Dupa ce, din 1991, timp de 20 de ani, a salvat MII de vieti in tot judetul Cluj, acum 4 ani, pe nepusa masa, Nicu Moldovan, coordonatorul SMURD Cluj, a luat calea pribegiei. A fost un soc, inclusiv pentru noi, ziaristii. Nicu Moldovan, doctorul cu vorba blanda, de un bun simt unic, n-a oferit nicio explicatie. Pur si simplu a plecat in Franta, lasandu-si colegii perplecsi. Anii au trecut si lucrurile au inceput sa se clarifice.
Nicu Moldovan devenise in anii 2010-2011 incomod. Cu demnitate, Nicu Moldovan, coordonatorul SMURD, isi spunea parerea, incepea sa ii deranjeze pe dumnezeii sistemului medical.
L-am sunat acum doua luni pe mobilul sau din Franta, aveam o informatie ca urmeaza sa vina in tara. Mi-a promis ca ma suna cand va veni. Am crezut ca va uita. Nu a uitat. Stia cine sunt, ca sunt printre putinii ziaristi din tara care il critica pe Raed Arafat, si totusi a venit la interviu. Cu bunul sau simt proverbial, Nicu Moldovan nu mi-a dat nume in mod fatis. Dar a scrasnit cand mi-a raspuns la intrebari. A scrasnit cu durerea celui ce a fost alungat de niste smecheri puternici din sistemul medical. Cu durerea fiului ce trebuie sa isi vada mama plangand de fiecare data atunci cand revine din pribegie si atucni cand se reintoarce printre straini. Cu durerea medicului ce si-a vazut dezintegrata munca de o viata de aici, echipa cu care a salvat mii de vieti.
Chiar daca Nicu Moldovan nu rosteste numele calailor sai, este evident ca nu la Michael Jackson se refera. Printre randuri, Nicu Moldovan, cel care a fost foarte bun prieten al lui raed Arafat, unul dintre „locotenentii” sai principali, vorbeste DESPRE Raed Arafat cu subinteles. Drumurile lor s-au despartit in momentul in care Nicu Moldovan si-a dat seama ca au viziuni diferite. In momentul in care Nicu Moldovan si-a dat seama ca Clujul nu va fi lasat sa ridice capul din cauza orgoliilor marunte ale unor dumnezei medicali, in momentul in care el, Nicu, bunul doctor ce se sacrificase profesional pentru pacienti, si-a dat seama ca i se pregateste o executie de zile mari si o iesire cinica din scena.
Nu a vrut sa fie umilit si a luat calea strainatatii, ca atatia medici de valoare alungati de smardoii din sistemul medical.
Dragi cititori, acest interviu este unul istoric. Ma bucur ca am reusit sa imi pun semnatura de jurnalist pe el. Ii multumesc domnului doctor Nicu Moldovan pentru curaj si pentru increderea conferita. Intr-o lume medicale in care toti sunt lasi si accepta umilinte, el a ales sa fie demn.
Am participat „live” la acest interviu. Dar recitindu-l, am ramas cu un mare nod in gat.
Rep.: Cati ani se fac de cand ati plecat? A fost o mutare ciudata, nu ne-am asteptat la asta. A fost o decizie pregatita sau una intempestiva?
Nicu Moldovan: Se vor face patru ani foarte lungi de cand am plecat. Nu a fost o decizie pregatita; nu m-am gandit neaparat sa plec. Am avut o perioada in care m-am simtit foarte bine aici, faceam ce imi placea. Problema financiara nu m-a preocupat; au fost altele care m-au facut sa ma gandesc ca e mai bine sa plec.
Rep.: O sa revenim la ele. Cum Ati descoperit Franta? Un sistem diferit de urgenta?
Nicu Moldovan: Franta am redescoperit-o. Am mai lucrat acolo intre 2003 si 2005 si, chiar daca atunci mi s-a parut foarte greu, iar socul a fost foarte mare pentru ca eram pentru prima data in Franta, am avut mult de invatat pentru ca lucram intr-un centru de urgenta in sistem universitar. Am avut o perioada foarte grea de acomodare, dar tot atunci am invatat foarte multe. E alt nivel, dar esti competitiv.
