Am fost sunați la redacție să ni se amintească despre faptul că există (degeaba) o Lege cu nr. 144/2000, prin care sătenii din zonele de munte ale Ocoalelor silvice (iar în județul Cluj vorbim despre: Someșul Rece, Gilău, Beliș și Huedin), au dreptul, cu titlul de gratuit, la 10 – 15 mc pe familie de ceea ce numesc ei “lemn de lucru”. Lemn de bună calitate, prin valorificarea căruia foarte multe familii își asigură unica sursă de existență. A nu se confunda cu lemnul de foc. Ni s-a atras atenția că, profitând de faptul că legea nici acum nu are norme de aplicare, cei care au toporul și drujba în mână o aplică după cum vor mușchii lor. Mai întâi au restricționat accesul la un drept dobândit prin lege, de obținerea unui așa-zis “certificat de meseriaș”. Apoi, în loc să dea lemnul “la picior”, adică să lase beneficiarul să intre în pădure să-și aleagă calitatea lemnului la care este îndreptățit prin lege, ei îl vând din rampă. Adică băieții deștepți ai pădurilor își păstrează lemnul de calitate pentru interesul personal și populimii îi dau gunoaiele. În plus, degeaba vorbim despre o gratuitate, căci șmecherii pădurilor vând acest lemn. Îl vând din rampă să aibă controlul asupra calității și să îi oblige pe beneficiari să plătească transportul. La care, că vorbim de persoane fizice, se adaugă TVA – care nu este rambursabil. Cum ar veni, gratuit, gratuit, dar lemnu-i pe bani. Deci, în mod “gratuit”, conform legii, muntenii sunt obligați să plătească prețul pieții + prețul de transport + TVA.
Să tot trăiești din astfel de gratuități!
