Centrul Comunitar Județean, inaugurat cu surle și trâmbițe în luna iunie a anului 2014, este accesat zilnic de copii cu autism, cu sindrom Down, de persoane cu dizabilități, de tineri instituționalizați care vor să își găsească un loc de munca sau de vârstnici care suferă de Alzheimer. Acesta oferă un complex de servicii unic la nivel național, de servicii gratuite, centrul fiind înființat din bani europeni.
Unul dintre cele 3 obiective specifice, enunțate de reprezentanții Consiliului Județean Cluj în anul 2011, când era anunțată depunerea acestui proiect, de peste 9 milioane de lei, a fost „creşterea numărului şi a calităţii serviciilor sociale specializate în raport cu nevoile beneficiarilor (copii/persoane adulte aflate în dificultate, inclusiv copii/persoane adulte cu dizabilităţi, tineri proveniţi din centrele de plasament, persoane cu demenţa Alzheimer, precum şi familiile/aparţinătorii acestora), în vederea creşterii gradului de incluziune socială a acestora.”
Așadar, să reținem: creșterea numărului și a calității serviciilor sociale specializate în raport cu nevoile beneficiarilor.
Acest obiectiv se pare însă că a rămas doar pe hârtie pentru că acum, la doi ani de la deschiderea centrului, există probleme mari de personal, din cauza personalului insuficient, pe viitor, beneficiarii riscând să fie refuzați de singurul centru din Cluj care le oferă servicii de recuperare complexe și gratuite. Cu toate că directoarea centrului, Mihaela Telcean, le-a sesizat această problemă consilierilor județeni, cei care pot aproba sau refuza suplimentarea sau modificarea organigramei, aleșii județeni nu au reacționat până acum, probabil și datorită războiului de uzură Tișe-Tămaș (între președintele CJ Cluj și directorul DGASPC), care în curând ar putea face și primele victime colaterale, în rândul pacienților acestui centru.
Mihaela Telcean a explicat pentru Ziar de Cluj care sunt problemele de personal din centrul pe care îl conduce și posibilele repercusiuni:
„Centrul nostru este singurul din țară care oferă servicii de recuperare neuropsihomotorie cu paletă completă de terapii, începând de la sugar (cel mai mic a fost de 4 luni) până la vârstnic (cel mai în vârstă are peste 80 de ani). Sunt 6 centre în clădire și, nu în cele din urmă, sunt serviciile de integrare și consiliere în vederea integrării socio-profesionale a adulților cu dizabilități și a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului.
Centrele pe care le avem în componență sunt: un centru de zi de recuperare pentru copiii cu autism, unul pentru copii cu alte dizabilități neuropsihomotorii, centrul de recuperare ambulatoriu pentru persoane adulte cu handicap neuromotor, centrul de zi pentru bolnavi cu demență sau Alzheimer, centrul de consiliere pentru integrarea socio-profesională a persoanelor adulte cu handicap și centrul de consiliere pentru integrarea socio-profesională pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecție a copilului.
Sunt 6 centre și 6 echipe care lucrează pe cele 6 centre. Centrele de recuperare, atât de copii, cât și de adulți, sunt supraaglomerate.
A fost un proiect Regio gândit foarte bine pentru comunitatea clujeană, bani europeni investiți bine gândit, dar, din păcate, care nu acoperă nevoile comunității, ca și capacitate.
Capacitatea centrului de recuperare pentru copii cu dizabilități este de 50 de locuri și noi avem 70, și de aici avem probleme, supraaglomerând echipa de terapeuți care lucrează cu ei. În munca aceasta nu poți să dai o normă: fă 12 terapii în 8 ore cu copii cu dizabilități care au deficite grave, care sunt cazuri diverse, care este nevoie să fie abordate în funcție de protocolul de intervenție stabilit pe fiecare arie. Cazurile pot fi diferite.
În condițiile în care supraaglomerezi nici nu poți oferi servicii de calitate pentru mult timp pentru că acei terapeuți probabil vor pleca sau nu vor putea face muncă de calitate, iar noi aici avem cereri pentru că părinții sunt foarte mulțumiți de progresele pe care le înregistrează copiii.
În condițiile în care noi încheiem un contract de prestări servicii cu familia copilului sau cu beneficiarul adult cu dizabilitate ne asumăm împreună cu echipa niște obiective pe termen scurt, mediu și lung și ne dorim a le realiza.
