Nici măcar perioada de criză pe care o traversăm, cauzată de pandemia de coronavirus, nu a stăvilit demersurile Primăriei Cluj-Napoca de evacuare a persoanelor din locuințe. Cazul lui Vasile Roșca, fost participant la războiul din Golf, este cât se poate de ilustrativ în acest sens: în iunie 2020, chiar în stare de alertă, Primăria l-a evacuat din locuința socială în care a locuit vreme de 40 de ani, iar spațiul în care acesta a locuit a fost dat spre compensare unei alte persoane.
Nici măcar faptul că Vasile Roșca și-a slujit patria, în calitate de cadru medical, în războiul din Golf, nu pare să fi contat în evaluarea situației sale de către Primărie, care nu a găsit o soluție de compromis, ci a recurs la soluția extremă: evacuarea forțată.
Dincolo de impresionanta sa poveste a participării la Războiul din Golf – experiență asupra căreia Ziar de Cluj va reveni într-un articol ulterior – cazul lui Vasile Roșca comportă o valoare de exemplu în privința unui fenomen clasicizat și devenit „metodă” de operare a administrației locale:
Modul în care Primăria scoate cetățenii cu forța din fondul său locativ învechit, fără alternative concrete, chiar dacă acestea nu sunt retrocedate și/sau nu sunt cumpărate de către vechii chiriași, prin procedura compensării. Altfel spus, oferă locuința cuiva căruia nu ii poate restitui ceva proprietate în altă parte, precum și modul în care se scutură de orice obligație față de vechiul chiriaș: îl lasă efectiv fără locuintă, chiar prin această practică.
În cele ce urmează, vă prezentăm cazul medicului din războiul din Golf, Vasile Roșca, evacuat de Primăria Cluj-Napoca în plină stare de alertă, conform propriei sale relatări surprinse în Scrisoarea adresată Președintelui României, domnului Klaus Werner Iohannis și Ministrului Apărării Naționale, domnului Nicolae-Ionel CIUCĂ, cu observația preliminară că Primăria Cluj-Napoca nu i-a oferit fostului plutonier-șef sanitar la războiul din Golf posibilitatea achiziționării locuinței în care a trăit vreme de 40 de ani, astfel încât cu doi ani înainte de expirarea contractului pentru locuința socială, administrația locală deja încheia un contract separat cu un alt cetățean căruia nu i-a putut restitui în natură un teren din Cluj.
În acest sens, administrația liberală a rezolvat o situație spinoasă prin evacuarea unui alt cetățean, Vasile Roșca, fără alternativă.
Posibilitatea aplicării pentru programul dezvoltat de Primăria Boc privind sprijinul financiar pentru plata unei alte locuințe sociale, s-a dovedit a fi, încă o dată, nefuncțional.
În 2019, din cele 400 de cereri pentru locuințe sociale, Primăria a repartizat doar 5 locuințe.
Iar în mai 2020, în plină stare de urgență, Vasile Roșca era somat să părăsească locuința în termen de 8 zile.
Da, este vorba exact despre acea stare excepțională în care autoritățile și Guvernul liberal anunțau public prelungirea contractelor, a actelor de identitate ori altele asemenea. Din nefericire, între discursul public penelist și situația reală a cetățenilor nu a existat nici o concordanță, iar autoritățile locale clujene hotărau evacuarea forțată a persoanelor chiar în stare de urgență.
CONTEXT Războiul din Golf
După invadarea Kuweitului de către armatele irakiene, în august 1990, ONU solicita retragerea imediată a forțelor armate, iar după anexarea Kuweitului de către Irak, Statele Unite ale Americii au declarat anexarea lipsită de validitate, iar primele contingente americane participau în cadrul operațiunii numite „Scutul Deșertului”.
După declanșarea campaniei terestre americane și a forțelor aliate din februarie 1991, Kuweitul este eliberat.
