Daca ar fi sa vorbeasca pe sleau, Eugen Albu, antreprenorul de numele caruia s-a legat dezvoltarea brandului QUAL, v-ar putea spune ca a stat in spatele multor afaceri viabile pe care le-a finantat sau gandit. Si multi oameni in care a avut incredere si-au batut joc de asta, furandu-i ideile sau chiar succesul. Vorbim de nume in voga acum din industria clujeana de organizare de evenimente care s-au folosit de banii lui atunci cand erau in colaps si care au uitat sa mai raspunda intre timp la telefon. Dar nu va vorbi. Albu e genul care prefera sa mearga mai departe.
E ceva amuzant in acest tanar cu vorba rapida, o doza de naivitate combinata cu puseuri de optimism care il fac pe Eugen Albu un adevarat personaj. Si-a luat scatoalce de la presa – s-a ridicat si a mers mai departe. Angajatii l-au pus in posturi inadecvate – s-a ridicat si a continuat. Tenace si cateodata exagerat de insistent, Albu s-a indepartat de Cluj in ultimii ani, un Cluj care l-a dezamagit putin, dar asta o spune doar prietenilor. 2014 nu a fost insa un an rau pentru el, a reusit sa faca un exit important din afacerea sa tipografica. Un exit pe care il pretuieste si mai abitir, avand in vedere coctailul de esecuri si realizari pe care l-a baut de-a lungul anilor. Un exit ce aduce cu sine intrebarea: ce va face maine?
Cum a fost anul 2014 pentru tine? N-ai spus nimanui ca ai marcat un exit din business…
Eugen Albu: A fost – si inca este – un an interesant… in care mi s-au implinit niste vise: am bifat primul exit de succes, prin doua transferuri de afacere (divizia de print a trecut in mainile unor noi proprietari, noul brand fiind gata de lansare in ianuarie, iar nucleul de advertising se afla intr-un proces similar). Am muncit la acest proiect de agentie full service cu tipografie proprie aproape 10 ani… anul trecut firma a dezvoltat business de peste 2.5 milioane de euro, cu o echipa de 80 oameni. Si credeti-ma, vazand ca ce am construit merge mai departe si va creste m-a mangaiat mai mult decat aspectele pragmatice ale exitului.
Cum i-ai convins pe investitori sa cumpere afacerile?
Eugen Albu: Cifrele ultimilor ani au vorbit de la sine. Investitorii stiau ce cauta, au facut un audit pe fiecare domeniu si argumentele identificate impreuna au fost extrem de solide: potentialul de dezvoltare a pietei, structura de clienti, know-how-ul acumulat, echipa, activele. De asemenea, structura de fagure a companiei a punctat, fiind functionala chiar daca eu nu m-am mai implicat in administrarea efectiva in ultima vreme. Dupa concluzia expertilor, asta a reprezentat o alternativa coerenta proiectului antreprenorial clasic unde firma reproduce in detaliu chipul si asemanarea proprietarului.
Tot in anul acesta am avut onoarea de a fi medaliat la Bruxelles Innova, in cadrul ceremoniei Innova Merits si am fost amfitrionul unui eveniment de exceptie, Diaspora&Development, organizat la Bruxelles impreuna cu Crans Montana Forum. A fost punctul culminant al unui sir de activitati si contracte pe care le-am desfasurat in zona diplomatica. Am participat ca reprezentant al mediului de afaceri romanesc la misiuni de business (Missions for Growth), organizate de Comisia Europeana in tari din afara UE.
Desigur, nu am uitat nici proiecte mai vechi, apropiate sufletului meu. Si anul acesta am coordonat realizarea Festivalului de toamna al economiei germane, la inceputul lui octombrie la Cluj-Napoca, si sunt implicat in organizarea si promovarea Festivalului Mozart, care a inceput de curand.
Avand in vedere suisurile si coborasurile din cariera ta de om de afaceri, care sunt ingredientele succesului tau si ce i-ai sfatui pe tinerii care viseaza sa devina antreprenori?
Eugen Albu: Pot spune simplu ce a functionat la mine si unde am gresit. Sper sa fie de folos cuiva, presupunand ca au rabdarea sa citeasca, data fiind inflatia de sfaturi pe subiect.
