Directorasul comunistoid Ovidiu Vasu si-a trecut ieri clubul Universitatea pe persoana fizica luand decizia de a-l alunga de la U pe chiar antrenorul Nationalei de baschet feminin, Dragan Petricevic, pentru „vina” de a fi adus clubului singura medalie din ultimul deceniu. Intr-un gest dictatorial, fara sa consulte reprezentantii universitatilor din Consiliul de Administratie, Vasu s-a razbunat pe Petricevic care a „indraznit” sa ii ceara atat: sa plateasca indemnizatiile si premiile jucatoarelor, unde Vasu este dator de peste un an. Astazi, USAMV va decide, potrivit surselor noastre, sa il retraga din CA si pe Leon Muntean, reprezentantul universitatii. Rectorul UMF, Alexandru Irimie, este si el la curent cu cele intamplate. Se asteapta convocarea unui CA joi de catre presedintele acestuia Sorin Grozav, care nu are decat doua variante: sa isi dea demisia si el sau sa forteze plecarea lui Vasu.
Aflat cu nationala Romaniei in Cehia, antrenorul Dragan Petricevic a publicat azi pe pagina personala de Facebook un mesaj emotionant, un mix de ironii elegante, constatari reci si regrete, alaturi de un mesaj de iubire pentru U si pentru Cluj. In mesaj, Petricevic publica si o fotografie de arhiva cu el si cu regretatul Gheorghe Roman, fostul presedinte al CS U, mort in 2007 intr-un accident de masina. Roman ramane in inimile tuturor un adevarat Presedinte si aparator al Universitatii, mult mai sus decat profesorasul de volei Ovidiu Vasu.
Iata postarea lui Dragan:
„Sa spun ceva despre Ovidiu Vasu? Asta asteapta multa lumea de la mine acum, nu?
Nu merita Clujul ala imens sa fie asociat cu omul asta marunt ca performer.
Nu merita un simbol, de aproape o suta de ani, prezent in inimile intregului Ardeal, sa fie condus de un om care s-a scaldat in mediocritate cand a fost antrenor si caruia niciodata nu i s-a facut pielea de gaina, cand vedea la meciurile lui, sala plina, imbracata in alb-negru din cap pana in picioare, inclusiv inima si sufletul.
Despre asemenea om nu am ce vorbi. Nu l-am respectat niciodata, la fel cum nici el pe mine, doar ca eu am stiut, ca ierarhic este deasupra mea si am respectat acest statut. Pana nu a inceput sa ia din painea jucatoarelor mele si a staffului meu… a fratilor mei. Atunci am spus “Stop, Vasu, nu este clubul tau…”.
Acelasi lucru a facut si Liviu Alexa, ca un presedinte care tine la echipa lui. Si de atunci ne-am pus singuri cruce peste numele nostru.
La fel cum acest om a pus cruce peste Consiliul de Administratie al Clubului, luand o decizie extrem de importanta, de unul singur. Fara motive sportive, doar din dorinta lui personala de razbunare. Dorinta lui personala, asa cum e din pacate si Clubul acum… proprietatea lui personala, si doar a lui.
Eu am spus o data: “Stop, Vasu”, acum e cazul ca acest lucru sa il spuna CA si suporterii. Nu ca sa raman eu antrenor, ca nu voi ramane oricum, ci pentru “U”, care e a LOR si nu al LUI.
Multumesc Liviu Alexa pentru trei ani de colaborare si sprijin, pe care orice antrenor viseaza sa il aiba. Plecam impreuna deoarece mereu am fost impreuna.
Multumesc lui Meda, Tudor, Mircea, Attila, langa voi am descoperit ca exista ceva mai mare decat un staff bun, exista o fratie.
Multumesc, CLUJULE, ca m-ai acceptat, m-ai sprijinit si m-ai luat in bratele tale MARI… cum esti si TU de altfel.
Sa multumesc suporterilor lui “U”… asta e chiar de prisos! Cum pot sa multumesc familiei ca am fost impreuna mereu si ca am fost fericiti unii cu celealti? Pot sa va spun doar ca imi veti lipsi si ca ramanem aproape, cum suntem din 1996 si pana acum.
Clujul mi-a oferit unele dintre cele mai frumoase amintiri si prietenii pe viata. Sunt fericit si implinit.
Haide “U” si de mere si de nu”.
