Cică toate tezele de doctorat date în marile centre universitare (deci şi în Cluj-Napoca), în ultimii 30 de ani, vor fi luate la purecat.
Ne zice ministrul Educației Sorin Câmpeanu că a dispus ca toate tezele de doctorat date în ultimii 30 de ani în marile centre universitare din Cluj Napoca, București și Iași să fie verificate „în cadrul unei strategii de combatere a plagiatului.”
Vorbim despre acelaşi ministru care a făcut tot posibilul ca prin „strategia de verificare” să se verifice pe ici, pe colo, dar să nu se dovedească nimic. Urmare a presiunii publice, ministrul a „luat act” „de opiniile exprimate până în prezent în spațiul public”. Prin urmare „nu vor fi alte modificări propuse nici pe viitor, în timpul mandatului său”.
La jumătatea lunii iunie, ministrul Sorin Cîmpeanu ar fi vrut să schimbe modul în care erau verificate suspiciunile privind tezele de doctorat plagiate. Ori, după cum a scris Pressone, prin aceste modificări, Sorin Cîmpeanu a conceput un plan prin care cei acuzați de plagiat în tezele de doctorat ar fi putut beneficia de noi porțite birocratice pentru a se salva.
Citez din ce scria Emilia Şercan: „Introducerea softurilor antiplagiat în procesul de analizare a sesizărilor este o premieră periculoasă – în primul rând pentru că un soft nu poate detecta similitudini cu lucrări științifice nedigitalizate sau publicate în alte limbi; dar, mai ales, pentru că frauda academică nu poate fi stabilită de algoritmi creați pentru a detecta doar succesiuni identice de cuvinte.”
În fine, în materie de doctorate, noi ştim că România (pentru preţul corect) geme de alde „dottore”.
Ponta a plagiat. A plagiat și avocata lui – doar cine să știe să apere un hoț mai bine decât un alt hoț? Indispensabilul General Izmană a plagiat și el. În interes național, firește. Cam toată lumea a plagiat de când se știe. Ne-a explicat-o și Ioan Rus pe vremea când era sinistru de Interne: ”de vreo 2000 și ceva de ani încoace, de la Aristotel la Platon, toți au plagiat. (…) Autorul emite niște teze, de aceea se numește teză de doctorat”.
Deci, dacă Platon și Aristotel au furat și ei nițel, pot fura şi „dottorii” noştri.
Așa că luați cu cucută: Metafizica, Logica formală, Retorica, dar mai ales Etica. Numai Aristotel credea că-s ale lui? Însuși Platon, cu dialogurile alea cu umbrele din peșteră, habar nu a avut că, peste mii de ani, cea mai teză de teză va fi emisă de către plagiatorii României: “copy se dovedește, întotdeauna, identic cu paste”… Deci: ale cui “e” toate diplomuțele? Aleluia e!
Să ne amintim cine (și, mai ales, de ce) s-a străduit să avem inflație de diplome, din care pierd absolvenții serioși, care au obținut diplomele pe merit. Că, de plătit plătește România, că studenții cinstiţi își iau tălpășița peste hotare. Iar noi rămânem să ne doftoricească vreun sculer-matrițer.
Dacă politicienii noştri nu au fost capabili să facă o școală pe bune, s-au pus pe distrus Educația – să o facă după chipul lor.
Exasperat de câteva doamne cu moralitate îndoielnică ce îşi manifestau violent punctul de vedere, bravul soldat Svejk a spus o frază numai bună să definească România de astăzi: „Da’ obraznice mai sunt curvele pe aici!”
La cât de lacomi sunt politicienii noștri, la câți parveniți cu școală pe puncte și „dottorate” de cam-te-miri şi spiruharet colcăie prin Parlamentul României, devine tot mai clar că nu doar recăpătarea prestigiului ar fi miza reformei învățământului, ci Învățământul însuși.
De succesul acestei reforme (dacă se va face cândva) depinde dacă peste ani și ani vom fi tratați de către doctori și nu de către maneliști care sparg semințe în cabinet doar pentru că au obținut cu ajutorul „învăţământului” nostru „decât” diploma de medic.
Şi, gata!