Terapeutii de casatorii nu pot rezolva crizele matrimoniale ale unui cuplu, ei neavand prea multa incredere in individualitatea obligatorie a normelelor de comportament uman. Ei prefera sa stabileasca valori si experiente general-valabile si practice din viata de zi cu zi, pentru a filtra de aici sfaturi pentru barbatii si femeile dornici sa-si salveze dragostea bolnava.
Terapeuta americana Liberty Kovacs a constatat ca orice casnicie trece prin sase etape. Fiecare etapa cunoaste dificultati si apasari deosebite, cerand comportamente diferite si rezolvari adecvate:
1) Exaltare. Prima faza vede o pereche exaltata in care partenerii se considera pe deplin egali si fiecare asteapta de la celalalt indeplinirea tuturor dorintelor si visurilor; ea este o perioada importanta pentru evolutia sentimentului de a forma un tot unitar.
2) Dezamagire. Cea de-a doua faza este cea a stapanirii dezamagirilor. Criza nu se instaureaza pentru ca partenerii constata intr-o buna zi ca ei nu sunt totusi intocmai identici, ci pentru ca cei doi ajung la aceasta constatare in timpi diferiti; indeosebi cel intarziat cu aceasta constatare se simte frustat si abandonat interior. Aceasta faza se caracterizeaza printr-o cautare crispata a lucrurilor comune, prin autoreprosuri, prin stari bosumflate de jignire, prin gelozii, neincrederi si supravegheri.
3) Suprematie. A treia faza este lupta pentru suprematie. Fiecare a bagat definitiv de seama ca nu este egal cu partenerul lui, fiind decis sa transforme propria-i unitate de masura in regula generala si obligatorie – e vremea certurilor tari si programate cumva dinainte.
4) Marea criza. Cea de-a patra faza aduce marea criza. Se ajunge la gandul daca nu ar fi preferabila singuratatea sau convietuirea alaturi de un alt partener; e vremea relatiilor si inselatoriilor extramatrimoniale. Acum se impune ca o trezire decisa la propria-i fiinta si la propriul mod de viata sa reactiveze si intelegerea pentru personalitatea, modul de viata si independenta partenerului.
5) Impacarea. Cea de-a cincea faza aduce impacarea. S-a invatat intre timp sa te privesti si cu ochii partenerului, sa nu mai fii posesiv, sa accepti compromisuri si acolo unde un compromis il ingradeste prea mult pe partener, sa accepti felul specific si personal al celuilalt. De acum incolo, fiecare se simte mai responsabil pentru el insusi si nu se mai asteapta ca partenerul sa rezolve singur toate problemele interne. Acum amandoi mai au sansa sa-si perfectioneze personalitatea primordiala, chiar sprijinindu-se reciproc in aceasta evolutie cognitiva.
6) Pace si respect. A sasea faza aduce pacea. Respectul reciproc este acum stabil. Cei doi parteneri s-au aranjat si s-au sudat intr-o entitate, dar nu se mai ridica atatea pretentii si asteptari exclusiviste de la celalalt partener. Se ajunge chiar ca diversitatea sa fie resimtita ca o completare sau o imbogatire a propriei personalitati. Concomitent forta unificatoare si coeziunea anilor petrecuti impreuna, ale amintirilor sau realizarilor comune devin cu fiecare anmai puternice.
La sfarsit si inceput de veac. Exista multe semne care indica faptul ca disponibilitatea de a se lupta pentru pastrarea si salvarea unor casnicii si relatii amoroase cuprinse de crize este in continua crestere. In Statele Unite, de exemplu, 74 % din femeile divortate si 61 % din barbatii divortati regreta intre timp separarea, ceea ce nu este catusi de putin intamplator. Pentru ca acum, asemenea tuturor civilizatiilor occcidentale, la finele secolului 20 si inceputul celui urmator, se rup toate navoadele sociale, acum crotirea statala scade continuu, acum cand intreprinderile in care lucram nu-ti mai garanteaza caminul, si nici siguranta, si nici viitorul, atunci oamenii trebuie sa caute noi forte ocrotitoare. Acum si institutia casniciei, redusa intre timp aproape la nivelul unui articol de consum si de lux emotional, va redeveni o alianta defensiva si de supravietuire, in care barbatul si femeia isi pot asigura reciproc caldura si siguranta.
Terapeutul matrimonial David Geisinger afirma intr-un interviu publicat de revista Stern in anul 1994: “Cred ca ne aflam la inceputul unei schimbari. Pot sa-mi imaginez ca peste cinci ani va scade rata divorturilor. Oamenii sunt infometati dupa o noua intimitate, dupa apropiere, incredere, ocrotire. Prin aceasta, o noua calitate a dragostei dobandeste o sansa reala”.
Casatoria durabila este miezul formei clasice de familie, iar familia continua sa fie celula primordiala a oricarei societati.