Farmec Cluj, unul dintre putinele branduri de traditie cu impact national si international, are o istorie post-decembrista tumultoasa, iar ANAF este pe cale sa-i administreze o lovitura mortala, obligand-o la plata a 15 milioane de euro. Suma care ar trebui platita ar constitui, potrivit Finantelor Publice, recalcularea platii accizelor societatii. Decizia ANAF ar putea ruina brandul romanesc de produse cosmetice, iar 650 de persoane ar putea ramane fara locuri de munca.
Ziar de Cluj a stat de vorba cu trei dintre angajatii companiei, de la cel mai nou pana la cel mai vechi om care a intrat pe poarta societatii si a aflat ce inseamna, cu adevarat, o companie cu o istorie de zeci de ani in spate. Pentru acesti oameni, Farmec nu e un simplu loc de munca, ci o adevarata familie in care au evoluat, au invatat si s-au dezvoltat. Ei sunt cei care au crescut odata cu societatea, ei sunt mandri ca acum reprezinta un brand atat de cunoscut atat in tara cat si peste granitele Romaniei.
Dezvoltarea Farmec
Pentru Roxana Lupulescu, Clujul inseamna Farmec. A studiat in strainatate, a lucrat peste granite ca inginer chimist, iar de mai putin de un an ales sa se intoarca in tara si sa se alature echipei de la Cluj.
“Am fost unul dintre acei studenti norocosi care au lucrat in laboratoare performante. Nu pot spune ca am fost atrasa de mirajul strainatatii, doar ca acolo ai sansa sa lucrezi cu aparatura de specialitate in domeniul de care esti interesat. Asa gandeam eu atunci, ma ingrozea gandul ca nu o sa-mi gasesc ceva de munca in tara, la pregatirea mea”, povesteste ea.
Dupa ce s-a casatorit, impreuna cu sotul ei, tanara a decis sa se intoarca in tara si sa-si intemeieze aici o familie. A ajuns la Cluj printr-o conjunctura fericita, pentru ca acasa, pentru ea, inseamna Iasi.
“M-am relocat cu viata, cu tot, la Cluj. In aproape un an am reusit sa invat foarte multe de la colegii mei, iar asta ma face sa imi placa foarte mult la Cluj. Aici ai sansa sa te dezvolti, ca inginer chimist, la fel ca in strainatate. Farmec e motivul pentru care am venit la Cluj si am si ramas aici. Sper doar ca totul sa fie bine pe viitor si sa raman aici inca mult timp; pentru ca nu stiu daca o alta firma din Cluj sau din Romania ar fi la fel de primitoare cu tinerii cercetatori, daca ar putea sa-i trateze cu aceeasi seriozitate cu care m-am simtit eu tratata la Farmec”, mai spune Roxana.
Unul dintre motivele care o tin aproape de companie este faptul ca aici se pune “un strop din ce-i al nostru, de mandria noastra de a fi roman” in produse. Asta pentru ca Farmec foloseste principii active de la noi din tara.
“Puteam sa raman foarte bine cercetator in strainatate, am plecat cu referinte bune de la sefii mei din Franta, imi era bine acolo. Insa aici am invatat sa folosim materiale autohtone – argila, vinul de Cotnari sunt valorificate in produse cosmetice romanesti, iar asta e un motiv de mandrie pentru un cercetator”, mai spune ea.
In plus, explica Roxana, in niciun alt domeniu nu ai ocazia sa vezi rezultatul muncii in cercetare atat de repede. In mai putin de un an, ea are deja sansa sa vada produsul la care a contribuit, ca tanar cercetator, la raft.
“E vorba de un balsam pentru par. Nu e o cercetare aprofundata, e un rezultat pe care il vezi imediat si iti creste inima cand stii ca ai contribuit si tu. Balsamul e cu extract din catina, tot un principiu activ de la noi din tara. Eu sunt multumita de alegerea pe care am facut-o. Multa lume m-a intrebat de ce m-am intors, dar a fost o alegere pe care mi-am asumat-o si pe care nu o regret nicio clipa. Daca nu ar exista Farmec, nu stiu daca ar mai exista aceeasi seriozitate in acest domeniu”, incheie tanarul inginer chimist.
Increderea Farmec
Vasile Pripon lucreaza in cadrul companiei de 28 de ani. A trecut prin toate departamentele si cunoaste fiecare munca, asta pentru ca le-a prestat pe toate. Azi e seful Biroului Administrativ si Lider de Sindicat si spune ca, pentru el, Farmec inseamna “totul”.
“La 17 ani jumatate eram in companie. Am terminat scoala profesionala, de la care se faceau repartitii pe trei companii: Terapia, Farmec si Napochim. Eu am avut privilegiul sa ajung la Farmec. Dupa aceea am facut si liceul, si facultatea, iar in Farmec am trecut prin toate etapele. Am lucrat la Achizitii vreo zece ani, acolo unde faceam aprovizionarea dar si vindeam produsele”, povesteste acesta.
Vasile Pripon isi aminteste cu nostalgie zilele in care, pentru ca societatea se afla la inceput de drum, mergea la Bucuresti si vindea produsele “pe la buticuri”.