Contractul se încheie pe o perioadă de o lună, până la un an, cu posibilitatea de reînnoire. Echipa multidisciplinară hotărăște, conform procedurilor, care este pronosticul evoluției de terapie și dacă acel contract, luând în considerare vârsta, pronosticul de evoluție și diagnosticul, se reîncheie după o perioadă de un an, apoi încă un an și încă 6 luni.”
Dacă un tânăr, după procesul de recuperare, are o evoluție minimă, echipa centrului poate fi nevoită să ia decizia de a nu mai reînnoi contractul, pentru a putea prelua alte cazuri de pe lista de așteptare, o hotărâre greu de luat, după cum explică Mihaela Telcean:
„Luând în calcul evoluția minimă a unui tânăr sau a unui copil, este foarte greu pentru echipă să ia hotărârea de acest gen, în condițiile în care avem alți 10 pe lista de așteptare. Încă nu am ajuns la situația aceasta pentru că, din august și până acum, am mers pe o soluție de avarie. Am luat toată lista de așteptare atunci, în august, în condițiile în care în acel moment am făcut o sesizare inclusiv către Consiliul Județean și DGASPC, că am avea nevoie de 8 până la 12 oameni în plus pe organigrama care ne-ar permite astfel o adresabilitate mult mai largă către comunitate și să lăsăm deschis centrul până la ora 18, să nu închidem la ora 16, și să beneficiem la maximum de această clădire, cât mai e în picioare. Am avut și avem nevoie, și asta numai cu aprobarea dânșilor se poate, și aici durerea mea mare este că niciunul dintre consilierii județeni, indiferent de afilierea politică, nu sunt de profesia noastră, ca să înțeleagă importanța minimului a ceea ce am cerut noi. Nu știu dacă sunt atât de mari costurile sau dorințele pe care le-am exprimat noi, de a ne suplimenta organigrama. Acum sunt 47 de angajați, dar noi avem 3 posturi care există în organigramă, pe care le-am cerut să ni le modifice dintr-o specialitate în alta ca să acoperim ariile unde e mai mare nevoie de suplimentare a terapiilor, conform și cererilor pe care le-au depus aparținătorii pentru această terapie.
Replica în privat a serviciilor pe care noi le oferim este spitalul Polaris și cred că cunoaștem care sunt costurile și câți își permit, în condițiile în care aici vorbim de centru de recuperare pentru adulți cu handicap neuropsihomotor și terapie de logopedie. Spitalul de Recuperare nu are logoped, iar un adult cu accident vascular, în momentul în care are afecțiunea instalată pe ariile limbajului, este externat de la Clinica de Neurologie și are extremă și vitală nevoie de aceste servicii în primele 6 luni. Spitalul de Recuperare nu are specialist în acest domeniu, Polaris și noi avem, și aici au fost modificările, cu referire la aceste tipuri de terapii pentru copii și adulți: logoped, psihopedagog, pe care noi le-am cerut în organigramă.
Am făcut în august o adresă, în urma unei ședințe cu părinții, unde părinții au fost extrem de vocali, când i-am anunțat că este posibil să fim puși în situația de a nu le mai putea încheia contractele, pentru ca să putem prelua copiii care așteptau să intre la terapii. Atunci părinții au agreat, au înțeles și au acceptat acest demers, pe care am promis că îl vom face, de a cere suplimentarea organigramei sau modificarea posturilor în vederea acoperirii paletelor de terapii care nu pot fi oferite la maximum și la nivelul cererii comunității.
Este foarte important și înțeleg suferința și nemulțumirea părinților, să îi putem avea în vedere și să le urmărim evoluția copiilor, atunci când îi preluăm de la o vârstă foarte mică, până la vârsta școlarității măcar. Avem mai multe cazuri de copii, pe care eu îi cunosc, care aveau 4 luni de zile, copii cu Sindrom Down, care acum urmează să se integreze la școală, la toamnă. În timpul celor 7 ani de zile, acești copii au făcut în permanență terapii de recuperare. Văzându-le evoluția și luând în calcul studiile pe care americanii le-au făcut, credem că intervenția timpurie este un predictor al integrării în școala de masă. Deja doi copii de la noi sunt integrați în școala de masă, iar cu cei care vor merge din toamnă la școală s-ar putea să nu mai putem încheia contractul. Integrarea în școala de masă pentru ei înseamnă și susținerea cu terapii alternative”, a explicat Mihaela Telcean.
Și Robi își face exercițiile de recuperare în acest centru:
