Şi mie îmi place de Alin Tişe în ultima vreme.
Preşedintele CJ Cluj a devenit, în sfârşit, cool – aşa cum nu a fost niciodată în îndelungata sa carieră politică.
Descătuşat de problemele personale, eliberat de cătuşele conformismului politic, Tişe a explodat în ultimul an ca imagine publică, mai ales în interiorul PNL.
Din importanta sa poziţie administrativă, Alin Tişe a avut remarci mai mult decât tăioase la adresa conducerii centrale a partidului, acuzând-o de lipsă de respect faţă de Cluj şi, mai ales, faţă de rezultatele importante ale PNL la Cluj.
Declaraţiile sale belicoase au atras atenţia multor membri şi simpatizanţi ai PNL, iar la Cluj şi-au găsit plaja perfectă. Fiindcă întotdeauna clujenii s-au simţit izolaţi de Bucureşti, sau ignoraţi, chiar şi când au fost „conduşi” de la Bucureşti de către clujeni. De la Rus la Dâncu, de la Boc la Buda, de la Nicoară la Oros, de la Norica la Cătăniciu, inclusiv Cioloş, pe toţi i-a durut în cur de Cluj, dar toţi şi-au făcut mendrele şi şi-au dezvoltat afacerile.
Deşi îl laud pentru declaraţiile politice făcute despre conducerea naţională, este cazul să remarc şi curvăsăria şi ipocrizia politică a domnului Alin Tişe care, niciodată, dar niciodată, în ultimii doi ani, nu a vorbit despre situaţia complicată în care se află PNL Cluj.
Alin Tişe nu a vorbit niciodată despre schisma dintre vechii liberali clujeni reprezentaţi acum de Adrian Oros şi gaşca pedeliştilor hrăpăreţi de poziţii politice. Alin Tişe nu a vorbit niciodată despre absenţa otrăvitoare a lui Daniel Buda din viaţa cotidiană a organizaţiei clujene. Daniel Buda o freacă pe internet la Românaşi cu oile sale, sau la Buxelles, albindu-şi, prin salariul imens de eurodeputat, multe sume îndoielnice din trecutul său financiar, înegrit de pungi de un leu.
Organizaţia PNL Cluj, în practică nu mai există.
Şi aici mă refer la faptul că PNL Cluj nu mai are viaţă politică, nu mai are vibraţie politică, ci se bazează doar pe forţa vedetelor Emil Boc şi Alin Tişe şi pe munca de recrutare a primarilor pe care o face, impecabil, tot Tişe.
Dar PNL Cluj este departe de a fi o organizaţie politică pură, de factură „liberală”. Şi asta am văzut-o la ultimul Congres judeţean, când fiecare delegat din sala aia era un sinecurist sadea. Toţi cei de acolo erau posesorii unei funcţii grase la stat – că o fi în aparatul admninistrativ clujean, că o fi la nivel guvernamental, toţi puţeau a sinecură.
N-a fost să fie în 2020 (să scăpăm de Boc şi camarila), căci Emanuel Ungureanu a fost prea naiv şi prea slab în relaţia sa cu USR. Dar 2024 va fi cu totul altă mâncare de peşte în ceea ce priveşte lupta pentru Primăria Cluj-Napoca.
PNL Cluj nu mai e organizaţia aia care-şi ducea activul de partid la Sfântul Ion la mici şi bere. Sub Daniel Buda, PNL Cluj a devenit o organizaţie de icre negre – fiindcă, Dumnezeu mă ierte, până şi „domnul Daneel” la Bruxelles s-a obişnuit cu stridiile şi cu vinul alb de elită.
Dacă domnul Alin Tişe ar fi vorbit despre toate acestea înainte de Congres şi, mai ales, dacă domnul Tişe ar fi candidat împotriva lui Daniel Buda, chiar şi ca gest de sacrificiu, pentru a continua linia reformistă de care vorbea, nu l-aş mai fi făcut ipocrit şi curvă politică.
Să vii tu acum, după ce „Daneel” a fost reconfirmat preşedinte al PNL Cluj şi să vituperezi pe un site local de ştiri ironii nenominalizabile, mi se pare un gest copilăresc.
Eu chiar aş fi vrut să văd o luptă între Daniel Buda şi Alin Tişe. Fiindcă mi-aş paria degetul mijlociu de la mână că Alin Tişe ar fi câştigat chiar şi numai din considerentul că primarii sunt cu el. Dar nu numai asta, ci faptul că, în acest moment, toţi primarii îl apreciază de om corect în relaţiile administrative.
Adevăratul motiv pentru care Alin Tişe nu l-a contracandidat pe Daniel Buda este acela că Emnil Boc i-a dat de înţeles explicit că îl susţine pe Buda. Fostul naş şi-a ales alt fin politic, dar nu de azi de ieri, ci de multă vreme.
