Efferl Liliana și Maria Cioica, fiica și soția pacientului Sabin Cioica, internat și operat în repetate rânduri la Clinica de Neurochirurgie și Neurologie din cadrul Spitalului Județean de Urgență Cluj-Napoca, îi acuză pe unii dintre medicii acestor clinici, pe asistente, pe infirmiere și pe brancardieri că cer și iau bani de la aparținători pentru a-i îngriji pe bolnavi. Conform acuzațiilor celor două aparținătoare, totul costă în aceste spitale, de la simple îngrijiri, cum sunt schimbatul pansamentelor, transportul pacienților spre sala de operație, bărbieritul acestora înainte de operații, până la operațiile în sine, sume care pornesc de la 10 lei și merg până la mii de euro. Cine nu dă mită, nu este băgat în seamă, fiind ignorat total de personalul medical, care manifestă chiar o atitudine dușmănoasă față de bolnavii ai căror aparținători nu plătesc.
Efferl Liliana, fiica pacientului Sabin Cioica, a povestit pentru Ziar de Cluj cum a trebuit să mituiască personalul celor două clinici pentru ca tatăl său să beneficieze de îngrijiri medicale:
„În 29 ianuarie 2015, tata s-a dus să se interneze, în 4 februarie l-a operat prima dată. Diagnosticul a fost de tumoare la cap, oligodendrogliom. În octombrie a mai fost o dată internat la Neurologie că lui i se părea că nu își mișcă mâna și piciorul bine și i-a zis doctorul Văcăraș: «O, bunicule, du-te acasă, că nu ești așa bolnav pe cum crezi!» Și el avea deja tumoarea și a zis că alea sunt niște vase calcifiate. Văcăraș nu a recunoscut ca tumoare. A zis că sunt niște vase tumefiate de la accidentul vascular. Și noi, când am venit în ianuarie și ne-am dus la Florian cu RMN-ul, m-a întrebat: «La ce doctor a fost? Doctorul acela nu a văzut că de fapt era tumoare?» Și era de 2 cm și ceva! În 2001 a avut accidentul vascular. Și i s-a făcut tumoarea de 4/5, din toamnă până în ianuarie. Pentru că oligodendrogliomul acesta, normal sunt niște tumori bune, dar dacă le lași neoperate…
Și Florian, când a văzut CD-ul pe calculator a zis: «Acesta e oligodendrogliom!» Fără să-l fi văzut, să-l fi operat înainte. Și ne-a spus: «Între 3 și 6 luni fără operație, 9 luni sau mai mult, un an, doi, trei, cinci cu operație.» Și exact la 9 luni a murit.
Doctorul Văcăraș a primit plicul de la noi
Doctorul Văcăraș a primit plicul de la noi, s-a ridicat în picioare și s-a gândit că vorbește două minute și mă scoate afară! Că, «lăsați, că e totul bine!» Și când am intrat în el și i-am spus, a adus banii înapoi la taică-meu și i-a spus că, «vai, spuneți-i la fiica dumneavoastră să nu umble cu așa ceva!» A primit plicul, dar l-a adus după două zile înapoi! De frică! Că a văzut că sunt mai arțăgoasă și că nu mă las la ei!
Eu m-am dus la Florian și am zis: «Dacă tata moare, că oricum Văcăraș e de vină că nu a văzut tumoarea, mor de gât cu piticul atomic!» Așa l-am făcut, pitic atomic! Și i-am zis că îl trimit înapoi în Moldova! Îl cheamă Vitali Văcăraș și e din Republica Moldova. Să vă spun sincer, nu mai știu exact, 200-300, cât i-am pus în plic. De euro! Și puteam să-l sun și la ora 1 noaptea, că îmi răspundea la telefon! Știți de ce? Tata fusese operat, s-a reîntors la el și l-am găsit cu febră. Și asistentele se uitau ca două proaste și întrebau: «Oare de ce? Oare are febră?» Și le-am zis: «Doamnă, ai termometru, controlează-i temperatura!»