“Era pionierat in marketing. Nu existau retele pe atunci, asa ca faceam de toate. Mergeam lunea in Bucuresti si ma intorceam vinerea, cu trei camioane de marfa incolo, trei incoace. Aduceam de toate. Era o peroada grea, greu de inteles pentru vremurile extrem de facile de acum. Dar au fost niste vremuri frumoase”, rememoreaza el.
Acesta spune ca, pentru el, compania Farmec inseamna totul; aici a crescut profesional, aici si-a intemeiat o familie. La randul sau, sotia acestuia lucreaza tot pentru Farmec, “pentru ca aici familiile sunt incurajate sa munceasca impreuna”.
“Veti gasi foarte multe cupluri in Farmec si chiar familii intregi. Pana de curand, aveam un spor de fidelitate in companie. Asta pentru ca oamenii se formeaza in perioade foarte lungi de timp si e important sa ii mentii in companie. Eu nu am simtit niciodata nevoia sa plec. Am avut aici satisfacii, cat si provocari; nu pot sa spua ca m-am plafonat sau plictisit vreodata. Intotdeauna s-au gasit lucruri care sa ma incite, sa ma puna in miscare, sa imi dea si maine sansa sa fac ceva nou. Pentru mine, provocarile au fost in firma, de aceea compania Farmec inseamna totul, chiar totul. Iar ca mine mai sunt multi, care au chiar si 40 de ani de serviciu in Farmec si nicio zi lucrata in alta companie”, marturiseste liderul de sindicat.
Angajatul povesteste care au fost motivele pentru care nu a fost niciodata tentat sa paraseasca firma pentru care munceste se aproape 30 de ani: seriozitatea cu care sunt tratati angajatii, respectul fata de oameni, posibilitatea de avansare si sprijinul oferit.
“In 28 de ani, nu am luat salariul cu o zi intarziere. Cu doua sau trei zile mai devreme, da. Daca s-a promis un bonus sau un premiu, s-a dat. De cand ma stiu eu in companie, n-a fost un Paste sau un Craciun sa nu avem un premiu. Avem premiu de vacanta, iar cand un muncitor se opereaza, il ajutam financiar. In caz de deces, la fel. Noi dam sume frumoase chiar si pentru cazul in care unul dintre parintii angajatului decedeaza. Nu in ultimul rand, conteaza omenia angajatorului fara de angajat, respectul si bunul simt. Pentru mine, realitatea aceasta a ajuns o normalitate, ceva firesc, dar stiu ca nu e peste tot asa”, incheie el.
Familia Farmec
Gheorghe Moca, maistru la sectia Farmec din Dezmir, e unul dintre cei mai vechi angajati ai companiei. Munceste aici de cand a iesit de pe bancile scolii, adica de 36 de ani. Iar sotia si unul dintre fiii sai sunt, si ei, agajati ai aceleiasi firme.
Cand e intrebat de anii petrecuti in cadrul Farmec, barbatul se lumineaza la fata. Isi aduce aminte perfect prima zi de munca.
“Sunt angajat al firmei Farmec dintr-o zi frumoasa de vara, calduroasa, 1 august 1979. Atunci am facut primii pasi in Farmec, unde am gasit o familie in sanul careia am fost primit cu aceeasi caldura care era in atmosfera. Eram un copil tanar, terminasem liceul de Chimie. Am inceput munca de jos si am lucrat aproape in toate sectiile. Am reusit sa progresez, cu sprijinul total al celor din jurul meu, colegi si superiori”, rememoreaza “domnu’ Ghita”, asa cum il stie toata lumea.
Realizarile Farmec le simte ca pe realizarile lui si se lauda cu faptul ca o intreprindere mica spre mijlocie din perioada comunista a ajuns astazi una cu renume international.
“Daca nu m-as fi mandrit si nu as fi mandru si acum n-as mai fi aici. Dar pentru ca sunt mandru de ceea ce am gasit in ziua de 1 august, am adus in sanul familiei Farmec, pentru ca eu asa o consider, si familia mea. Aici lucreaza si sotia si fiul meu cel mai mic. Am avut parte de o conducere, atat in perioada comunista, cat si dupa ’89, de care putine societati sau companii au avut parte. O conducere ce tine la oameni, ce pleaca ureche la nevoie lor, care-i asculta, si spijina”, spune acesta.
Pentru el, data de 1 august e o adevarata sarbatoare. Atunci si-a inceput “a doua viata” cea care i-a asigurat un trai linistit pentru aproape patru decenii. Si nu vrea sa plece de la Farmec nici in ruptul capului. Pentru ca in alta parte nu ar fi nici pe departe atat de apreciat ca in locul in care munceste de-o viata.
“Daca Farmec e o familie, Liviu Turdean e al doilea meu tata. Parintii m-au crescut pana la 15 ani, am plecat la scoala, iar de la 19 ani am lucrat la companie. Sunt 36 de ani de atunci, iar pe tineri ii surprinde asta. Dar daca as avea inca o data tineretea de acum 36 de ani as alege acelasi drum”, marturiseste domnu’ Ghita.