Primarul Cluj-Napoca, Emil Boc, a vorbit la Realitatea TV despre cum în calitate de premier al României, la criza din 2008 – 2009, a tăiat salariile, a vrut să taie, neconstituţional, pensiile şi a interzis cumularea de salarii şi pensii (chestiune pe care o aplică acum cu neruşinare în propria primărie reactivându-şi în bani publici toţi amicii). Cu tupeu a ţinut să sublinieze că atunci nu a mers pe cartea populismului, ci a ales calea grea a reformei. Zău? Tăind otova amărâţilor şi păstrând privilegiile privilegiaţilor.
Apoi a mai scos pe gură o minciună: ”În acel moment, nu credeam că voi mai rămâne în politică”.
De aceea a şi candidat la primăria Cluj-Napoca în 2012!? Şi în 2016? Dar, în 2020, se mai gândeşte să iasă din politică?
Plus că, să apelăm la memorie, în mai 2011, tot la o emisiune la Realitatea TV, însuşi el, Maestrul şi Excelenţa Sa, Emil Boc, declara nici mai mult, nici mai puţin că: “Toţi bugetarii îşi vor recupera salariile în 2012”. Bugetarii, Miluţe, că de pe pielea ălorlaţi, particularii, aţi tras şi trageţi cu toţii, indiferent că vă daţi de dreapta sau de stânga, şapte piei, că aşa v-aţi obişnuit voi să-i trataţi ca “duşmani ai poporului” la orele de uasecerism din facultate! Pe “particulari” nu i-a lovit nici criza din 2009, nici asta din 2020 – numai pe piloşii voştri angajaţi în sinecuri!
Dar să vedem ce mesaj a vrut el să-i transmită premierului în funcţie, şeful său de partid, Ludovic Orban, cel care-l scălda în sos de limbă în criza din 2009 pentru măsurile “de reformă” luate.
“Aveam, eu și președintele, o situație economică foarte grea de gestionat și nu am avut altă variantă, decât să luăm măsurile nepopulare.
Criza de acum nu este una sistemică, ci una conjuncturală, care poate fi rezolvată. Un guvern inteligent poate gestiona bine țara, pentru că există 33 de miliarde de euro de la Uniunea Europeană. Avem o șansă la dezvoltare, să nu mai avem oameni care merg la cules de sparanghel în Germania, ci români care stau și muncesc acasă”, a declarat Emil Boc.
Deci Orbane, fii “inteligent”. Ca să nu fii prost.
În 2 septembrie 2009, premierul Emil şi-a asumat răspunderea pe legea salarizării unice, pe legea restructurării agenţiilor, legea privind cumulul pensie-salariu, precum şi pe legile educaţiei.
Atunci, Ludovic Orban s-a dezlănţuit (ca să uzăm de limbajul tabloid al site-urilor de click-byte):
„Suntem împotriva asumării răspunderii pe aceste legi fundamentale, care afectează viaţa a milioane de români: legea pensiilor, legile educaţiei – sau Codul educaţiei, cum îi spune doamna Andronescu – şi de asemenea legea salarizării unice. Guvernul îşi arată prin aceste anunţuri dispreţul profund pe care îl are pentru societatea civilă, dispreţul profund pe care îl are pentru tot ceea ce înseamnă organizaţii patronale şi sindicale, îşi arată dispreţul pentru cetăţenii României care au dreptul de a participa la elaborarea legilor, care au dreptul de a-şi spune punctul de vedere şi care nu sunt obligaţi să accepte nişte dictate ale Guvernului”.