2004, Emil Boc castiga primaria Clujului. Invinsul, Ghita Funar, om care l-a sprijinit constant pe Dumitru Bobina, sinecurist administrativ ce nu stie sa faca nimic altceva decat sa croseteze intrigi de tractorist si barfe de autobaza, convoaca intreaga functionarime la o sedinta de ramas bun. Acolo, simpaticul Funar isi ramas bun de la functionari, le multumeste pentru cei 12 ani, isi cere iertare daca le-a gresit, ce mai!, un gest frumos.
La un moment dat, la tribuna, se cere la cuvant „maistrul” Bobina care mi ti le incepe cu acuzatiile si cu reprosurile la adresa lui Funar, zborsindu-se la el de fata cu asistenta, dupa ce il linsese pe Ghita in dos ani de zile. Vedeti dumneavoastra, dragi cititori, Bobina simtea ca exista un alt cur de pupat, al noului primar, si tocmai se antrena sa il mozoleasca mancand din coliva lui Funar.
De aia, Emile, draga, sa nu uiti ziua aia, ca nu se va invarti girofarul de la mascati de trei ori si Bobina se va invarti spre un nou stapan, impreuna cu aurorele, ardeusele si todorutele cu care marele Mitica obisnuieste sa ii barfeasca pe amaratii din primarie care chiar trudesc in cladire (clubul asta, compus din niste fete pretioase si Bobina, este poreclit clubul Femina, cand beau cafele, se cred niste elite si rad de bietii colegi, mascarindu-i si ironizandu-i).
Am vrut sa scriem asta, ca sa nu creada Bobina vreo secunda ca nu avem memorie. Sau bobina cu amintiri.