Ca țară ce a deținut președinția Consiliului de Securitate al ONU în august 1990, România a avut un rol esențial în adoptarea rezoluțiilor ce au condamnat invazia irakiană și au pregătit terenul pentru intervenția coaliției internaționale.
Către
Președintele României, domnul Klaus Iohannis
Ministrul Apărării Naționale, domnul Nicolae-Ionel CIUCĂ
SESIZARE CU PRIVIRE LA SITUAȚIA MEA LOCATIVĂ ȘI SOLICITARE DE SPRIJIN ÎN VEDEREA SOLUȚIONĂRII EI ADECVATE
Mă numesc Roșca Vasile, sunt domiciliat în Cluj-Napoca. Timp de 40 de ani am locuit într-o locuință de pe strada Câmpului nr. 42, aparținând de vechiul fond de stat, pe baza unui contract de închiriere încheiat cu Primăria Municipiului Cluj-Napoca. Acum primăria mi-a luat locuința, și nu mi-a dat alta, am rămas pe drumuri. În 1991 am servit România, participând ca plutonier șef sanitar în războiul din Golf.
Ultimul act adițional la contractul de încheiere bazat pe repartiția primită din 1980 de la fabrica unde lucram, prevedea că valabilitatea contractului meu este până în iunie 2019. Eu credeam, că acest contract se va prelungi mai departe, precum s-a prelungit și până acum, sau, dacă nu, primăria Municipiului Cluj-Napoca îmi va oferi posibilitatea să cumpăr garsonierea închiriată de atâta timp.
Dar nu a fost așa. Precum am aflat în 2019, deja în 2017 primăria a dat locuința închiriată de mine în compensare unor persoane cărora nu li s-a putut restitui în natură un teren din orașul Cluj. Atunci, în 2019, am putut citi despre Decizia civilă 197/A/2018 a Curții de Apel a județului Cluj, care a făcut referire la Decizia sa civilă anterioară 391/A/2017: Primăria Municipiului Cluj-Napoca a atribuit două apartamente în compensare reclamanților (unul de pe str. Castanilor mr. 6 ap 19, și celălalt de pe str. Câmpului nr. 42 ap. 44), pentru imobilul ce nu putea să le restituie conform Legii 10/2001 (un teren în suprafață de 594 mp de pe str. Teleorman nr. 48). Conform instanței, contractele de închiriere pentru cele două apartamente trebuiau respectate de reclamanți doar până la data exprirării lor, adică până în 27.06.2019. Deoarece actul de împroprietărire a reclamanților nu a fost un act de restituire în natură, ci un act de compensare, spunea Decizia Curții, dincolo de această dată, aceștia nu aveau obligații față de foștii chiriași ai apartamentelor pe care le-au primit în compensare.
În iunie 2019 am primit următoarea scrisoare de la primăria Cluj-Napoca: Prin prezenta vă rugăm să fiți prezent la imobil în 4 iulie 2019 ora 15.00 pentru a pune în aplicare Dispoziția 567/ 04.02.2019 a Primarului municipiului Cluj-Napoca, emisă în baza Legii 10/2011. Adică se referea la faptul că a dat apartamentul meu în compensare, și se aștepta, poate, ca eu să părăsesc locuința de bună voie. Eu însă nu am făcut asta. Era să fac infarct de la scrisoarea aceea. Aveam chiria plătită la zi, nu am avut restanțe la nimic. Știam că eram chiriaș la o locuință de stat, trebuia să mă întrebe pe mine dacă nu cumva vreau să o cumpăr. Atunci m-am dus în audiență la domnul primar Emil Boc, solicitând o locuință socială alternativă datorită faptului că eu am rămas fără locuință conform celor descrise mai sus. I-am spus și de investițiile mele de 30000 RON pe care le-am făcut atunci, când am reparat garsoniera care a trecut printr-un incendiu în 2017. Primarul mi-a spus că nu are ce să facă, doar să mă sfătuiască să îmi depun cerere pentru locuință socială. Pe cererea depusă am primit 90 de puncte, am fost clasat pe locul 65. Primăria Cluj-Napoca a repartizat 5 locuințe printre cei 400 de solicitanți de locuințe sociale care și-au depus cereri în 2019.