Asistentele și infirmierele își făceau treaba doar contra cost
Operația era la cap, nu îi schimba pansamentul! Din baie venea miros de urină! Pe jos, mizerie! Coșurile de gunoi dădeau peste! În Neurologie, acolo, pe Clinicilor! Și eu am intrat un pic și în asistente: «Eu înțeleg că așteptați să vi se dea bani, ca să aveți grijă de pacienți, dar eu nu mai înțeleg să vă dau bani să goliți coșul de gunoi! Pentru asta vă luați un salariu!» [Dacă nu le dădeam bani – n.r.] nu se uita nimeni la el, nu îi dădea nimeni un pahar de apă! Am venit ziua la el și a spus că s-a dezvelit, că i-a picat pătura, că a cerut apă și nu a venit nimeni! Și a strigat, chiar așa s-a exprimat atunci taică-meu: «Am urlat la curvele astea vreo două ore și nu a venit nimeni să mă învelească și să îmi dea apă!» Că atunci vorbea. Și la infirmiere [trebuia să le dau bani – n.r.] ca să îl schimbe, pentru că era cu Pampers, că a rămas după operație semiparalizat pe partea aceea. Trebuia să îi dai 10 lei cel puțin ca să vină să îl schimbe sau să îi schimbe branula. De o tură! [Ca să mai vină încă o dată, trebuia să îi mai dai 10 lei – n.r.] sau să îi mai aduci o ciocolată, o cafea… Și eu am fost în contra și cu datul. Și maică-mea a început să plângă: «Nu vezi că nu se uită, că nu i-au dat apă, că lasă, că nu fă gură!»
Și când am văzut că nu i-au schimbat pansamentul, temperatura nu i-au luat-o și el avea o transpirație rece, seara m-am dus la ora 10 la Florian și, plângând, îmi curgeau lacrimile și urlam și i-am spus ce e la Neurologie! Și i-am zis că nu se poate așa ceva, să nu se uite nimeni la el! Și, când a auzit Văcăraș că eu m-am dus la Florian, a și venit la taică-meu: «Vai, bunicule, ce faci? Și i-a pus banii înapoi exact într-o pungă unde avea taică-meu lama de ras ca să îl bărbierim! Acolo a băgat banii înapoi! După ce i-a luat!
Brancardierii munceau pentru sume fixe, 50 de lei
Brancardierii, că m-am dus la Florian și i-am spus cu nume, cu tot, când l-au adus pe taică-meu la operația de șunt, am ajuns noi, din Austria, și vine un brancardier la mine și mă bate pe umăr: «Veniți până afară, să vă spun ceva! Știți, l-am ras pe tatăl dumneavoastră cu lamele mele, l-am dus la operație și l-am adus de la operație! Asta vă costă 50 de lei!» M-am uitat la el, zic: «Poftim? Trebuia să vină tata pe picioare sau să îl ducem noi? Nu aveți lame? Spuneți, că vă aduc eu 10 pachete de lame și 10 spume de ras!» «Nu, zice, costă 50 de lei, 20 dusul cu targa, 30 rasul.» I-am dat! Și îi spun la maică-mea: «Fii atentă, vezi că o să vină, te vede pe tine că intri tu, o să-ți ceară! Cumpără o lamă și o spumă de ras și dă-i-o în cap, dacă îți cere!»
Merge maică-mea a doua zi. Vine celălalt brancardier: «Doamnă, veniți, vă rog frumos, până afară! Știți, l-am dus pe soțul dumneavoastră…» Aceeași poveste! Și s-a luat maică-mea de ei: «Păi, nu vă e rușine, porcilor? Ca și câinii, umblați după o coajă de pâine? Omul acela, poate unii nu au ei coaja aia să o mănânce! Să v-o dea vouă?» I-a făcut maică-mea cu ou și cu oțet acolo. Și apoi, normal că și alți aparținători, care au auzit, la fel!
Și bărbatul meu a insistat să mă duc să-i spun la Florian. Și m-am dus la Florian și i-am spus așa: «Domnul doctor, nu am știut că aveți aici curve masculine! Aveți aici niște angajați care, asta e un fel de prostituție legalizată, ce fac ăștia! Păi, e posibil să vină să îți ceară 50 de lei? Vine o dată, dar vine și a doua oară? Păi, zic, nu le e rușine?» Atunci, Florian zice: «Păi, cum? Dar cine? Dar cum îi cheamă?» Zic, «vreți să vă dau nume? Uite, ei sunt, puteți să îi chemați și de față cu mine, dacă nu credeți!»
1000 de euro pentru 3 zile de spitalizare
Tot acolo, la Văcăraș, era o tanti cu soțul ei și i-a dat la Văcăraș 1000 de euro, un miel și 5 kg de brânză, ca să îi țină bărbatul internat în spital, că era tot așa, după un accident vascular, și rămăsese cu o semiparalizie. Azi i-a dat banii, peste 3 zile l-a trimis acasă și i-a zis că să vină după Paști! Și era femeia terminată!
