In 21 de ani de presa, nu cred ca am mai vazut asa ceva. De duminica dimineata ma tot gandesc la cele 8 ore de suferinta pe care corpul lui Luca, copilul omorat de mama sa in bataie la doar 9 ani, le-a avut de dus pana sa capoteze si sa il duca pe Luca in Ceruri.
Astazi, a fost o zi si mai controversata. Jurnalistul Alin Golban a dezvaluit filmul crimei cu niste detalii care iti taie respiratia: din Clujust.ro, am aflat ca Luca a fost lovit in cap cu o coada de matura care s-a rupt in teasta lui, apoi lovit de fratele mai mare cu picioarele la ordinul mamei, apoi, fratele mai mare si-a luat adidasii cu crampoane cu acceptul mamei ca sa il loveasca mai tare, mama repetand: „loveste-l ca nu moare”. Insa corpul lui Luca a avut alte ganduri: s-a luptat cat a putut si i-a expectorat sufletul dintr-insul ducandu-l undeva departe de lumea asta nebuna.
Tot azi, jurnalistul Victor Lungu mi-a zis: Liviule, am informatii ca astia vor sa omoare in acte crima, sa o ingroape. L-am privit cu suspiciune, nu pentru ca nu cred in cei 30 de ani de presa ai lui Lungu, ci pentru ca mi se pare ca acest caz e prea flagrant. M-am inchis cu el si cu Mihaela Trif intr-o camera si am reluat cazul pe hartie cu tot ce stiam. Ne-am dat seama, in fapt, ca nimeni nu stie nimic despre ce se intampla cu adevarat in Directia Generala de Asistenta sociala si Protectie a Copilului. E un sistem inchis in care, tineti-va bine, statul roman contribuie doar la Cluj cu 50 de milioane de euro anual. Adica o septime din bugetul orasului Cluj-Napoca, cel mai bogat oras din tara dupa Bucuresti. Adica enorm. In DGASPC Cluj lucreaza peste 1300 de angajati, adica o fabrica gigant, daca am fi in privat. Si majoritatea lor sunt pile politice, ajunse prin concursuri masluite acolo.
Apoi, gandul mi-a zburat la procurorul de caz. As putea afla cine e, as putea sa ii scriu numele ca sa il presez, am puterea asta ca jurnalist. Insa de data asta o sa fac altceva: o sa ii arat procurorului de caz, lui Alin Tise, tatal unui copil minunat, lui Dan Tamas, niste poze primite azi de la o sursa veche de a mea din sistemul medical si care mi-a spus: ti le dau fiindca se incearca musamalizarea cazului.
Pozele sunt ingrozitoare. Am decis sa le inmoi putin, cat am putut. Va vor soca emotional pe toti cei ce le veti privi. Si asta si vreau. Vreau sa fiti socati. Vreau sa va ganditi ca pozele pe care le vedeti sunt ale fratelui geaman, David, care traieste, har Domnului (nu ale fratelui mai mare care l-a lovit pe geamanul mort, Luca). Am si pozele cu copilul mort. Nu vi le pot arata. Sunt si mai teribile. Daca astea pe care vi le arat sunt groaznice, alea sun teribile.
Si, tot de la prietenul meu, sursa mea medicala, va mai dau cateva date proaspete: ambii copii, gemenii, aveau aproximativ aceleasi rani pe corp, in aceleasi locuri, zone cu piele tare sau vanatai „una peste alta”, s-a exprimat sursa mea.
David, care traieste, a fost si el batut in repetate randuri. Pe cadavrul lui Luca, dar si in poza cu David de mai jos, se vad urme grele in zona testicolelor. Sursa medicala mi-a spus: scrotul ambilor copii era tumefiat, mama avea o predilectie sa ii loveasca acolo.
Echimoza este termenul medical folosit pentru vanataie. Ea se mai numeşte si contuzie si apare ca urmare a lezării tesuturilor moi cu ruperea capilarelor. Mai jos puteti observa vanatai peste vanatai nevindecate, acesti copii au fost rupti in bataie. Zi de zi. Cu lovituri puternice. Viata lor a fost un calvar zilnic dupa „integrarea” inapoi la mama cu retard psihic, in urma deciziei unor cretini de psihologi de la DGASPC.
Domnule procuror de caz, nu mama bolnava psihic e tinta, ci jegurile din lantul decizional de la DGASPC Cluj. Ati fost pe acolo? Ati ridicat acte? Ati audiat deja pe cineva dintre psihologi?
Cati copii din sistemul de monitorin al DGASPC Cluj mai sunt in oras batuti asa? Cum putem sa aflam?
Lui Luca cel mort nu poti sa ii zici „Odihneste-te in pace”, nu are sens sa ii zici „Dumnezeu sa il ierte”. Si lui Luca cel mort, si lui David care traieste, trebuie sa le zicem „Iertati-ne, pruncilor”.
Procurorule, nu omori dosarul. Nu-l ingropa. E destul ca Luca e ingropat deja in pamant.
PS: Ma doare in cot de conflictul dintre Alin Tise, sef CJ, si Dan Tamas, seful DGASPC. Sunt ziarist de investigatii si vreau sa imi fac meseria. Dar mai sunt ceva: sunt copilul unor orfani, mama si tata au crescut la casa de copii. Pentru ei, nu ma opresc.
PS2: In cateva ore, urmeaza o alta exclusivitate.