Rep.: Unde lucrati in Franta?
Nicu Moldovan: Lucrez in sud-vestul Frantei, intr-un oras mai mic decat Clujul, mai jos de Bordeaux. Intre Bordeaux si Spania. Are cele mai mari baze militare din Franta.
Rep.: Cum v-ati integrat acolo? Au trecut deja patru ani.
Nicu Moldovan: Nu am mers cu gandul sa raman, am mers cu gandul sa iau o pauza si sa vad ce se mai intampla. Am zis ca atat timp cat stau acolo, trebuie sa fac ceva, asa cum am incercat sa fac si aici – adica, pe langa faptul ca muncesc, sa evoluez, sa ma pregatesc, sa avansez. In timp ce aici nu s-a intamplat nimic, dimpotriva, dincolo am avansat, am echivalat studii. Am mers impreuna cu sotia si am ajuns sa fim amandoi bine din punct de vedere profesional. Copiii s-au integrat la scoala si au prins radacini acolo. Pentru noi, astia batrani, e mai greu, pentru ca suntem cu radacinile aici.
Rep.: Conteaza asta atat de mult? Va simtiti singur?
Nicu Moldovan: Conteaza. Nu pot sa zic ca sunt singur, pentru ca acolo sunt foarte multi romani. Suntem bine primiti, nu avem probleme de imagine. Suntem foarte respectati, si de pacienti, si de colegi. Nu am avut nicio problema legata de nationalitate, nu s-au uitat la noi in vreun fel pentru ca suntem romani. Poate ca tine si de zona in care suntem.
Pe de alta parte, eu sunt aici de cand s-a facut Manasturul, am crescut intre blocuri. Aici am facut scoala, liceul, facultatea, rezidentiatul, toata specialitatea, toata povestea cu SMURD-ul, de la nimic pana acum. Va dati seama, am fost inconjurat de oameni frumosi, am facut lucruri impreuna, am avut satisfactii profesionale, am avansat si toate astea nu le ai acolo. Acolo esti o rotita intr-un sistem care functioneaza – iti faci treaba.
In 2011, Nicu Moldovan a decis sa plece in Franta. In Cluj, unii au decis ca nu mai are loc – foto: Ziua de Cluj
Rep.: Ati spus mereu ca nu ati putut sa mai ramaneti pentru ca nu ati mai putut sa va faceti treaba.
Nicu Moldovan: Vreau sa raman doar la atat, nu vreau sa detaliez, pentru ca nu vreau sa intru in niciun fel de polemica.
Rep.: Cunosc si episoade in care, la un moment dat, ati fost si amenintat cu puscaria pentru niste semnaturi la niste licitatii…
Nicu Moldovan: Nu stiu de unde aveti informatiile, dar eu nu vi le pot confirma.
Rep.: Disputa noastra cu Raed Arafat este una principiala. Credem, ca jurnalisti, ca sistemul de ambulanta judetean ar fi fost foarte bine asociat cu sistemul SMURD. Mai credem ca Clujul a fost vaduvit de dezvoltare din cauza unor probleme profesionale pe care le are el cu Clujul inca din tinerete. Intrebarea e daca se face destul pentru urgenta, in acest moment, in Romania. Il lasam la o parte pe Raed Arafat. Dar se face destul? Se finanteaza destul? E nevoie de mai mult?
Nicu Moldovan: Cat am fost aici, am incercat sa duc serviciul, pentru ca aveam idee de ce se intampla, spre maximum posibil sau sa gandesc inainte. Sa vad ce va aparea, ce e in curs de aparitie, ce s-ar putea face. Am ajuns la un moment dat, cred ca si acum suntem acolo, desi eu am plecat deja de patru ani, sa fim cu multe peste alte sisteme de urgenta din strainatate.
Ceea ce ingrijoreaza si ma doare insa cel mai tare este lipsa de respect din toate punctele de vedere fata de personalul medical. Daca ma uit peste pozele mai vechi, eram inconjurat de persoane dragi, care faceau, ca si mine, de placere aceasta munca. Zeci de medici tineri care au ales SMURD-ul si carora le placea ce fac. Ei, dintre ei mai sunt un sfert acum. Restul au plecat pentru ca s-au simtit impinsi si nu mai puteau sa continue aici.
