Simbolic, delicat si mistic, vulva, cu tot misterul ei, este numit trandafir. Culoarea rosie, e cele mai multe ori, sau nuantele de rosu ale trandafirului trimit direct la culoarea naturala a acestei structuri anatomice reproductive, indiferent de culoarea pielii femeii.
Trandafirul rosu bantuie mintile barbatilor – si nu numai. Oriunde apare, exista o sugestie subtila. Un branci dat inconstientului de a-i fi foame de femeie, cand este vorba de barbat. Si acelasi branci dat inconstientului de a fi bucuros si mandru ca se poate regasi in orice femeie, cand e vorba de femei. Dar daca toti ar numi aceasta structura trandafir, ce s-ar intampla?
In viata de toate zilele auzi alte denumiri: pasarica, dumneaei, poarta raiului, mititica, gaura, veverita, pestera, parjoluca, floare de lotus, nesatula, gaura neagra. Sa recunoaste un lucru: acolo jos se afla un tinut despre care, daca esti femeie, nu-ti place sa vorbesti si pe care, mai mult, nu-ti place nici sa-l cultivi. Fiind ascuns, plasat in interior, ai impresia ca nu te impiedica si nici nu te obliga la nimic.
Trimiterea la origini
Dumnezeule! Destupa-ti urechile, indiferent daca esti femeie sau barbat. Stii care este una dintre cele mai uzitate injuraturi la romani: “te bag in p… matii!” Nu-mi spune ca n-ai auzit asa ceva si nu-mi spune ca nu poti sa crezi ca-i adevarat! Trimiterea la origini, specific romaneasca, introducerea celuilalt prin “bagare” pare a fi o operatie greu suportabila de catre oricine dintre noi. Umilitoare si dureroasa, ea obliga la reflectie.
Pentru ca, de fapt, ce ti se poate intampla daca vrei sa vezi… ce-i cu originea ta? Ca sa te vindeci o data pentru totdeauna de rusinea de-a fi facut mic, mic, mic fara voia ta, ca si de spaima locului din care ai venit, hai sa mergem impreuna in uterul matern, imaginar bineinteles. Iar ca sa-ti fie mai usor, inregistreaza, daca vrei, textul care urmeaza. Citeste-l fara graba. E vorba despre tine…
Calatorie la capatul noptii
“Respira adanc… de mai multe ori… relaxeaza-te… respira si mai adanc… Vizualizeaza uterul matern. Esti in el… intunericul te inconjoara… Te simti in deplina siguranta… te simti minunat… confortabil… Plutesti pe ape…. nesfarsite ape…. ape caldute care te mangaie… te alinta… Esti o fiinta inconjurata si tinuta de apa… Cat de sigur te simti aici… Plutesti… plutesti… si apele caldute te fac sa te simti extraordinar… ca niciodata…
Esti in uter… adanc… adanc… in uterul celei care te-a ivit pe lume… celei care te-a hranit cu viata ei… Esti in trupul ei… esti o fiinta inconjurata de trupul ei…. si plutesti linistit… calm… in apele ei… te misti… si te legeni… parca ai fi intr-un balon… prin invelisul caruia auzi… vezi… simti… gusti… Aici nu exista frica… aici nu exista griji si ganduri… Aici exista doar liniste… pace… viata… crestere… schimbare… Aici exista dezvoltare… bucurie… Viata creste in miezul apelor… se inalta din faptura apelor… se dezvolta lent… urmand modelul. Esti o fiinta inconjurata de o alta viata… si de dincolo de ape… te imbratiseaza o alta fiinta. Uriasa… calda… plina de iubire…
Iubirea ei… o simti cum pulseaza… cum trimite vibratii spre tine… N-ai cum numi acest sentiment…n-ai cum sa-l intelegi… doar traiesti… si te bucuri… Dar cresti in prezenta iubirii… iar timpul se rostogoleste usor… Timpul pentru tine nu exista… nu are sens si inteles… timpul luneca lin… trece… trece… fara sa te atinga…
Iar apele… incet…foarte incet… se schimba… tu stii apele… le intelegi in cel mai primitiv sens cu putinta… si le iubesti… pentru ca numai pe ele le stii… nici un alt element nu-ti este cunoscut… Ai crescut… te simti minunat… esti o fiinta hranita de ape… si de iubire… Plutesti pe ape… in timp ce noua luni deja au trecut fara ca tu sa stii… au trecut… Te umpli de ape… si mai mult… si mai mult… si esti… in cele din urma… o fiinta nascuta din ele…
Amintirile tale… din adancimea apelor… au disparut… nu le mai stii… dar o parte a fiintei tale… poate sa-si mai aminteasca trairile tale… din starea aceea… absolut minunata… Toti am trecut prin acest loc… toti am venit… din acest loc… Fiecare fiinta umana… ca si tine… isi incepe viata in intuneric si in ape… Nu exista alta cale de a ajunge la viata… nu exista cale…
Iar acum… vino…. vino in viata… vino aici… aluneca… zbate-te… vino la viata… vino aici… striga… plangi… razi… fa ceea ce simti ca vrei sa faci… perfect… Acum respira linistit… calm… si… in clipa in care te simti… cel mai bine cu putinta…deschide ochii incet… si bucura-te de exitenta ta… ca existi… ca faci parte dintr-o lume cu semeni asemenea tie… “
Bine ai venit in viata! Sa presupunem ca esti fata. Acum, ca ai parcurs aceasta experienta, ai datoria de a studia ce ai … intre picioare. “Acolo jos” nu inseamna o abstractie. Este o realitate atat de vie si de palpabila!