Cuplul de parteneri, in psihosexologie, reprezinta o asociere a doi indivizi de sex opus pe considerente biologice, psihologice, sociale, culturale si morale. Din punct de vedere istoric, cuplul, asa cum este el intalnit astazi, s-a constituit treptat, o data cu evolutia umanitatii.
Se disting trei etape:
1) asocierea indivizilor de sexe diferite, bazata pe atractia sexuala, de ordin biologic, in vederea procrearii. Asocierea este limitata la perioada acuplarii, nasterii si ingrijirii descendentilor si se incheie o data cu maturizarea puilor;
2) insotirea, etapa evoluata care consta in trecerea de la simpla si exclusiva asociere biologica (pentru procreere) la o asociere emotional-afectiva, de durata, care apropie si mentine legatura dintre parteneri. Acum apar primele modele de comportament comune celor doi parteneri asociati;
3) cuplul de parteneri, ca forma socioculturala cea mai evoluata, marcheaza inceputul istoriei umanitatii. Cuplurile de parteneri vor deveni, in decursul perioadelor istorice modelul sociocultural din care se vor constitui tipurile de familie specifice fiecarei epoci istorice. Acest tip de asociere/insotire capata un caracter constant si devine institutie social-juridica in cadrul organizarii si functionarii vietii in cetate.
Ideea, forma si atitudinea fata de cuplu s-au modificat considerabil de multe ori in decursul istoriei umanitatii. Aceste modificari au la baza lor sistemul de valori care este atribuit cuplului de catre modelul socio-cultural si moral-religios respectiv. Din aceste considerente, se poate spune ca orice cuplu (marital) de parteneri are o forma care este atribuita de institutiile si modalitatile de relatii sociale si un continut ce e atribuit de sistemul de valori specifice societatii respective.
Ce este specific unui cuplu? Un cuplu de indivizi se caracterizeaza prin faptul ca cei doi parteneri maritali isi unesc vietile in scopul realizarii unui destin comun, a unui model de viata unic. Aceasta presupune participarea unui complex de facxtori specifici care contribuie la formarea si mentinerea cuplului, si anume:
– interese si atractie reciproca;
– recunoasterea de catre fiecare partener a celuilalt ca reprezentand o “persoana potrivita” cu si pentru el;
– existenta unui acord intre parteneri, care provine din atractia lor reciproca si care mentine acest acord si il dexvolta in mod continuu;
– afectiune reciproca intre parteneri;
– completarea reciproca a celor doi parteneri;
– identificarea reciproca in plan interior (sensibilitate, model de gandire, reprezentari etc.) a celor doi parteneri;
– construirea unui ideal comun de viata.
Rezulta de aici faptul ca un cuplu reprezinta in psihologie etapa unei lungi evolutii istorice a fiintei umane, de la conditia sa naturala primara la conditia sa de persoana civilizata, iar in plan istoric trecerea de la “physis” la polis sau de la natura la cetate. In plan social, este trecerea, printr-un act de conversiune, de la instincte la idealuri.
In plan psiho-sexual, asistam la o transformare radicala a fiintei umane pe mai multe planuri, si anume:
– dublarea pulsiunii sexuale primare (inconstient) de atractia erotica secundara;
– valorizarea (respect, stima) reciproca a celor doi parteneri ai cuplului;
– mutatia intereselor, atitudinilor, modului de a gandi, de a actiona si de a se comporta din sfera indidvidual-egoista a sexualitatii in sfera deschisa a erosului;
– idealizarea relatiei sexuale prin intermediul erosului si transferul relatiilor dintre partenerii cuplului din planul pulsiunilor in planul idealurilor;
– sublimarea sexualitatii in forme de actiune superioara specific umane (creatie artistica, actiuni caritabile, conduite morale etc.);
– o noua atitudine fata de descendenti si fata de comunitatea sociala careia ii apartine cuplul respectiv.
Din cele expuse mai sus, rezulta ca din punct de vedere istoric, cuplul in psihosexologie apare ca un rezultat al trecerii fiintei umane, prin evolutie, la formele de viata civilizata din interiorul cetatii.