Cum a scăpat Emil Boc de vigilența lui Cătălin Tolontan
De la București, chiar și pentru un ziarist de investigații cu experiență, precum Cătălin Tolontan, jungla mlăștinoasă a Clujului poate părea, la o primă privire, de ansamblu, o minunăție a naturii, din care, doar din când în când, mai scoate capul câte o șopârlă – dar una, la o a doua privire (fugitivă), perfect justificată și integrată mediului de trai.
Jungla pare întotdeauna fermecătoare de la distanță, însă ea devine periculoasă și murdară în momentul în care te decizi să o explorezi mai îndeaproape, pentru că atunci când intri în măruntaiele ei constați că șopârlele cele mai arătoase sunt și cele mai pline de venin, coloritul atrăgător al reptilelor reprezentând doar un mijloc de camuflare sau de momire a muștelor.
Este și cazul unei „șopârle” clujene reperate de către Cătălin Tolontan, care, atras de mirajul camuflajului încântător, a transformat o posibilă investigație într-o știre „de bine”. Ghilimelele îi aparțin jurnalistului Tolontan și fac ca această formulare, «știre „de bine”», să fie totuși una corectă. Cu toate că concluziile materialului său sunt greșite.
Cum a scăpat Emil Boc?
Cătălin Tolontan a observat pe SEAP faptul că, pe 18 mai, Primăria Cluj-Napoca a achiziționat o brățară de fitness la prețul uluitor de 16.806 lei, de la furnizorul Dante Internațional S.A., adică eMag.
„Aproape 4.000 de euro pentru o brățară de fitness? La ce o va folosi Primăria Cluj? Și cine o va utiliza?”, se întreba jurnalistul care a aflat ulterior că e vorba ”nu despre o brățară, ci despre 308 bucăți de brățări Fitness Xiaomi Mi Band Fitness Monitor”, prețul fiind astfel de 54 de lei bucata, nu de 16.806 lei o singură bucată.
Curiozitatea jurnalistului de investigații a mers mai departe, însă, din păcate, s-a oprit la jumătatea drumului, pe o potecă greșită, pe care a fost direcționat, de altfel, de către municipalitatea clujeană:
„Bine, bine, dar la ce le veți folosi?”, s-a întrebat Cătălin Tolontan.
„În perioada 10-14 iunie 2017, Primăria organizează Open Innovation Conference 2.0 și Innovation Camp 2017. Vom face pachete de protocol pentru participanți și ele vor conține și o astfel de brățară”, a fost răspunsul pe care l-a primit din partea Primăriei. Răspuns de la care, jurnalistul, în loc să continue să meargă în linie dreaptă, până la capătul drumului, a preferat să o ia pe cale laterală, a concluziilor greșite:
„Clujul este capitala nedeclarată a IT-ului românesc.
Clujul a organizat mai multe evenimente sportive importante decât Bucureștiul.
Clujul încearcă să devină un reper în aria grea a inovației, unul dintre acele cuvinte atât de des folosite încât își pierd utilitatea.
Așa că știrea nu e că cineva de la Primăria Cluj și-a tras o brățară la preț de mașină second hand, ci că, în mai puțin de o lună, sub patronajul Comisiei Europene, la Cluj se vor vântura altfel de idei decât cele în care ne scăldăm în fiecare zi.
Informația despre inovație nu va face nici 1% din audiența eventualei hoții, dar înseamnă mai mult pentru viața noastră”, conchide Cătălin Tolontan.
Care este știrea?
Știrea nu este. A fost. În presa locală, a fost prezentată încă din luna noiembrie a anului trecut. În 31 ianuarie 2017, Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca a adoptat și o hotărâre privind finanțarea, de la bugetul local, pe anul 2017, a Conferinței Open Innovation 2.0 și a Open Innovation Camp, care urmează să se desfășoare în perioada 10-14 iunie 2017, în municipiul Cluj-Napoca.
Un pont pentru Cătălin Tolontan: această hotărâre de Consiliu Local, la o privire mai atentă, conține multe capete de ață care pot deveni subiecte de investigație jurnalistică. Doar câteva exemple:
În referatul privind finanțarea conferinței și a taberei de inovație, se specifică:
„Această distincție este un îndemn pentru a întări rolul și suportul acordat dezvoltatorilor din domeniul inovației prin participarea activă a acestora în schimbarea societății printr-un proces de dezvoltare urbană sustenabilă și susținerea acestora.
Municipiul Cluj-Napoca este un important centru academic și universitar, având 10 universități publice și private și aproximativ 100 000 de studenți, aceste avantaje constituind un cadru ideal pentru dezvoltarea cercetării și industriilor creative.”
Oare așa să fie? Primăria a alocat din bugetul local suma de 212 250 de lei pentru organizarea acestui eveniment. „Clujul încearcă să devină un reper în aria grea a inovației, unul dintre acele cuvinte atât de des folosite încât își pierd utilitatea”, consideră Cătălin Tolontan.
Care este modalitatea prin care încearcă Clujul să devină un reper în inovație? Investirea banilor publici în organizarea unei conferințe care aduce beneficii reale de imagine, dar cam atât?