Eu i-am zis și la Văcăraș apoi, în față: «Tu ai impresia că, din moment ce eu îți dau ceva, te-am mituit, ți-am dat banii, tu i-ai acceptat, înseamnă că eu vreau ceva de banii ăia, că nu ți-i dau eu ție, că ești tu Văcăraș! Deci, nu ți-i dau pe pupe, vreau serviciu contra serviciu!»
Sora mea a venit din Italia și a stat și ea, că stăteam cu rândul, să mergem în fiecare zi la taică-meu, și tot aceiași brancardieri, să trimiți tu o femeie să îți cumpere țigări?! Și tot așa i-au cerut, că a fost iar operat tata, tot așa i-au cerut 50 de lei și sora mea nu a avut și i-a dat 100. Dar nu i-a dat restul înapoi. Și apoi au mai trimis-o și după țigări!
Eu eram așa de pornită și atunci să îi dau în judecată, dar eram conștientă că oricum nu câștig în fața lor, la ce mafie e aici! Lumea tace și dă și nimeni nu zice nimic și nu cere un favor pentru că au dat niște bani!”, a declarat, pentru Ziar de Cluj, Efferl Liliana, fiica pacientului Sabin Cioica.
Soția lui Sabin Cioica îl acuză și pe doctorul Iliescu de luare de mită
Cioica Maria, soția pacientului care nu a supraviețuit infernului din clinicile clujene, a declarat, pentru Ziar de Cluj:
„Au fost doi brancardieri, Nicu și cu Sergiu, la Neurochirurgie. Și i-au cerut la fiica mea, la a doua operație, bani, 500, pentru că l-au tuns. Fiica mea nu avea bani mărunți, a scos milionul, un milion i-a dat! Ca, în momentul următor, să o trimită să-i cumpere un pachet de țigări! Au venit apoi la mine. Eu știind faza și știind că la fiecare îi cere bani, când a fost a treia operație la bărbatul meu, a venit acest Sergiu și soțul era în salonul 22, era chiar lângă ușă! El a deschis ușa, m-a bătut pe umăr și a zis: «Haideți un pic!» Brancardierul, Sergiu! Am ieșit la ușă și zice: «Știți, l-am tuns pe domnu și trebuie să plătiți, că lamele…» L-a ras 4 centimetri. Deci nu tot capul, numai unde trebuia să-l taie! Lucru care era obligatoriu! El a bărbierit exact locușorul acela unde a fost tăiat, că i-a băgat o valvă pe tubul de dren! A zis că, «vedeți că l-am bărbierit și lamele», dar noi știam taxa, că toată lumea spunea că 50 de lei cere. Și atunci am zis: «Vino încoace!» Eu trecusem pe la menaj, am luat un pachet de lame și am zis: «Uită-te aici, aici ai un pachet de lame! Nu vă e rușine, stați la ușă ca câinele când așteaptă coaja! Voi nu vă gândiți că poate există oameni care nu au coaja aia ce o așteptați voi?»
Și asistentele și infirmierele, până nu le băgai suta în buzunar, nici nu te băgau în seamă! Pe urmă, doctorul Iliescu, când l-am dus cu Salvarea de acasă și la Urgență i-a găsit un hematom pe creier, din Urgență l-a transferat direct pe Neurochirurgie. Nefiind doctorul Florian, la care nu îi bag nicio vină, nefiind în spital, a acționat doctorul Iliescu și cu, nu știu care era, Iordache, care, doamna Iordache ne-a ocolit, nu a luat niciun ban! Dar Iliescu a venit cu mine până jos la scară și mi-a deschis ușa, numai nu a cerut banul! A doua zi a fost operat, a venit direct la mine, când m-am dus acolo: «Știți, l-am operat, a reușit, e bine!» Nu i-am dat. După aia, când a intrat în salon, nu s-a mai uitat la mine. S-a dus la fiecare la pat, la mine nu! Aștepta plicul! Și până nu am scos plicul din buzunar, din geantă, și i l-am dat, un plic destul de consistent, 4 milioane… Ăsta e mersul! Dacă nu dăm, nu îi bagă în seamă! Dacă dăm, dăm mită! Dacă le reproșezi ceva, stai tot cu frică că ți-l dă acasă din spital! Că una-două îi face ieșirea!
La ATI, cum se purtau, și asistentele, nimeni nu îți spunea nimic, se uitau așa urât la tine, până nu scoteai o sută-două să le dai, parcă te împungeau! Trebuia să le dai!”
Ziar de Cluj le-a trimis declarațiile celor două aparținătoare și șefilor celor două clinici, de Neurologie și Neurochirurgie, și managerului Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj, pentru a-i întreba cum comentează aceste acuzații. Vom reveni cu răspunsurile pe care le vom primi din partea acestora.