Scaunul Clujului, condus de Împăratul Boc, s-a sprijinit, înainte de pandemie, pe trei picioare: turismul festivalier, cel medical și cel pseudoeducațional. De aici începea lanțul trofic al prosperității orașului, care trăia bine pe spatele studenților care veneau să se distreze la Cluj, cu cheltuială mare, al bolnavilor, care umpleau buzunarele proprietarilor de chirii și ale medicilor, și pe spatele festivalierilor, care soseau vara la Cluj ca-n Ibiza, spre disperarea localnicilor. Nu a localnicilor care încasau la negru miile de euro pe cazare, ci a celor care dimineața se trezeau să meargă la muncă după o noapte nedormită pe bubuielile care răsunau dinspre stadion.
Pandemia, prin restricțiile impuse arbitrar de către guvernul de la Cotroceni, a tăiat cele trei picioare ale scaunului Clujului care acum a rămas în aer – un oraș în care de ce ar mai veni cineva să cheltuiască vreun ban? Fără festivaluri, cu spitalele covidate, cu universitățile online, festivalierii, bolnavii și studenții stau acasă. Stau acasă și localnicii. Unde să se plimbe, unde să cheltuiască? La zoo care nu există? În Pădurea Parc ce de abia acum se construiește, departe, pe deal, în zona industrială a orașului? În Pădurea Baciu, de unde până și extratereștrii au plecat, scârbiți de peturi și de activiștii fără rost? În Salina Turda, unde intrarea pentru doi adulți e 80 de lei, 100 cu drumul? La aqua park-ul imaginar? Pe malul Someșului navigabil de gunoaie? În Parcul Central, înecat acum în șantierul Primăriei care repară străzile care nu necesitau reparații?!
Fără festivaluri, facultăți deschise, spitale primitoare, Clujul nu mai are capacitatea de a le lua banii localnicilor și, mai ales, turiștilor. Iar asta se vede deja în cifrele statistice.
„Anatomia unei catastrofe: turismul în Cluj-Napoca a ajuns la cifrele din 2003. În județ, numărul turiștilor străini a scăzut cu 84%”, titrează economedia.ro un articol din care spicuim câteva date relevante:
„Numărul de turiști înregistrați în 2020 în toate structurile de cazare din județ a fost de puțin peste un sfert de milion de persoane (256.396), un număr atât de redus cum nu s-a mai înregistrat din anul 2010. Scăderea de la un an la altul, adică din 2019 în 2020, a fost de peste 60%, conform cifrelor din baza de date Tempo a Institutului Național de Statistică.
La nivelul orașului Cluj-Napoca, evoluția a fost chiar mai pronunțată, înregistrându-se o scădere de la aproape jumătate de milion de turiști la sub 180.000, echivalentă cu 63%. Precedentul an în care numărul turiștilor înregistrați în oraș a fost sub pragul de 180.000 a fost 2003.
Cea mai accentuată scădere s-a observat la numărul de turiști din străinătate, care s-a diminuat, la nivel de județ, de la 136.401 de persoane, în 2019, la doar 21.254, în 2020, ceea ce înseamnă un minus de 84%.
Profesioniștii din turismul de incoming spun că scăderea reală nici nu a fost surprinsă în totalitate de statisticile oficiale, deoarece în acestea nu figurează apartamentele închiriate în regim hotelier, de exemplu prin Airbnb.
În 2019, județul Cluj era al patrulea cel mai vizitat din țară, înregistrând 670.000 de turiști, după București (2,03 milioane), Brașov (1,42 milioane) și Constanța (1,38 milioane).”
Mult mai puțini turiști înseamnă mult mai puțini bani în buzunarele hotelierilor, ale celor din Horeca (oricum sugrumați de guvern), ale proprietarilor clujeni care închiriau, cu miile, la negru, apartamente și garsoniere pentru turiști, la prețuri de mii de euro, pe perioada marilor festivaluri.
Potrivit unui studiu realizat de cercetătorii UBB, aproximativ 33,4 milioane de euro erau cheltuiţi lunar în Cluj-Napoca de către studenţi, în perioadele în care aceştia erau prezenţi fizic la Cluj. Acum, că nu mai sunt, chiriile scumpe din orașul ”smart” stau goale și încep să se ieftinească, iar industria distracției studențești e în cap pe tot lanțul ei trofic.
Nu doar mutarea cursurilor facultăților în online îi determină pe studenți să stea la mamele lor acasă, ci, mai ales, mutarea festivalurilor, a clubărelilor, a șușanelelor într-un viitor nedeterminat. Să fim serioși! Majoritatea studenților nu vin la Cluj pentru cursurile universitare, acestea fiind doar un pretext necesar pentru a petrece patru-cinci ani în orașul festivalier, pe banii părinților!
Industria festivalieră a ajuns la Cluj atât de indispensabilă încât aceasta are sediul acum (și-l avea și înainte) chiar în Primăria Cluj-Napoca, unde impresarul neoficial al Untold, Emil Boc, a organizat în 16 aprilie o întâlnire a reprezentanților industriei de evenimente cu premierul Florin Cîțu, aflat în vizită oficială, de cumetrie, la Primăria liberală (fostă democrat-liberală, adică dușmancă, la un moment dat, a liberalilor cu care acum se pupă-n bot!).
Impresarul Boc ar face orice pentru a readuce în oraș festivalierii, fiindcă balonul de săpun care este Clujul, fără festivaluri, i se va sparge-n cap. Numai un reprezentant charismatic de la AUR mai lipsește ca, la următorul scrutin electoral, Clujul să se lepede de Boc și să aleagă o nouă eră funaraurită! Și e numai o chestiune de timp până când auritul va apărea și îi va sufla lui Boc Primăria imobiliară.
De când scaunul (SCÁUN, scaune, s. n. 1. Mobilă; 2. Tron; 3. Materii fecale) Clujului a rămas fără cele trei picioare(-n fund) de sprijin: turismul festivalier, turismul medical și turismul pseudoeducațional, orașul a rămas gol(it de venituri), iar locuitorii au început să-i vadă împăratului goliciunea. Era fain la Cluj când clujenii câștigau fără muncă sute de euro lunar din chirii, când te îmbogățeai ca proprietar de cafenea cerând 15 lei pe-un ceai ș.a.m.d., când cu banii câștigați ușor te plimbai prin lume, fiindcă în Cluj nu aveai ce face. Acum, de când, ca locuitor al orașului cu cea mai bună calitate a vieții din țară, trebuie să îți trăiești viața mai mult prin oraș, nu mai e fain la Cluj, fiindcă nici nu ai ce face în acest oraș scump și nici nu mai prea ai cu ce. Scaunul Clujului, mai demult tron, devine, încet, dar probabil pe termen lung, un fel de stat pe tron.
„Era fain la Cluj!” va fi, probabil, noua zicere obștească, în viitorul în care băncile ne vor fi vopsite cu aur. Vom sta pe ele doar localnicii, fără „vinituri”…