Municipalitatea face apel la universitățile Clujului pentru a își justifica demersul bugetar, însă în ce mod sprijină inovația la nivelul acestor universități? Câte sute de brevete de invenție, câte lucruri cu adevărat inovative zac în sertarele universităților clujene, fără vreun sprijin financiar, cât de mic, din partea Primăriei, pentru a deveni obiecte sau servicii reale, de natură a ne îmbunătăți nouă, tuturor, calitatea vieții, capabile a aduce prestigiu și recunoaștere orașului, ca un adevărat centru al inovației?
Cuvântul „inovație” a devenit, în plus, și la Cluj, unul tocit semantic de promisiunile edilului Boc, a ajuns un termen rizibil, chiar cu nuanțe peiorative, care mai poate fi folosit, asociat cu inițiativele Primăriei, doar zeflemitor, ironic. Să ne gândim doar la mega-proiectul Cluj Innovation City, care se anunța viitorul Silicon Valley clujean, dar care a rămas îngropat într-un trecut amar și steril al simplelor declarații și fonfleuri politicianiste aducătoare de voturi.
Cum a scăpat Emil Boc doar cu bunele intenții
În scrisoarea de intenție adresată Comitetului Organizatoric al Conferinței Open Innovation 2.0, pentru organizarea conferinței la Cluj-Napoca, municipalitatea bravează cu următoarele declarații:
„Mai și iunie sunt prin excelență luni în care își îndreaptă fața spre inovație, spre modalități inteligente și creative de a ilustra felul în care Clujul își exprimă deschiderea spre lume. În baza evenimentelor programate pentru anul 2017 recomandarea noastră este ca Conferința Open Innovation 2.0 2017 să fie organizată la Cluj-Napoca în perioada în care am prevăzut să organizăm luna inovației, respectiv 17 mai-17 iunie. Municipalitatea a declarat inovația una dintre prioritățile sale în anul 2017, întrucât intenționăm să candidăm la titlul de Capitală Europeană a Inovării în viitorul apropiat, demers pe care l-am anunțat public în cadrul conferinței Open Innovation organizată la Cluj în perioada 23-24 iunie 2016. În cadrul lunii inovației vom încuraja și sprijini organizarea a cel puțin 17 evenimente pe tema inovației în perioada 17 mai-17 iunie 2017.”
Aceste declarații ale Primăriei, cu toate că suntem la Cluj, au rămas simple brașoave.
Luna inovației este la fel de palpabilă la Cluj ca și luna de pe cer, iar despre cele 17 evenimente nu s-a mai auzit. Poleiala însă a strălucit fantastic și există aici și o știre care însă va ține primele pagini ale ziarelor doar în viitor: candidatura Clujului la titlul de Capitală Europeană a Inovării.
Nisipurile mișcătoare care se vor forma imediat în jurul acestei inițiative vor deveni subiecte autentice de anchete jurnalistice pentru că minunatele nisipuri de aur vor înghiți consistent finanțele publice pentru pregătirea candidaturii și pentru implementarea ei, așa cum a fost cazul și în ceea ce a însemnat Capitala Europeană a Tineretului 2015, o sită teribilă de cernut nisip în buzunarele unor tineri băieți deștepți.
Sub bunele intenții, la Cluj-Napoca, de obicei se ascund adevăratele animale carnivore ce devorează bugetul municipiului. Bine ascunse, sub nisipurile mișcătoare care te îmbie la distracție și la multiculturalism, la inovație și la alte concepte generoase sau foarte atrăgătoare, carnivorele Clujului se hrănesc din măruntaiele acestui oraș, din organele sale vitale, secătuindu-l de resurse. Conferințele pompoase, adunările cosmopolite, europene, evenimentele cu ștaif și strălucire mediatică sunt fumigenele care se aruncă pentru ca, într-o deplină atmosferă festivă, buzunarele rapace să devină neîncăpătoare.
Poate că nu ar strica ca presa centrală și jurnaliștii de investigație bucureșteni să își arunce o privire mai atentă asupra modului în care primarul Emil Boc a sprijinit nașterea unui festival precum Untold, hrănit și crescut din sute de mii de euro, bani publici, pentru a deveni mai apoi, imediat, o afacere privată de succes. Poate că nu ar strica să fie investigate mai atent chioșcurile de 55 000 de euro cumpărate la Cluj de actualul primar, fost prim-ministru, Emil Boc. Ca să dăm doar două exemple. Sau ponturi.
Uneori, o posibilă știre „de bine” se transformă într-o investigație. La Cluj, nu rareori. Pentru că majoritatea „știrilor de bine” sunt doar preșul sub care este ascunsă mizeria. Mizerie care, pentru unii, puțini, înseamnă bogăție. Care pentru jurnaliști înseamnă subiecte. Pentru că și acesta este rolul presei: să facă curat pe sub preșul peste care se plimbă veselă și flamboaiantă populația. Cetățenii orașului au tot dreptul să se bucure de covorul roșu pe care îl așterne Primăria peste problemele urbei (tare existente sau create prin corupție). Presa are însă altă treabă decât să facă PR covoarelor primarului, perdelelor sale de fum.
Concluzia este, dragă Tolo, de unde știi cât la sută e hoție și cât la sută e informație „de bine”, dacă tu nu ai fost să investighezi acolo?