Justitie

FOST ofițer BCCO Cluj rupe tăcerea după 10 ani: „Aici nu eu am fost miza, (…) colegii de la Brigadă au instrumentat un dosar, un dosar cunoscut: Gazeta”

Un fost ofițer din cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate Cluj rupe tăcerea după zece ani de la misiunea care a dus la demiterea lui din Poliția Română. Otniel Podea se afla în aprilie 2010, împreună cu partenerul său Daniel Mora, într-o misiune de combatere a traficului de carne vie în Dej. În seara respectivă au încercat să legitimeze un polițist pensionat, aflat în stare de ebrietate și recalcitrant, spune acesta.

Operațiunea a escaladat până la imobilizarea respectivului și conducerea la secția din oraș. Ofițerii BCCO n-au depus plângere pentru ultraj ”de rușine”, spune Podea. În schimb Vaida, polițistul pensionat le-a depus plângere pentru bătaia primită, iar cariera celor doi s-a încheiat la scurt timp de la incident. 
La zece ani de la seara respectivă, după o condamnare și o achitare, Otniel Podea vorbește despre prietenia dintre marele procuror Florin Maghiar și Ioan Oțel – fostul șef al Serviciului de Combatere a Crimei Organizate și legătura dosarului său cu dosarul Gazeta în care Oțel și Liviu Man, directorul trustului Gazeta, au fost trimiși în judecată și achitați definitiv. 

Fostul ofițer BCCO susține că ghinionul său a fost acela că se afla pe teren cu Daniel Mora, fostul ”șofer” al lui Ioan Oțel, care nu le-a făcut pe plac procurorilor DIICOT și care se întreceau în anchete împotriva ”apropiaților de Gazeta”. Din acest motiv nici el nici partenerul său nu au avut parte de o urmărire penală corectă și un proces echitabil. 

*Urmăriți în acestă seară un fragment din interviul cu Otniel Podea, iar luni varianta completă cu scenariul din 13 aprilie 2010, noapte care avea să își pună amprenta definitiv pe două cariere de ofițeri BCCO Cluj și un polițist pensionat ajuns încătușat la sediul Poliției DEJ.

(……………………………………………….)

Mihaela Trif: Aș pune, probabil, cea mai importantă întrebare: ați avut parte de o urmărire penală corectă, de un proces echitabil ? 
Otniel Podea:
Eu așa am considerat că pot să probez ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în seara respectivă și din cauza aceasta am stat oarecum destul de relaxat, deși am primit semnale din anumite părți ”vezi că urmează să fii executat”. Aici nu eu am fost miza sau ținta în mod direct. Singura explicație, deci singura explicație la situația prin care am trecut atât cu primul dosar cât și cu al doilea … în timp ce eram student la Academie, colegii de la Brigadă au instrumentat un dosar, un dosar cunoscut: Gazeta. Acolo a fost arestat directorul Gazeta, Liviu Man, Ioan Oțel – fostul șef SCCO și alte persoane. Acolo, în cadrul acelui proces lupta era una internă între procurorii DIICOT. Procurorii care au instumentat cauzele erau Daciana Deritei, Mircea Hrudei și, din ce știu ca povești de la colegi, ținta ar fi fost tot un procuror DIICOT: Maghyar Florin Dănuț, care era foarte bun prieten cu Ioan Oțel. Ei, în cadrul acestui dosar, colegul meu Daniel Mora a fost audiat în calitate de martor, pentru că în perioada respectivă era șoferul lui Ioan Oțel. Eu am vorbit cu Daniel și mi-a spus că nu au fost aspecte infracționale relevante pe care să le fi cunoscut, să le fi spus și să zicem că din cauza aceea i-ar fi purtat pică. Dar nu am de unde știi. În speța asta, în dosarul cu acțiunea am fost cu Daniel Mora. Faptul că am fost executați așa scurt… și m-ați întrebat dacă am simțit că mi s-a făcut dreptate, aș putea să vă arăt că în momentul în care mi s-a prezentat materialul de urmărire penală, procurorul mi-a adus la cunoștință că am dreptul să propun probe în favoarea mea, în apărarea mea. Ei, acolo, de exemplu am avut solicitări prin care puteam să demonstrez că prostituata care susținea că a fost de față nu era acolo, ci în sediul poliției. Că s-a susținut că s-a sunat la 112, am cerut listing-ul de la 112, sau înregistrarea să se audă și vocea. Toate solicitările noastre, nici măcar una de-a mea sau de a colegului Daniel Mora, nu au fost acceptat. 