Paradoxal pentru linia acestui editorial, trebuie să vă spun că sunt de acord cu decizia lui Emil Boc de a-l reconfirma pe Daniel Buda, nu pe Alin Tişe. Fiindcă Tişe plăteşte acum decontul poziţiilor rebele şi de multe ori isterice din trecutul său politic nu foarte îndepărtat.
Da, Alin Tişe, a fost o vreme în care dumneavoastră aţi fost pe „contre” cu Emil Boc, mai ales când era premier, punându-l în situaţii penibile din punct de vedere politic. În 2012, la revenire, când Boc era picat pe jos, dumneavoastră nu l-aţi sprijinit. Şi cu toţii ştim că ţăranul din Răchiţele nu numai că nu uită şi nu iartă, dar se şi răzbună perfid.
Din acest punct de vedere, Daniel Buda este alegerea perfectă pentru Emil: au colaborat mereu bine, nu s-au certat decât foarte rar, iar Emil Boc nu iese din cuvântul lui Daniel Buda în nici o situaţie. Ba chiar despre Buda se spune că are o influenţă atât de mare în Primărie încât toate deciziile majore se iau cu acordul lui.
În acest moment, Alin Tişe se află aproximativ în aceeaşi situaţie cu Rareş Bogdan. Este izolat din punct de vedere politic la nivel naţional şi este izolat şi la nivel de filială. Cu amendamentul că Rareş Bogdan nu are, în acest moment, o filială.
Ca şi Rareş Bogdan, care trebuie să fie foarte atent în ce ape înoată pentru a supravieţui politic după Parlamentul European, şi Alin Tişe trebuie să fie foarte atent pe ce voce cântă, fiindcă Clujul liberal pare să aibă o cu totul altă ţintă decât o are el.
Şi aici începe a doua mare greşeală pe care Tişe a făcut-o în relaţia cu Boc.
Cunoscătorii detaliilor intime ale vieţii politice a liberalilor ştiu foarte bine de ce Clujul a virat-o radical, cu arme şi bagaje, înspre Cîţu, dar şi motivul pentru care foarte multe organizaţii din ţară şi din Ardeal, s-au aliat cu Boc în acest demers. Este vorba despre planul ascuns al lui Emil de a deveni candidatul dreptei pentru Preşedinţia României în 2024.
Planul există din 2004, a luat o pauză importantă în perioada cât a fost premier, s-a diluat în momentul expansiunii politice fără precedent a lui Iohannis şi a redevenit viabil în aceste momente când PNL este între ciocanul Orban şi nicovala Cîţu, cu un Iohannis tot mai slab şi mai prost cotat în preferinţele românilor.
Emil Boc este un populist sadea, un superficial administrativ, dar este un om politic de centura neagră cu 6 dani.
Motivul pentru care Clujul a virat-o spre Cîţu a fost neinspirata declaraţie politică a lui Ludovic Orban făcută şi într-un moment nepotrivit în care afirma, mult prea devreme, că se gândeşte serios să candideze la Cotroceni în 2024. Asta l-a făcut pe ţăranul din Răchiţele să înţeleagă că ambiţiile politice ale lui Orban îi pot nărui propriile ambiţii. Mai ales că „ceasul politic” al lui Boc nu este sigur că mai poate funcţiona până în 2028, fără această baterie.
Dacă Emil nu reuşeşte să intre pe făgaşul prezidenţiabil, cel mai probabil va intra la menopauză politică (că tot e „Fecioară”).
Eforturile subterane imense ale lui Emil Boc nu se văd la firul ierbii, dar sunt mega importante. Emil Boc este într-un festival continuu al declaraţiilor politice: plăteşte presa naţională, anunţă proiecte iconice precum metroul, îi dă Andreei Esca, cu ochii închişi, autorizaţie de construcţie în buricul Clujului, într-un gest simbolic ment să câştige şi bunăvoinţa ProTV, dar şi să dea de înţele întregii ţări că „Clujul lui Boc” este atât de important, atât de special, încât până şi ştirista cu cea mai mare audienţă a ţării îşi mută afacerile aici.
Când vorbim despre subterane, să vă mai zic una: Emil Boc este cel care l-a convins pe Lucian Bode să îl susţină pe Cîţu în lupta cu Ludovic Orban. Realitatea este că Bode şi Cîţu nu se suportă. Dar Emil Boc i-a explicat lui Bode că trebuie să se sacrifice penmtru un scop mai mare, acela ca Boc să devină preşedinte al României.
Asta trebuia să înţeleagă Alin Tişe încă de la începutul anului 2021. Că trebuie să îl sprijine pe Emil Boc în acest demers. Şi că orice altă poziţie în afara proiectului „Boc la Cotroceni” este nu numai neavenită politic, ci seamănă cu o trădare.