Toate zvonurile despre existența unui protocol între serviciul secret al Ministerului de Interne (cunoscut ca „Doi si-un sfert” -n.red.) și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au devenit informații veridice. Ziar de Cluj a intrat în posesia protocolului desecretizat, culmea, în luna mai, dar ținut ascuns de ochii presei.
Nucleul acestui protocol este reprezentat prin schimbul de informații între cele două instituții, lucru ce trebuia realizat în mare parte cu ”binecuvântarea procurorului general” și cu cea a ministrului MAI, Gabriel Oprea, omul care a și semnat, de altfel, protocolul.
Ca să înțelegeți scopul acestui protocol trebuie doar să faceți un exercițiu de imagine: Stat în Stat. Unde ambele părți au putere egală și acces la informații la care nu ar fi avut voie în mod normal (că de aia DIPI sau Doi și Un Sfert nu era Parchetul General și viceversa!!!).
Deci, haideți să vedem ce spune Art. 10 din minunatul protocol al lui Nițu și Oprea.
„1. Prin structurile specializate, Departamentul acordă sprijin pentru:
- COMPLETAREA INFORMAȚIILOR ÎN CAUZELE COMPLEXE DINTRE CELE AFLATE PE ROLUL Parchetului, scop în care DESFĂȘOARĂ ACTIVITĂȚI de INVESTIGAȚII și SUPRAVEGHERE OPERATIVĂ
- DESFĂȘURAREA activităților necesare punerii în aplicare a prevederilor Codului de procedura penală care implică utilizarea mijloacelor TEHNICE SPECIFICE.
2. În cauze complexe, LA SOLICITAREA SCRISĂ A PARCHETULUI, ASIGURĂ PARTICIPAREA, prin OFIȚERI ANUME DESEMNAȚI, la întâlniri de lucru cu reprezentanți ai ORGANELOR DE APLICARE a legii din alte țări, ori ai unor entități juridice publice sau private interne sau externe.
(și o altă cireașă de pe tort… da, cea care dădea stenograme în dosarele penale, stenograme ce conțineau cuvinte ”adăugate” ca să pară persoanele vinovate)
3. În limita POSIBILITĂȚILOR, la SOLICITAREA Parchetului, Departamentul (aka DIPI) efectuează:
a. TRADUCEREA unor materiale de interes sau activități de TRANSLAȚIE
b. constatări de specialitate/expertize tehnico-științifice prin laboratoarele specializate și specialiști/experți proprii ”
–fragment din protocolul semnat de Gabriel Oprea (atunci: viceprim-ministru pentru Securitatea Națională și ministrul Afacerilor Interne) și Tiberiu Mihail Nițu (atunci: procuror general al României ).
Dar cel mai important paragraf din acest protocol îl reprezintă cel cu numărul 4, tot din Art. 10. Aici avem scris negru pe alb că cine primea ”informația”, trebuia să raporteze în 30 de zile cum a valorificat-o. Adică dacă de la DIPI mergea o convorbire (obținută ilegal), procurorul general o repartiza la Serviciul Teritorial respectiv și bietul procuror de caz trebui sa dea raportul ce a făcut cu ea. Iar lucrurile mergeau și invers. Cam câți procurori credeți că au avut curajul să înfrunte DIPI? Câți procurori nu au început dosar de la astfel de informații fără ca în realitate să le poată raporta în rechizitoriu? Răspunsul e deprimant.
Vă las și cu asta: 4. În termen de 30 de zile de la data încetării măsurilor autorizate dispuse în temeiul Legii nr.51/1991(Legea 51/1991 privind securitatea națională a României), Departamentul va comunica procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție modul de valorificare a acestora.
Protocolul a fost semnat în 2015, iar în toamna anului următor Guvernul Cioloș a decis desființarea instituției. Lucru care în realitate a fost ”apă de ploaie” pentru opinia publică. Înainte de ”desființare” DIPI avea peste 1800 de angajați.