Rep.: Dumneavoastra ati fost o emblema a SMURD-ului. Pentru ca asta ati fost, un om pe care l-a iubit toata lumea. Cu siguranta, ati fost mult mai mult decat un medic oarecare.
Nicu Moldovan: Nu toata lumea m-a iubit, ca daca ma iubea toata lumea, nu plecam. Poate ca am fost prea bun, de aici mi s-a tras. Nu vreau sa dezvolt subiectul…
Rep.: Sunteti plecat, nu mai are nimeni cum sa va atinga nici macar cu o pana. Dar vreau sa inteleg de ce un om ca dumneavoastra, un profesionist in adevaratul sens al cuvantului, a lasat Clujul in spate.
Nicu Moldovan: Pentru ca in Romania lucrurile se fac de catre niste oameni care cred ca se pot juca cu soarta unora cum vor. Se cred mai presus decat altii si si isi aranjeaza oamenii pe tabla sau pe desktop ca la un joc pe calculator: “Pe asta il dam de-o parte, il punem pe asta pentru ca ori e al nostru, ori o sa faca una alta”. Pana la urma, poate e mai bine sa nu faci nimic, pentru ca atunci esti lasat in pace.
In momentul in care faci prea multe si, prin evolutia ta, ameninti pozitii, intotdeauna, dupa ce ai construit ceva, se gaseste cineva care sa-l ia de-a gata. Am patit-o de mai multe ori. Oricum, ceea ce ramane e ceea ce conteaza. Lumea inca isi aduce aminte de mine, la patru ani dupa ce am plecat la mii de kilometri departare. Cand spun asta, nu ma refer la dumneavoastra, ci vorbesc de fostii mei studenti, fostii rezidenti, care imi trimit mailuri sau cu care ma intalnesc si imi spun: “Tineti minte, domnule doctor, cum ati venit sa ma ajutati cand eram acolo? Sau cand eram acolo?”. Isi aduc aminte de cum am lucrat cu ei, cum i-am format. Unii sunt inca aici, altii sunt plecati in strainatate si imi scriu “datorita dumneavoastra” si asa mai departe. Acestea sunt satisfactiile mele.
Dar, pe de alta parte, nu pot sa spun ca nu ma doare sufletul sa o vad pe mama cum plange cand plec. Si pentru asta nu o sa iert anumite persoane…
Rep.: Ati deranjat ca viziune?
Nicu Moldovan: Probabil si din cauza asta, si din cauza faptului ca nu eram foarte controlabil si nu faceam ceea ce mi se spunea sa fac. Prin faptul ca eram vazut ca un lider sau un viitor lider al Urgentei de aici. Nu se dorea chestia asta.
Rep.: A fost Clujul vaduvit din cauza unor orgolii personale a unor lideri din sanatate?
Nicu Moldovan: In mod sigur, anumite persoane care au legatura cu sanatatea… Nu vreau sa fiu nici victima, nici erou. Am plecat si pana acum n-am zis nimanui nimic. Dar unii au hotarat ca ar trebui sa ma ocup de chestii mai mici si, in perspectiva, chiar daca mi-ar fi ramas titulatura de coordonator al SMURD, nu as mai fi avansat. Pe partea de invatamant, unde mi-as fi dorit foarte mult, s-au gandit ca nu e loc de mine. Citez din ce mi s-a zis: “In niciun caz Moldovan, ci oricine altcineva”.
Rep.: Au acesti oameni atata putere?
Nicu Moldovan: Au. Aveau si inca mai au. Ideea este ca am fost blocat, mi s-au inchis toate usile, mi s-a pregatit executia. Eu am ales sa nu particip la aceasta umilire, asa ca m-am gandit ca e mai bine sa plec, sa stau un pic de-o parte, mai vad ce se intampla. S-a intamplat ceea ce am prevazut, noroc ca nu am trait umilinta aici.
Rep.: Vi se pare normal ca o singura firma sa castige toate contractele de livrare de ambulante cu statul?
Nicu Moldovan: Mi-am propus sa nu discut despre asta, dar daca firma respectia este cea mai buna sau cea mai ieftina..
Rep.: Cum decidem care este cea mai buna daca tot caietul de licitatii creat se refera in mod specific la anumite componente pe care restul nu au cum sa le aduca?
Nicu Moldovan: Mi-ati adus aminte de niste momente in care se spunea ca numai X-ulescu poate sa aduca o chestie. In general, la licitatiile de ambulante, se liciteaza produsul final.
Eu am avut licitatii si vreau sa spun ca cei care au contralicitat au fost total pe dinafara. Eu, daca ziceam ca vreau o masina de atata lungime si atata latime si el avea exact tipul ala de masina, imi punea in oferta una mai lunga sau mai scurta. Sau imi scriau direct: nu ai nevoie de asta. Au fost licitatii contestate la Bucuresti. Eu, personal, nu am avut niciun repros de la nimeni.
Ca sa revin, stiu ca DeltaMed a castigat multe dintre licitatii, dar eu, cel putin, cred ca isi fac treaba bine. Trebuie demonstrat daca cineva poate sa aduca aceleasi produse mai ieftine. Mi-am propus sa nu discut despre DeltaMed, nici despre Raed Arafat, pentru ca nu mai vreau sa particip la mocirla asta de niciun fel.
Rep.: Existenta corpului de personal medical nu vine in aceeasi linie cu dotarea materiala. In accidentul din Apuseni, la interventia initiala, au fost trimisi niste voluntari. Tot respectful pentru dumnealor, dar ne-am fi asteptat la mai mult, fiind faptul ca a fost vorba de o situatie de urgenta.
Nicu Moldovan: Faptul ca au fost voluntari acolo, este pentru ca ei fac parte din echipa de urgentaa SMURD. Daca sunam acum ca patim ceva, doamne fereste, vin voluntari.
Rep.: Dar era o situatie super-speciala. Nu era una comuna, de urgenta.
Nicu Moldovan: Situatia a devenit speciala in momentul in care nu i-au gasit. Erau conditii vitrege. Dupa ce a trecut timpul, a devenit speciala. Sigur ca intotdeauna trebuie sa-ti mobilizezi fortele si sa fii organizat si pregatit. Lumea invata si din experienta.
Rep.: Am discutat cu oameni care fac urgenta in Italia, care fac urgenta in Germania si mi-au spus ca au fost multe proceduri gresite.
Nicu Moldovan: In momentul in care nu ai informatia, nu ai cum sa te exprimi. Nu pot sa judec eu acum. Daca eram eu si cu datele pe care le aveam, poate ca procedam altfel. Inteleg ca poti sa fii foarte aproape si sa nu ii gasesti. A fost un cumul de factori. Intrebarea este – daca s-ar intampla acum, ce s-ar intampla? Daca s-a schimbat ceva. Daca sunt mai bine pregatiti. Pot face o simulare, sa mearga cineva in padure si sa vada in cat timp ii gasesc. Dar pentru orice simulare e nevoie de bani. Trebuie resurse, trebuie sa aiba combustibil, oameni, timp, toate trebuie organizate incat sa astfel de lucruri sa nu se mai intample.
Rep.: Un sistem de urgenta cat de cat dotat, care este lipit de un sistem medical distrus. Ce solutii vedeti aici? Eu nu vreau sa mai aud, ca cetatean, de lipsa de finantare. Pentru ca bani exista. Se sparg anual miliarde de euro degeaba. Romania nu e saraca, Romania e furata.
Nicu Moldovan: Atat e de dureros.. Romania va fi furata in continuare. Pentru ca oamenii nu inteleg ca ii aleg pe aceiasi. Nu vad, nu cred. In urma cu 10-15 ani, inca mai erau oameni care mai aveau valori morale si principii. Se uitau la ceilalti care procedau gresit sau altfel si ziceau ca nu fac bine. Problema e ca, dupa 15 ani, si-au dat seama ca ei, care sunt cinstiti, au ramas saraci, ca se uita toata lumea la ei ca la niste ciudati. Asa ca fiecare a inceput sa se descurce intr-un fel sau altul.
La ora actuala, in Romania fura toti. Cum am intrat in aeroport, taximetristul voia sa ciupeasca ceva. Doi pasi mai incolo, la fel. Toti se gandesc cum sa fure statul sau pe celalalt. Asa de generalizata e treaba asta incat nu stiu ce s-ar putea intampla ca sa ne reintoarcem la valorile initiale. Lumea e atat de pervertita, oamenii nu mai au niciun pic de valoare si toti functioneaza asa, le-a intrat deja in obisnuinta.
Vad ca se face, cat de cat, curatenie cu DNA-ul. Sper sa fie lasati sa-si faca treaba si in continuare.
Rep.: Dar in sistemul medical nu e la fel? Sunt profesori care au milioane de euro in foaia de avere, pe fata. Care nu cresc pe nimeni dupa.
Nicu Moldovan: Sunt cateva sute, cateva mii de astfel de oameni. Dar sunt altii zeci de mii care ar putea lucra aici, dar au plecat afara. Vor pleca si in continuare, nu doar pentru lipsa banilor, ci pentru modul in care sunt vazuti, condusi, desconsiderati, exploatati de catre acesti Dumnezei si alti 2-3 dupa ei. Pentru ca fiecare si-a mai pus pe cineva, a mai adus pe cineva. Aia din transee stau cu capul plecat si nu pleaca de aici doar pentru ca nu au unde.
Rep.: In Franta cum e? Sunt Dumnezei medicali?
Nicu Moldovan: Acolo sunt sefi care au un respect deosebit pentru subalternii lor. Care vorbesc frumos, care te roaga, care iti explica orice problema intr-o maniera care te face sa te intrebi cum de are omul ala atat de multa rabdare. In niciun caz nu se vede superioritatea de Romania: “tu sa faci, pentru ca asa vreau eu!”. Aici, orice ai face nu e bine. Dupa ce muncesti o noapte, vin si iti spun ca nu ai facut bine.
Acolo, sefii au merite profesionale. Aici, daca esti prietenul lui X sau Y, te-au pus sef si nu are cine ce comenta.
Rep.: Credeti in mod real ca va mai puteti intoarce in Romania, profesional vorbind?
Nicu Moldovan: In ultimele doua-trei luni am avut o perioada foarte grea, in care am incercat sa ma hotarasc daca sa ma mai intorc sau nu. Am incercat si sa uit, dar nu puteam. Noapte de noapte, imi vedeam echipa, cei cu care lucram, mi-amintesc de vremurile in care am reusit din nimic sa facem un serviciu, de vremurile in care eram inconjurat de oameni tineri, care faceau ceva, care lucrau cu pasiune, pentru nimic, care voiau sa avanseze. Simteam caldura sufleteasca, simteam ca facem ceva pentru oameni, eram respectati.
Acum, nu stiu. Nu zic ca nu s-ar mai putea face, dar atat de multe s-au schimbat in jurul lor incat simt ca am cateva bariere de depasit si nu o sa pot sa trec nici macar de prima sau de a doua.
Iar lucrurile care m-au facut sa plec sunt in continuare aici – mai puternice, mai negre, mai rele. Nu zic ca nu mi-ar placea, consider ca locul meu e aici. Dar trece timpul si nu pot uita ca am o familie. Nu vad de ce, peste nu stiu cati ani, cand ei sunt bine acolo, sa-I mai sacrific si sa-i aduc iar aici pentru niste idei din trecut. Regret foarte mult ca am fost nevoit sa fac pasul asta, dar am vrut sa-mi pastrez coloana vertebrala. Pentru asta am plecat.
Nicu Moldovan are doua decenii in slujba pacientilor, contribuind la formarea Serviciului Mobil de Urgenta, Reanimare si Descarcerare (SMURD), platforma doctorului Raed Arafat, care a revolutionat medicina de urgenta din Romania.
Moldovan a fost voluntar in cadrul Clinicii de Chirurgie inca din primul an al Facultatii de Medicina, in 1991, cand Raed Arafat a infiintat la Targu Mures primul echipaj a ceea ce urma sa devina reteaua SMURD. De cand SMURD-ul s-a inaugurat la Cluj in 1994, Moldovan a evoluat pe toate posturile, salvand mii vieţi in intreg judetul.