În aceste zile vedem o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru ciolan. Trei forţe politice care, culmea, nu au câştigat alegerile, PNL, USR PLUS şi UDMR, dar care au pile la Cotroceni, vor forma noua coaliţie care va conduce România în perioada următoare, atât în parlament cât şi în Guvern. Şi au, har Domnului, pentru ce să se bată: a II-a, a III-a şi a IV-a funcţie în stat, ministere bănoase, ministere forţoase, limuzine, secretare, acces la funcţii publice pentru nepoţi şi amante…etc., trai pe vătrai, nenică, ce mai încoace şi-ncolo.
Am văzut de asemenea că e deranj mare în PNL după ce Ludovic Orban a cedat căteva ministere cheie partenerilor de la USR PLUS şi UDMR, adică Dezvoltarea, Fondurile europene, Transporturile, Economia, Justiţia şi Sănătatea. Orezul s-a umflat atât de tare în unii dintre lupii tineri liberali, precum Rareş Bogdan şi Robert Sighiartău, încăt au pus chiar de-un puci împotriva lui Ludovic mandolineanul, încercând să convoace Biroul Politic Naţional fără ştirea acestuia. Puciul nu s-a mai concretizat şi taberele au căzut la pace, pentru moment, unele surse politice afirmând că gruparea Bogdan-Sighiartău nu ar fi reuşit să adune o masă critică suficient de mare ca să-l răstoarne cu scaunul pe Ludovic, tot tărăboiul fiind amânat probabil în aşteptarea finalizării negocierilor dintre liderii partidelor din coaliţie.
În acest moment de respiro între taberele combatante, să punctăm totuşi câteva idei pe temă. Motivele de supărare în filialele puternice ale PNL din Ardeal sunt întemeiate. Ca şi PNL, să nu ai ministerele cheie pe linie investiţională precum Dezvoltarea, Transporturile si Fondurile europene reprezintă o înfrângere catastrofală pentru urmaşii brătienilor. Dacă ar fi cedat şi Finanţele, mai bine ar fi trecut în opoziţie.
Liberalii văd acum cât de bine le-ar fi prins câteva procente în plus în dreptul lor, care chiar puteau fi obţinute. E jenant pentru PNL să fie bătut de un PSD cu o conducere de strânsură, fără locomotivă, fără program viabil sau soluţii pentru ţară, doar cu gargară anti-guvern. Dar asta e o altă discuţie. E clar că dacă nu ai procente, trebuie să cedezi şi uneori chiar mult, dacă vrei să fii în fruntea bucatelor, ceea ce nu e obligatoriu, există şi PSD care aşteaptă la cotitură, iar UDMR-ul merge cu cine dă mai mult.
Pe de altă parte era de aşteptat ca cei de USR PLUS să-şi vândă scump pielea, după ce au fost ţinuţi un an de zile pe tuşa guvernării, la încălzire, de nea Ludovic, care se credea pe cai mari. A venit scadenţa, dobânda e cam mare, e adevărat, dar viaţa e dură în vremurile astea tulburi, inclusiv în politică… UDMR-ului i-a venit asul de treflă, primeşte pădurile şi apele pe mână şi bonus, cel mai bănos minister, cel al Dezvoltării. Vă daţi seama cu ce ofertă serioasă va trebui să vină PSD-ul în viitor? Nici nu vreau să mă gândesc…
Când văd toată această tevatură cu negocierile nesfârşite pentru împărţirea caşcavalului, gândul îmi fuge automat la un circ similar care se făcea cu 20 şi ceva de ani în urmă, după schimbarea din 1996. Vă mai amintiţi de cocopoco şi toate reuniunile acelea interminabile între partidele de atunci care formau coaliţia de la putere, care se certau într-una şi care aveau să aducă o guvernare catastrofală? Oare au învătat ceva partidele de acum din ce a fost atunci? Eu cred că nu, pentru că noi, românii, nu învăţăm nimic din greşelile istoriei şi le repetăm ori de câte ori avem ocazia. Să dea Domnul să mă înşel, iar cele trei partide de acum să nu facă la fel ca şi ceilalţi în urmă cu 20 de ani…