipiu. El ştie foarte multe probleme restante, cum e groapa de gunoi sau drumurile judeţene, activând din 2005. A fost şi consilier de-al meu. Ne punem speranţa că va munci, este un om care poate duce judeţul Cluj pe drumul cel bun”, spune Nicoară. Întrebat dacă îl consideră pe Seplecan modelul tânărului de succes al PNL Cluj, Nicoară continuă: „Dacă munceşti în partid, dacă faci treabă, poţi să ajungi să deţii aceste funcţii. Seplecan este harnic. Să vedem dacă este şi modest”. Şi Nicoară pleacă. Are părul alb şi se mişcă lent, ca un bolnav de oboseală cronică.
În urma lui, Daniel Buda îi duce mai departe convingerile. „Domnia sa (Seplecan, n. red) are o mare oportunitate de a demonstra ce poate. Îi dăm această prezumţie că e un bun gospodar al judeţului. Vom face şi o evaluare a activităţii sale, în interior, peste câteva luni, pentru că mă simt responsabil, este în curtea noastră, a PNL-ului…”, spune Buda. Şi model de succes? „Nu mă apuc să fac eu acum luări de poziţie de natură personală, dacă Seplecan e model de succes sau nu, sau eu sau altcineva. Judecata de apoi e o dată la patru ani, cetăţeanul decide cine este model de succes şi cine nu”. La final, zâmbeşte cu buzele unite într-o linie. Şi apoi pleacă şi el.
Restul şedinţei, până să se voteze şi celelalte zeci de proiecte, printre care o rectificare de buget a Consiliului Judeţean, Seplecan i-a explicat de mai multe ori câte ceva, cu un deget ridicat în sus, lui Petran. Şi-a sprijinit tâmpla, atent,, cu două degete, a vorbit la telefon şi a votat toate proiectele supuse dezbaterii. Până la finalul şedinţei, nu a deschis nici măcar o singură dată mapa de şedinţă.