Motivatia este foarte importanta, si spun asta constient de devalizarea termenului. In cazul meu, nu am avut incotro. Am inceput de foarte tanar sa cochetez cu antreprenoriatul, din fudulie, era cool, m-am lasat dus de val cand am avut micro-succese si am primit cea mai dura lectie din viata cand a inceput criza, imediat dupa o investitie mare si riscanta. Motivatia a fost deci asigurata. Am trait fiecare secunda din 2009 incoace la maxima intensitate si am fost nevoit sa fiu mai creativ decat oricand. A spus-o Churchill: „Cand treci prin iad, mergi mai departe!”
Mai mult de atat, consider ca inovatia (indiferent de cum o definesti in universul personal – noutate, creativitate, inventie, inconstienta, etc) face cu adevarat diferenta. E o conditie in piata de azi, nu doar un bonus. Mare diferenta fata de anii romantici ai business-ului in Romania, asa cum si-i amintesc oamenii de afaceri cu mai multa experienta decat mine.
Increderea in tine insuti este foarte importanta. Nu exista, in opinia mea, vreun Sfant Graal in actul de management, nu trebuie sa astepti prea mult idei izbitoare care sa revolutioneze iremediabil oranduirea sociala. Pentru mine a fost important sa izolez pe cat posibil zgomotul de fond, sa nu astept validari din jur (care nu vor veni sincer aproape niciodata, cu atat mai putin cand faci ceva bine) si sa insist cu acei pasi pe care i-am crezut de cuviinta, unii foarte mici.
Atentie insa la autosuficienta! Cu totii am patit-o, este un pacat tentant. Clujul este oras bogat in oameni de foarte mare valoare validati in carierele lor. Simpla asociere cu acesti oameni extraordinari, fara a invata cu adevarat din ce ofera, va crea orgolii goale si pseudo-specialisti. Acelora le doresc sa evolueze, pentru a nu ramane doar cu accentul…
Ce greseli ai facut in parcursul antreprenorial? Sau care a fost cea mai mare?
Eugen Albu: Naivitatea. Nici nu stiu cate exemple as putea da, insa cea mai crunta manifestare a fost increderea nejustificata acordata in jur, fara suficiente masuri de precautie. Am acumulat creante colosale aproape imposibil de incasat si unii dintre angajati au pus presiune suplimentara pe echipa de baza, manifestand lipsa de raspundere personala, dublata de un control insuficient. Mi-am asumat mereu greselile lor in fata tertilor. Cred ca a fost o forma de egoism, eu m-am simtit bine si drept, insa din punctul de vedere al businessului a fost o greseala scumpa. Controlling-ul este foarte important si e nevoie de fermitate. Bunele intentii, de care nu m-am indoit aproape niciodata la oamenii pe care i-am condus, nu compenseaza mereu lipsa eficientei. Insa tot aceasta incredere, investita in oameni care au format „nucleul dur” al firmei a fost si salvarea in momente dificile.
Nu regret greselile pe care le-am facut, sunt inerente evolutiei si procesului de invatare. Un guru al business-ului spunea ca 9 din 10 initiative antreprenoriale esueaza.
Si atunci? Ce-i de facut?
Eugen Albu: Simplu, faci 10 business-uri !
In ultimii ani am fost implicat in mai multe business-uri din alte domenii in paralel cu afacerea principala, alaturi de diversi parteneri. Unele au esuat, altele merg foarte bine, dar partenerii s-au dovedit a nu fi fair-play si am renuntat, iar altele s-au dovedit ecuatii castigatoare.
Ce inovatii ai adus in activitatea ta? Chiar sunt curios, fiindca cimitirul comercial clujean e plin de agentii full-service moarte…
Eugen Albu: Foarte concret si aplicat strict la piata pe care am activat preponderent, inovatia a constat in integrarea reala a serviciilor, de la strategie la productie, acoperind creatie, media, IT si evenimente. Adica dezvoltare de capabilitati reale proprii (specialisti pe tot palierul intermediar si echipamente). A functionat, chiar daca a fost un cost masiv de management, pentru ca am dobandit clienti noi si fericiti relativ repede, si a enervat concurenta (un indicator important pentru a masura eficienta).
De asemenea, expandarea orizontului. S-a dovedit extrem de utila. Am inceput afacerile si m-am format la Cluj, insa tranzitia spre piata nationala si internationala, cu echipele de la Bucuresti si Bruxelles, a fost solutia.
