In vizor

Doctorul Ianceu, supravietuitor al tragediei din Apuseni: “Nu vreau ca sotia mea, care este medic, sa zboare cu vreun elicopter SMURD”

Ieri s-a prabusit al cincilea elicopter SMURD, in ultimii 12 ani, iar patru oameni si-au pierdut viata in Constanta. In 20 ianuarie, un accident asemanator se petrecea in Muntii Apuseni, iar doi din cei sapte pasageri ai avionului au murit. Inca se cauta vinovatii. Unul dintre supravietuitorii din Apuseni, medicul Sorin Ianceu, a povestit pentru Ziar de Cluj cum vede el accidentul de ieri. In 11 luni de la accident, s-a recuperat mare parte prin spitale si a participat la cateva misiuni de transplant, insa s-a deplasat doar cu masina. Nu doreste sa zboare cu vreun elicopter SMURD si nu vrea acest lucru nici pentru sotia lui, medic SMURD.

Sorin Ianceu, absolvent al Facultatii de Medicina din Cluj, medic chirurg la Spitalul Municipal din Beius, este unul dintre cei cinci supravietuitori ai accidentului aviatic din Apuseni. Nu se considera nici erou, nici victima. El spune ca este un supravietuitor si atat. In 11 luni de la tragedie, nu a avut timp sa caute vinovati. Si-a petrecut timpul recuperandu-se in spitale dupa cele trei operatii prin care a trecut.

Deoarece face parte din echipa de transplant a Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Oradea, de la accident a mai participat la misiuni de interventie, insa niciodata cu vreun aparat de zbor.

“Am mai fost in misiuni de interventie, insa cu ambulanta, chiar saptamana trecuta, la Cluj. Nu am avut acest privilegiu, sa zic asa, sa zbor cu elicopterul, nici nu mi-l doresc, va spun sincer. Am zburat cu avioanele celor de la Scoala Superioara de Aviatie -printre care si cel cu care am cazut in Apuseni”.

Medicul vede o asemanare izbitoare intre accidentul din Apuseni si cel de ieri, din Constanta.

“Si in cazul accidentului din Apuseni si in cazul Constanta si cred ca inclusiv cel de la Sibiu, insa aceste doua cazuri in speta, sunt doua situatii exceptii de la regula. Noi eram pe partea de civilizatie, pe varful unui munte, iar in celalalt caz un elicopter s-a prabusit in apa.

Simt durere si ma gandesc la oamenii acestia pentru ca sotia mea este medic SMURD si evident ca ea participa la diverse misiuni de salvare. Inca nu a zburat si sper sa nici nu o faca!

Apoi, oamenii acestia, saracii de ei, au cazut intr-un lac si toti au murit inecati. Degeaba ajungea Salvarea pe malul lacului intr-un timp record. Din pacate, de la malul lacului incolo trebuie sa intervina altcineva. Cei de la Ambulanta au ajuns repede, nu puteau sa inoate pana la victime. Actiunea in sine a celor de la Ambulanta si SMURD nu poate fi acuzata.

Si in cazul nostru, avionul s-a prabusit in munti. Cine s-a fi gandit – cand se fac protocoale – cum se actiuneaza cand cade un avion in varful muntelui?

Am vorbit cu cineva care a fost implicat in cautarile din Apusensi, iar in momentul in care i s-a spus ca a cazut un avion in munti, a spus <>. A fost cel putin socat ca traim. De obicei, cand se prabuseste un avion, rar se intampla sa scape 7 din 7, pentru ca noi am scapat 7 din 7. Daca se prabuseste un avion, in principiu nu scapa asa de multi”.

De ce elicopterele SMURD aflate in functiune nu sunt dotate corespunzator pentru a oferi siguranta maxima medicilor, asistentilor si pacientilor transportati? La aceasta intrebare vor trebui sa raspunda reprezentantii autoritatilor. Medicul Ianceu spune doar ca se gandeste “cu strangere de inima” la un zbor de salvare.

Nu am o problema nici cu atutoritatile, nici cu aparatele de zbor. Am o problema, discutand sincer: sotia mea e medic SMURD, dar e si mama. Mama e mama si am doi copii. Ma gandesc clar din prisma copiilor. Mama e altceva, credeti-ma. Mama e cu totul si cu totul altceva!”

Intrebat daca a incercat sa gaseasca vinovati in tot acest timp, medicul a spus ca nu i-a cautat.

“Nu am cautat vinovati. Asteptam rezultatele unor anchete. Pana la urma urmei, ar trebui sa spuna macar niste ipoteze pe o hartie. Au trecut aproape 11 luni si nu am cautat vinovati, pentru ca nu e treaba mea. Exista institutii, exista mai multe anchete in desfasurare. Eu am incercat sa ma concentrez pe sanatatea mea, pe meserie, sa reusesc sa ma intorc in sala de operatie. In tot acest timp, am lucrat patru luni, restul am stat cu picioarele in ghips si cu operatii. Am fost ocupat sa ma recuperez”.

El a incheiat, spunand ca nu se simte un erou.

“Despre cei de la Sibiu de ce nu se mai vorbeste? Oamenii aceia se antrenau exact pentru misiuni asemenea celei din Apuseni. Nu suntem noi mai mari eroi decat ei. Noi am avut o sansa sa fim supravietuitori. Eu personal nu ma consider nici erou, nici victima. Sunt supravietuitor, intr-o situatie disperata am reusit sa lupt impreuna cu colegii mei, sa trecem peste acel moment greu”.

Foto: informatiadealba.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Exit mobile version