Unul din cele mai cunoscute poduri ale clujului este Podul Garibaldi. Situat între Sala Sporturilor și Stadionul Municipal, acesta a fost construit între anii 1960 și 1961. Stăvilarul pus în anii lui Ceaușescu sub acest pod are capacitatea de a îndigui Someșul și de a forma un lac, despre care mulți au crezul că se va putea folosi ca loc de agrement. Podul este prevazut cu un sistem de ecluzie verticală si un sistem de închidere care reglementeaza debitul apei. A fost realizat așa pentru că se afla în vecinătatea Sălii sporturilor (actualmente Horea Demian), pentru a permite și practicarea unor sporturi de apa. Evident că nu s-a ținut cont de capacitatea de sedimentare a Someșului în această porțiune – practic în lipsa unui sitem de dragare, albia râului s-a colmatat în primul an, motv pentru care proiectul unui lac de agrement nu a mai fost pus în practică; în schimb i-a creat lui Emil Boc posibilitate de a promite de 12 ani un Someș navigabil.
Ca fiecare pod construit în anii 60 ai secolului trecut și Podul Garibaldi necesită o reabilitare – de dorit chiar înainte ca să se prăbușească sub picioarele trecătorilor, așa cum s-a întâmplat cu podul Traian. Motiv pentru care, deocamdată numai din 2014, că are un proiect tehnic pentru podul din cartierul Grigorescu. Bineînțeles, de la anunțare, la implementare, lucrările sunt departe de a începe.
Acum mai bine de trei ani, Emil Boc ne prezenta imagini cu primul proiect de reface a acestui pod, bineînțeles, pe Youtube. Și pe Youtube a rămas, alături de o grămadă de alte cântece de lebădă.
“În şedinţa Consiliului Local din data de 20 februarie 2014 vom supune spre aprobare indicatorii tehnico-economici pentru investiţia într-un nou pod în locul podului Garibaldi. Este o investiţie pentru următorii 70 de ani, necesară şi care se va integra frumos în ansamblul arhitectural Cluj Arena – Sala Polivalentă”.
Și-au trecut anii până în ziua în care Emil Boc și-a reamintit că ar mai putea adăuga o vorbă, două la acest proiect.
„Pentru podul Garibaldi suntem în discuţie cu Guvernul, pentru că stăvilarul de sub el ţine de Apele Române, care ţine de Guvernul României. Ca să putem începe lucrările trebuie să ni-l treacă în proprietate. Am cerut acum la Apele Române ca să întocmească documentaţia ca prin hotărâre de Guvern să ne dea stăvilarul să putem începe lucrările. Podul este al nostru, stăvilarul, al lor. Sunt aberaţii rămase după regimul comunism. O s-o reglementăm cu Guvernul, dar ne ia timp”, a explicat Boc, din spatele unui microfon prietenos, pe la începutul acestui an.
Deci, chestiunile de “apartenență” s-au descoperit după aproape 4 ani de la momentul entuziasmului inițial. Asta a fost prin martie anul acesta.
Că se apropie sfârșitul de an, Emil Boc ține să ne mai explice o dată că este pe drumul cel bun cu Podul Garibaldi, dar stăvilarul de la Apele Române nu-l lasă.
De aceea azi, în ședința de Consiliu Local, se va pune în dezbatere un proiect prin care Primăria Cluj-Napoca solicită să primească drepturile de administrare asupra stăvilarelor. După aproape patru ani, reprezentanții municipalității trimit ANAR un referat în care se arată amabili, pe propria cheltuială, să modernizeze stăvilarele „prin deschiderea și închiderea automată (mecanizată) a acestora”.
Pentru ca stăvilarele să treacă în administrarea municipalităţii e nevoie de o hotărâre de guvern. Acest lucru (cum de nu ne-am închipuit așa ceva?!) necesită timp – extrem de mult timp.