Focus mare pe marketing si vanzari. Din nou, pare un truism. Eu am facut-o instinctiv, insa am constatat ca firme bune si solide din piata nu o faceau. Poate din aroganta, poate din neatentie, poate bazandu-se pe alte avantaje. Am interpretat-o ca pe o chestiune de sansa sa apar relativ tarziu pe o piata dura si sa pot lucra atat cu firme foarte mici, cat si cu „balene”” cu bugete adevarate, pe care le vanam cu totii.
In ce categorie de clienti crezi ca intra contractele cu institutiile publice ?
Eugen Albu: Greu de raspuns … Am facut o centralizare si pot spune ca in toti anii in care am participat la licitatii rata de castigare a contractelor a fost pe la 2,5%, adica la 100 de oferte depuse castigam sub 3 contracte. In cel mai bun caz, a fost un joc cu suma zero. Este foarte multa munca in depusa in procesul de ofertare, eu am investit multe resurse in dezvoltarea unei echipe capabile sa gestioneze asta. Criteriul „pretul cel mai scazut” nu avantajeaza pe nimeni – se ajunge la dumping si calitatea sufera. Au fost niste lectii dure si am regretat anumite succese, dar ne-am achitat intotdeauna de obligatiile asumate. De fapt, cred ca a fi responsabil si a-ti indeplini obligatiile sunt parti ale asa-numitei „retete a succesului in afaceri”. Totodata, sunt parti si ale retetei esecului in afaceri, daca imi e permisa aceasta gluma sumbra.
Cum se imbina practica antreprenoriala cu educatia teoretica?
Eugen Albu: Nu se imbina. Insa asta nu inseamna ca nu trebuie sa ceri ajutorul expertilor. Au aparut unii din ce in ce mai buni si mai aplicati, este o industrie in sine. Dar in trecutul nu foarte indepartat, intr-un mediu de business romanesc atat de volatil, practica era foarte diferita fata de know-how-ul antreprenorial importat prin carti si cursuri. Dar teoria iti poate da in primul rand un set de repere, chiar si etice.
Consider ca educatia dobandita si rezultatele ultimilor ani consolideaza expertiza mea de „problem-solver” in domeniul strategiei de comunicare si de business in general. Toti care lucreaza in publicitate, o recunosc sau nu, se familiarizeaza cu multe aspecte ale business-ului clientilor lor. Devin strategi si diagnosticieni.
Ce forme de educatie au contribuit la know-how-ul de care dispui in prezent?
Eugen Albu: Fiind un reprezentant al generatiei dintre milenii, perioada in care existau foarte putine repere de educatie si inspiratie antreprenoriala, a trebuit sa muncesc mult pentru a-mi consolida know-how-ul necesar. Cucuiele din frunte stau marturie. Am imbinat educatia formala – prin diverse cursuri si workshop-uri de profil, am absolvit cursurile Institutului Diplomatic Roman, in prezent sunt doctorand la ASE Bucuresti – cu experienta practica; activitatea intensa in mediul ONG, la nivel international mi-a fost extrem de utila. Imi e prezenta in minte afirmatia lui Nelson Mandela: „Educatia este cea mai puternica arma pe care o poti folosi pentru a schimba lumea”. In lumea mea, consider ca leadership-ul, fara scoala, e despotic.
Ce-o sa faci maine?
Eugen Albu: Am verificat, inca nu pot iesi la pensie… Sunt dator sa folosesc la ceva excelentul network dezvoltat la nivel european, in special in domeniul strategiei de business, am creat deja o structura in acest sens in care am comasat si echipa si proiectele pastrate dupa transferurile de afacere.
In urma exitului, imi permit, prima oara dupa multa vreme, sa fac curat. E un act de primenire si ii voi aloca importanta cuvenita. Doresc eliminarea balastului, acumulat inevitabil dupa ce am colaborat cu mai mult de 1000 clienti distincti si am fost/sunt implicat in cateva zeci de proiecte paralele, ca si coordonator sau partener. Ma voi scuza unde am gresit si voi cere scuze unde am fost inselat. Contextul s-a luminat, din fericire, si ma obliga la aplicarea unui principiu imprumutat de la un intelept, drag si contemporan: incerc sa nu ma mai cert cu nimeni, pentru ca poate nu voi mai gasi prilejul sa ma impac.