Sutele de ani de drumuri cu jalba, pungile cu ţechini şi promisiunile de mult mai multe decât poate aduce „duşmanul” la Înalta Poartă, ne-au transformat într-un popor de mici pârâcioşi care cer ca alţii „mai mari” să-şi arate muşchii şi să-l potolească pe micul huligan care ne pune piedică şi ne trage de codiţe în curtea grădiniţei.
Problema nu este că pârâcioşii nu ar avea în felul lor dreptate (sunt în general mici, needucaţi cum trebuie, meschini şi neputincioşi şi nu-şi pot controla, de la prea multele interese personale şi contrare din interior, propriile structuri de checks and balances), ci că niciodată nu ştim (decât când este prea târziu), care este conţinutul promisiunilor promise în schimbul urechelii huliganului autohton.
Azi pârâcioşii sunt „magistraţii” care se ducă să facă flash-mob la Înalta Curte Europeană şi să se plângă padişahului Timmermans cât de nasol le este în România. Ani de zile au suflat în fund monstrul pe care acuma îl pârăsc la Înalta Poartă, dar nu-şi mai aduc aminte cum de s-a făcut ăla atât de mare şi de nesimţit. Câte plecăciuni la portofele au făcut să se ajungă în situaţia de azi. Cum s-au îngrijit ei doar de propria lor carieră fiind amici cu tot ceea ce pârăsc acum (doar până au trecut puntea) şi au ajuns în funcţia pe care şi-au propus-o, la banii pe care i-au dorit, la imunitatea iumunităţilor, la lipsa de responsabilititate în faţa legii, indiferent de măgăriile pe care le fac sau le-au făcut. Ei sunt stat în stat, dar pârăsc la Înalta Poartă fix statul. Cel căruia i-au fost slugă prea plecată.
Uită câte Protocoale de îngrădire a drepturilor şi libertăţilor civile au acceptat ca parte a procesului de justiţie, câte procese au judecat, procese în care şi-au dat mâna judecători cu procurori şi cu cei din servicii să pună cu botul pe labe individul care vroia să evadeze din sistem şi cum au acceptat, pentru propriile privilegii, să calce destine în picioare. Oricum ei, micuţii pârâcioşi, nu răspund pentru faptele lor şi, de fapt, aceasta le este şi miza agitaţiei, dincolo de staniolul strălucitor în care şi-au ambalat-o. Ei vor chipurile „independenţa Justiţiei”, „să nu se mai imixtioneze politicul în activitatea lor”… Ce-am mai râs!
Dar cu ce-i încurcă la independenţă o lege a responsabilizării activităţii lor? Una care să-i oblige să mai şi citească dosarele pe care le judecă şi să nu dea verdicte în funcţie de umorile personale, atât judecătorii, cât şi colegii lor procurorii – procurorii care ar trebui să stea naibii pe parchet, să fie avocaţii statului aşa cum e normal, nu uneltele politice ale statului după model sovietic? Dar cu ce-i încurcă o lege care să le ceară integritate profesională? Sau o structură care să-i verifice la cum ştiu ei să aplice echidistant şi corect legea, nu ca pe o măciucă în carul cu oale în funcţie de cât de mahmuri sau de pe ciclu se duc dimineaţa la serviciu – ei nu sunt oameni, n-au natură umană, nu rumegă şi cacă? Hai să fim serioşi!
Agitaţia magistraţilor porneşte de la momentul apariţiei tendinţei de a îi pune să răspundă material şi cu cariera pentru faptele neconforme muncii lor, să răspundă pentru abuzuri. Atunci şi-au adus aminte că sunt atât de talentaţi încât ştiu să facă şi falsh-mob la Înalta Poartă. Iar proştii nu trebuie să se întrebe cum de, dacă sunt atât de curaţi şi de cinstiţi, produc, totuşi, abuz. Şi cum de acest abuz nu trebuie sancţionat?
Iar teama aceea că cei care îi controlează vor produce asupra lor abuzuri provine strict din faptul că ei ŞTIU că au produs abuzuri. Hoţului îi este frică de alt hoţ, banditului, de alt bandit. Fiecare naş îşi poate găsi naşul.
UPDATE: Flashmobul magistraților plecați să ia „Firmam” de la Înalta Poartă Bruxelleză s-a încheiat cu promisiunea Marelui Padișah Timmermans că dacă se va face și va drege prin OUG pe sub poalele Justiției, atunci parcă se va trimite șnuruleț de mătase pentru de mazilit Mitocanul.
Între timp, nu s-a ajuns la nici un compromis între Parlament și Consiliu cu privire la punerea în pita de procuror european a Laurei Codruța Kovesi, nici după a treia rundă de negocieri. Triumful anunțării unui procuror-șef european s-a amânat pentru 10 aprilie, a patra și ultima rundă de negocieri „dure”. Sunt extrem de curios ce va urma după, mai ales în caz de balotaj, dar nu ni se spune.
Câștigă francezul care a avut 82 de voturi la 26 în favoarea sa în cadrul Consiliului, sau câștigă Kovesi cu cele 4 voturi avute în plus (da, „victoriile covârșitoare”) în cele două Comisii ale Parlamentului? Parlamentul pleacă în campanie europeană după negocierile din 10 aprilie, vom afla din cine va fi fiind constituit după rezultatul alegerilor din mai. Consiliul rămâne pe loc. Și opinia acestuia o cam știm: un mizilic de 82 la 26.
10 aprilie e ziua decisivă pentru nominalizarea Laurei Codruța Kovesi.
.