Febra (fierbinteala) sau hipertermia se defineste ca o crestere a temperaturii corpului peste valoarea de 37,5º C; o temperatura cu valori cuprinse intre 37 si 38º C se numeste subfebrilitate si poate sa semnaleze anumite afectiuni. Cand temperatura corpului urca peste limitele normalului atunci ceva nu e in regula in organism. La oamenii adulti si copii, ea poate arata orice, de la o infectie banala pana la o boala parazitara.
Temperatura corporala se masoara cu ajutorul termometrului clasic cu mercur. Masuratorile trebuie sa dureze minimum 60 de secunde – intrarectal si 120 de secunde – axilar (la subtioara); masurarea intrarectala este considerata de medici cea mai fidela. In prezent exista in magazinele specializate, termometre digitale, care pot masura temperatura corpului in cateva secunde, cu aplicarea pe suprafata pielii sau in conductul auditiv extern.
Termostatul, regulatorul de caldura
Daca facem referiri la temperatura normala, trebuie sa avem in vedere ca ea nu este egala in toate zonele corpului nostru. Sub limba, limita normala este de 36, 4º C. Cea mai joasa valoare este noaptea, intre orele 2-5. Spre seara, temperatura poate creste pana la 37,5º C. Si dupa mese se constata o usoara crestere, ca urmare a digestiei alimentelor.
Febra arata ca, de fapt, se produce mai multa caldura decat se elimina. Incalzirea corpului nu seamana cu cea a casei; daca se arde combustibilul, adica hrana ingurgitata, atunci caldura rezultata ajunge in vasele de sange. Stratul de grasime de sub piele, ca izolant, opreste pierderea de caldura. Cu alte cuvinte, producem si pierdem caldura in permanenta. Cand aceste stari interioare se afla in echilibru cu exteriorul, atunci temperatura este normala.
La febra, “termostatul” organismului e pus prea sus. Ce se intampla de fapt? Febra arata ca organismul sau tesuturile sunt afectate. Corpul reactioneaza la aceasta cu un proces inflamatoriu. La o infectie, spre exemplu, el lupta sa elimine partile vatamate. Leucocitele patrund in zona respectiva si distrug celulele tesutului bolnav. Cu aceasta ocazie mor si celulele albe, iar ele elimina substante pirogene (corpuri producatoare de caldura), care prin circulatia sangelui ajung la creier si pun acolo in miscare “termostatul”, regulatorul de caldura. Temperatura creste si rezultatul este febra.
Cauze si urmari
Cauza cresterii temperaturii organismului la un moment dat poate fi si o boala care nu are la baza infectia, precum guta sau ciroza ficatului. Se mai intampla ca la o ranire, celulele vatamate sa ajunga in sange si sa provoace febra. Si anumite medicamente produc cresterea temperaturii.
Cresterea temperaturii corpului peste normal (36,6º C) este insotita de regula de cresterea pulsului, a numarului de respiratii, de senzatii de caldura sau frig (frisoane), stare generala rea, ochi stralucitori, dinti care clantaie, piele pamantie spre albastruie si transpiratie. Cand febra este foarte ridicata apar fenomene de excitatii, delir sau de depresiune accentuate. Prin tremurat, caldura interioara se mareste.
Febra inalta e acompaniata de obicei de slabiciune, lipsa poftei de mancare si greturi. La cresterea temperaturii, “termostatul” din creier trimite un semnal de avertizare tuturor organelor importante ca sa lucreze la racirea corpului. Vasele sangvine se dilata, de aceea obrazul se inroseste. Inima bate mai repede, ca sa curete celulele afectate si pentru a face loc celulelor noi, sanatoase. Mai repede sau mai tarziu, frisoanele inceteaza, temperatura interna creste si provoaca transpiratie si astfel temperatura corpului incepe sa scada.
Care este gradul de periculozitate al unei temperaturi inalte? Se poate vorbi de o asemenea situatie atunci cand cea de peste 38º C devine permanenta. Ce inseamna asta, depinde de durata, boala si varsta pacientului. La febra de peste 39,5º C pot aparea fenomene trecatoare de dereglari mentale sau de completa zapaceala. O temperatura de 41,4º C care dureaza mai multe ore ar putea provoca o vatamare a creierului, ale carei consecinte pot fi fatale.
Tratamente
Febra reprezinta pentru sanatatea omului un fenomen de alarma. Ea poate creste incet, de la o zi la alta (in febra tifoida) sau brusc in cateva ore (pneumonie); alteori ea creste si dupa 1-2 zile scade la normal, apoi dupa un timp din nou creste (paludism).
Febra se masoara in aceleasi intervale ale zilei: dimineata intre 7-8 si dupa amiaza intre orele 17-18 si valorile ei se inscriu pe o diagrama pentru a urmari evolutia ei in cursul bolii. Numai cand temperatura corpului creste foarte mult, peste 39-40º C, ea poate dauna organismului si atunci trebuie tratata. In astfel de cazuri, pana la venirea unui medic, se va incerca scaderea temperaturii prin comprese cu apa rece, frectie pe frunte, piept si spate. Se pot face si impachetari cu cearsafuri umezite la temperatura camerei.
Bolnavul febril trebuie izolat, tinut in camera bine aerisita, dar calda si fara curenti de aer; el ar trebui sa-si spele gura cu dezinfectante usoare si sa aiba o alimentatie usoara (lapte, bulion, sucuri naturale de fructe si legume).
Exista tipuri multiple de febra dupa boala care o provoaca: aftoasa, musculara, paratifoida, tifoida, puerperala (septicemie) etc. Medicul da un diagnostic si prescrie medicamente prin care sa determine scaderea febrei si sa combata cauza care a provocat-o.
Starile febrile se pot trata cu maxima eficienta cu plante medicinale cu actiune puternic sudorifica: ceai de radacina de brusture, ceai de cretisoara, ceai de musetel, infuzie de salcie, ceai de soc, frectie cu otet de ienupar, frectie cu otet de trandafir, tinctura de tataneasa, tinctura de tintaura etc.
.ro
Foto: http://kidoinfo.com