În august 2019 am primit o Notificare de la un executor judecătoresc, care mă soma în numele noilor proprietari ai locuinței să părăsesc imobilul până la data de 6 septembrie 2019, în caz contrar îmi puneau în vedere că mă dau în judecată, ceea ce s-a și întâmplat. Prin Hotărârea Civilă din 18 decembrie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a dispus evacuarea mea. Am contestat această hotărâre, cerând totodată introducerea în cauză a Primăriei Cluj-Napoca, dar am pierdut apelul. Am primit comunicarea finală a judecătoriei în 10.01.2020.
În 21.05.2020 am primit o Somație de la un executor judecătoresc, care spunea: în termen de 8 zile să evacuați imobilul, și în termen de o zi de la primirea acestei somații să plătiți 2100 lei cheltuieli de judecată și 3300 lei reprezentând cheltuieli de executare silită. Termenul pentru evacuare a fost fixat pe 03.06.2020, ora 10.00. În 3 iunie i-am așteptat acasă. A venit executorul și niște jandarmi. M-au scos, deci, din locuință prin executare silită, în timpul stării de alertă, în care pandemia prezenta mari pericole, precum face în continuare și acum, și mi-au pus proprire pe salar.
Știu, că prevederile Legii 10/2011 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum și Normele de aplicare a acestei legi prevăd posibilitatea de acordare de imobile în compensare. Dar vă întreb pe Dumneavoastră:
Primăria Cluj-Napoca nu avea nicio obligație față de mine, chiriașul căruia nu i-a prelungit contractul tocmai cu scopul de a da în compensare apartamentul în care a locuit timp de patru decenii? Sau avea obligații, dar le-a încălcat? Primăria nu a găsit niciun alt apartament gol, sau spațiu cu altă destinație, sau teren, ca să dea în compensare, doar această garsonieră chiar și cu prețul de a mă pune pe drumuri fără nicio compensare sau despăgubire? Nici pandemia nu a contat pentru primăria orașului Cluj atunci când m-a lăsat fără locuință.
Stimate domnule Președinte, stimate domnule Ministru,
Vă cer sprijinul în demersul meu de a obține o locuință socială alternativă din fondul de locuințe de stat și cele sociale al municipiului Cluj-Napoca. Soluția care mi-a fost propusă, de a aștepta un timp imprevizibil, până primăria îmi va repartiza și mie o locuință socială, alături de ceilalți 400 de solicitanți care așteaptă și ei de ani sau zeci de ani de zile, nu este acceptabilă. Dincolo de modul în care am fost evacuat din locuința care mi-a fost repartizată de la locul de muncă în 1980 și în care am locuit timp de patru decenii, și dincolo de eligibilitatea mea în funcție de veniturile mele, în momentul în care primăria m-a luat locuința trebuia să îmi fi dat o locuință alternativă și din motivele de mai jos:
În 1989 lucram la urgențe la salvare. Revoluția m-a prins la salvare, salvam vieți de om. Totuși, nu am cerut adeverință de revoluționar, pentru că am considerat că asta făcea parte din datoriile mele de cadru medical și de om. Acum, însă, când am rămas fără locuință, mă simt nevoit să vă spun, că mă aștept ca acest lucru să fie luat în considerare.
În 1991 mi-am servit patria în războiul din Golf, precum arată diploma pe care am primit-o, copiată aici:
Roșca Vasile, Cluj-Napoca, IULIE 2020
În noiembrie 2019, Primăria Cluj-Napoca pierdea un proces în instanță din cauza criteriilor discriminatorii aplicate în privința atribuirii locuințelor sociale.