Cluj-Napoca este un oraș ”smart”, inovator, civilizat numai în poveștile electorale cu care ne vrăjește la radio primarul Boc. În cartiere, urbea are un iz ruralo-oriental atât vizual, cât și olfactiv. Mai ales în Mănăștur, în partea dinspre pădure a cartierului, riveranii și trecătorii se pot delecta cu priveliști în care satul se îmbină dizgrațios cu orașul, într-un melanj infect, care pute a gunoaie de toate felurile.
Garajele comuniste sunt, cu predilecție, locurile unde oamenii s-au ferit cu obstinație din calea civilizației citadine. Le-au transformat în Muzeul Satului, în birturi personale, în depozite de cartofi și murături, în ateliere auto și-n câte și mai câte!
Ziar de Cluj a descoperit astăzi un garaj în zona Parâng ce are până și covoare persane pe jos!
Și pe sus:
Nu se știe exact care este destinația acestui garaj – depozit de arcuri, de peleți, de tije metalice, locuință personală ori loc de recreere. Cert este că spațiul, semidecomandat, este compartimentat chiar în două încăperi, cea de-a doua putând servi pe post de toaletă.
În spatele porților de un albastru țipător, un clujean a încropit o lume, un univers existențial în care probabil, pe covoarele persane, a consumat experiențe intense de viață, sute de litri de alcool și zeci de drame. Drama Clujului e că, în timp ce aceste garaje există cu miile, mașinile stau pe trotuare cu zecile de mii.
