Emil Ilea, fostul sef al Garzii Financiare Cluj, este putin stresat. Cum structura pe care o conduce nu mai valoreaza nici cat o ceapa degerata, Ilea a incercat in ultima luna in fel si chip sa faca ceva, orice, ca sa nu iasa definitiv din schemele de conducere ale noilor structuri ce vor fi implementate de guvernul Ponta.
Si a facut destule. A zambit, le-a reamintit unor politicieni anumite lucruri, a evocat prietenii. Dupa ce a aflat ca Mihai Costin va fi reconfirmat ca sef al noii structuri, Ilea a devenit furibund. A dat telefoane, a presat, a rugat, doar-doar o sa prinda sefia municipiului.
Din pacate, acele firme pe care Ilea le-a facut arsice in ultimii doi ani, si discutam aici de companii cu cifre de afaceri grele pe care Emil Ilea, prin oamenii sai, le-a hartuit in adevaratul sens al cuvantului, ei bine, acele firme au si ele apropiati cu putere in politica, motiv pentru care s-au coalizat impotriva lui Ilea si i-au taiat orice macaroana.
Din pacate, Ilea n-o sa ramana in istoria Clujului decat ca un sef perfid care isi punea subordonatii sa atace la ordin pe tematici trasate de prietenul Daniel Buda, care, uite, ghinion, nu l-a putut salva de aceasta data.
Ah, si va mai ramane in memoria noastra a jurnalistilor pentru eradicarea unui extraordinar de grav caz de evaziune fiscala cand, in noiembrie 2012, a inchis un bar din grupul Janis, pe motiv ca bietii chelneri nu au putut justifica existenta in casele de marcat a impresionantei sume de 600 de lei. Inca de atunci am ramas in cap cu intrebarea: oare domnul Ilea sa nu fi stiut niciodata ca ala e ciubuc sau nu a stiut niciodata ce e ala un ciubuc?