Mihaela Trif: Ceea ce te face să te gândești că indiferent de ce urma să spui erai deja vinovat și urma să fii executat…
Otniel Podea:
Dar exact așa s-a întâmplat. Am fost prea legat la ochi și nu am înțeles atunci. Solicitările mi s-au respins ca irelevante pentru cauză, ceva de genul. Atunci cum aș putea să zic că am sentimentul că mi s-a făcut dreptate, în momentul în care tot ce am solicitat, prin ceea ce puteam să demonstrez că ceea ce mi s-a întâmplat era o înscenare, o execuție a noastră. 
Toate au mers mână în mână. Persoana aceea din Dej a depus plângerea, de la Curtea de Apel s-a vrut execuția noastră. Când spun asta nu este vorba despre un caz izolat. Multă lume care e în domeniu știe. Indiferent pentru cine s-a depus o plângere la Curtea de Apel (n.red Parchetul Curții de Apel Cluj) a fost executat. Aș vrea să clarific. Procurorul care a fost sau s-a dorit să fie țintă, Florin Maghyar, după incidentul acesta s-a mutat și a fost procuror la DNA și în scurt timp a fost procuror șef la Curtea de Apel Cluj. În momentul în care se depunea o plângere împotriva unui ofițer BCCO, cine era competent? Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj!  Adică exact pe tavă eram oferiți. 
La fel ca și în situația noastră mai sunt și alți colegi care de la tot felul de spețe au fost trimiși în judecată, condamnați, dați afară. Nu pot să vin să zic că așa a fost în fiecare situație. Dar amintesc de exemplu pe Filip Petrică, Balaj Adrian, Alin Pintican, cazul meu, Daniel Mora. Nu e vorba de unul. Eu stau și mă gândesc în momentul în care au fost atâtea cazuri de abuzuri nu își pune nimeni nicio întrebare „care e situația la BCCO?”, „de ce nimeni nu a făcut absolut nicio verificare?”, toate au rămas așa, au trecut, ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Mie îmi ridică multe semne de întrebare o chestiune de acest gen. Mă, ce-i acol? Ce fac ăștia? 
Cât despre cât s-au schimbat lucrurile în 10 ani și cât de protejați sunt ofițerii de la BCCO acum, nu știu ce să zic. Atâta timp cât un procuror își poate permită să face asemenea chestiuni, să te execute. Când zic ”să te execute” mă refer că e suficient un dosar penal. Vă dau un exemplu: am un dosar penal, indiferent că se soluționează cu achitare sau cu trimitere în judecată, dosarul acesta se întinde pe o perioadă de mai mulți ani, în care eu cheltuiesc bani cu avocați, stres prin instanțe, familia mea la fel, prezent la fiecare termen, apariții în presă, se creează o presiune și o situație pe tine cu care tu trăiești și zi și noapte. Așa, cine aude de tine, aude azi, mai aude peste o lună sau peste un an și nu i se pare mare lucru, dar eu perioada respectivă o trăiesc în stres. 
Pentru mine acțiunea penală a început în 2010. În 2014 s-a terminat primul dosar cu condamnare: un an cu suspendare, în 2015 a început celălalt, abia acum am terminat cu achitare și efectiv, nu știu dacă mă credeți, când am terminat aerul mi se părea altfel. E un sentiment pe care nu îl pot descrie. Asta i-am spus soției, eu acum, după zece ani, abia acum simt că sunt liber. Pentru că și după primul dosar în care am fost condamnat și nu am mai muncit, până m-am căsătorit și am avut fetița și au apărut alte preocupări foarte mult am suferit. Eu nu am trecut peste situația aceea. Cu gândul acela mă culcam, cu gândul acela mă trezeam. 

Mă întâlneam cu colegi de-ai mei, colegi de Academie și îmi era o rușine pentru situația în care am ajuns, cu toate că ei nu mă judecau. Și acum când am trecut prin situația aceasta, foarte mulți m-au căutat și m-au vizitat în penitenciar. Nu au dispărut și parcă s-au apropiat mai tare de mine. 

Mihaela Trif: Dacă ați da timpul înapoi, cu informațiile pe care le știți azi, ce ați schimba? 
Otniel Podea: 
Au trecut 10 ani de atunci. Am aflat și învățat multe între timp, am trecut prin an de instanțe. Dacă aș da timpul înapoi poate aș știi să mă apăr altfel. Nu aș mai trata cu superficialitate acuzația, crezând că nu am cum să fiu condamnat și  înțelegând că soarta mea o să o decidă altcineva. Nu aș mai lăsa lucruile așa. Dar dacă stau să mă gândesc, indiferent de câtă experiență vorbim și cum aș știi să mă apăr, în momentul în care tu propui o probă în apărarea ta și ți se respinge că nu e concludentă și utilă nu știu dacă n-aș trece tot prin același lucru. Totuși, ce văd îmbucurător e că în momentul în care mă aflam într-o situație în care nimeni nu mai credea că mai există o șansă, după zece ani s-a găsit un complet de judecată care a avut tăria să ia cauza, să o rejudece și efectiv, pe probe, să vadă daca e sau nu e. Totuși sunt și oameni corecți, verticali, care își cunosc locul și roului pentru care sunt acolo. 
Dacă ne uităm în zilele noastre în care se spune că poliția e timorată, sunt spețe cu clanuri, situații de acest gen, luați și vedeți speța noastră. Să zicem ceilați colegi de la BCCO și colegii de bună credință de la Dej, în momentul în care ei știu ce s-a întâmplat și văd care e deznodământul în cauza asta: purtat patru ani în instanță, condamnat, dat afară, păi ce curaj să mai aibă când sunt trimiși în misiuni? Fiecare încearcă să își salveze pielea, să se facă, că nu a văzut. Pentru că asta a fost și reacția unora dintre ei care au fost audiați. Foarte interesant. Au spus că era noapte și n-au văzut, treceau mașini și n-am auzit. Adică să se descurce ei.  

(……………………………………………….)

Vezi întregul interviu, luni, pe Ziar de Cluj și NCN. 

Urmează detalii despre operațiunea din 2010, cum se făceau dosarele pentru traficul de carne vie, cu cine colaborau cei de la BCCO Cluj și detalii din culisele dosarului care a încheiat cariera ofițerilor Mora și Podea. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *