Aseară Moş Nicolae a uitat să treacă pe la ghetuţele curăţate cu grijă şi puse în geam.
Copiii nu mai trăiesc cu aceeaşi intensitate emoţia primei sărbători a iernii.
Nuieluşele se vând sub nasul lor, iar magazinele sunt pline de bătrâni cu barba albă.
Nici nu mai ştiu copiii care este diferenţa între Moş Nicolae şi Moş Crăciun.
Pare firesc ca Moşul simpatic care şi-a scuturat barba cu zăpadă să protesteze, din moment ce şi-a pierdut de tot identitatea. Poate că mai există lume care încearcă să mai respecte tradiţiile, dar magia sărbătorilor a dispărut demult. Moş Nicolae sau Crăciun (cine-i mai deosebeşte?) a fost împăiat şi expus în mii de exemplare pe străzi, la intrarea în magazine, peste tot unde cumpărătorul poate să-şi vâre adânc mâna în buzunare, pătruns de spiritul fals al sărbătorilor.
Ca de Ziua Națională, când suntem pătrunși ”până la fibră” de patriotism, sunt câteva zile pe an în care mimăm ”spiritu Sărbătorilor” și tot felul de alte magii.
Dar și imaginea bătrânului cu barba albă şi tunică roşie, creată în urmă cu câteva decenii de Coca Cola, şi-a pierdut magia devenind un simplu agent publicitar. S-a dus să dea credință și s-a întors cu sacul plin de contracte de publicitate.
Comerţul şi advertising-ul au intrat cu bocancii în sărbătorile românilor. Bulversat de schimbările de personalitate prin care a trecut de-a lungul timpului, Moş Crăciun nici măcar nu mai ştie cine este. Santa Klaus (Moş Nicolae) sau Moş Gerilă, cel care l-a dublat pe bătrânul din sania cu reni timp de mai bine de 45 de ani.
Mai trec însă bătrânii Moși, Nicolae și Crăciun pe la casele românilor, sau ne-au uitat de mult, de când am început şi noi să ne uităm tradiţiile şi să nu mai primim cu sufletul deschis nici o Sărbătoare?
Fară să ne oblige nimeni, transformăm, an după an, cu tot mai multă înverșunare (parcă în ciuda rușinii interioare), fiecare tradiție într-o sărbătoare laică. Semnificaţia religioasă dispare din sufletele oamenilor, lăsând locul liber pentru alte trăiri. Banii vorbesc.
Deja, din luna noiembrie, foamea de mercantilism și festivism transformă Sărbătorile de Iarnă într-un iarmaroc festiv sau, pur şi simplu, în zile de odihnă. Azi mâine, ”sudăm” Crăciunul cu Paștele – paranghelie să fie!
Snobismul şi imitaţia proastă a vieţii din filmele ”glamour” fac din Sărăbători, ”sărbătorile” comercianţilor, a cadourilor scumpe, a parangheliilor populare finanţate din bani publici.
Valorile creştine, însăşi originea Sărbătorilor, sunt lăsate la o parte şi, din păcate, prima ignorată este Familia.
Sfinții Iernii, Sărbătoarea Crăciunului, în vremurile moderne, nu mai sunt ceva care să adune în jurul Bradului, a mesei festive, familia reîntregită în recunoștința faptului că mai există cu cățel, cu purcel, cu copii, parinţi, bunici şi eventual străbunici.
Pe toate canalele media suntem agresaţi cu ce ”fain” este să petreci clipele magice cât mai departe de căminul familial.
Agenţiile de turism abundă în oferte ”irezistibile” pentru “sejururi de Sărrbători” în pensiunile montane sau chiar pe malul mării în locaţii exotice. Turismul de Sărbători, promovat ostentativ de mass media, rupe din magia serilor sfinte.
Și-ți vine să vomiți de câtă tablidizare muzicală a Sărbătorilor de Iarnă răzbate din toate difuzoarele, în toate mall-urile și ”târgurile” ”de Crăciun”.
În satele din Transilvania, locul unde ne place să credem că se mai păstrează tradiţiile, Sărbătorile au devenit la fel de anoste şi lipsite de spiritul creştin, departe de tradiţii, niște montaje regizate, filmate cu câteva săptămâni înainte, şi difuzate pe canalele de televiziune.
Când vine și Crăciunul, ”colindătorii” preferă să se adune la discoteca organizată la căminul cultural.
Doar câteva cete răzleţe de oropsiți ai sorții mai umblă din casă în casă, în speranţa că vor fi răsplătiţi cu bani.
Merele, nucile şi colacii nu mai reprezintă un stimulent pentru colindători.
Costumele populare lipsesc cu desăvârşire. Sau ce se etalează, pute a polistiren și prin ecranul televizoarelor.
Măştile rituale şi costumaţiile de “crai” sunt îmbrăcate doar atunci când se filmează pentru televiziune.
Copiii nu-i mai scriu Moşului, pentru că inflaţia de bătrâni cu barbă echipaţi în costume roşii îi fac să nu mai creadă în niciun Moș.
Mercantilismul nu ține loc de tradiție, aceste paranghelii mulse de acciză și TVA nu se suprapun fericit peste sărbătorile tradiţionale româneşti.
Şi ne mai mirăm că Moşi, Nicolae și Crăciun uită de noi din ce în ce mai des?!