Vocea ta

Distinși cetățeni clujeni, vă anunț cu o oarecare ușurare că cacealmaua numită „metrou” s-a terminat

Deznodământul, cerut de opțiunea optimă de bailout politic, este acela în care nu câștigă nimeni licitația, iar banii din PNRR (oricum prea puțini, și și ăia pe împrumut) sunt redirecționați spre trenul metropolitan. Detalii.

După o licitație scoasă oricum cu întârziere, și după o serie de prelungiri după prelungiri după prelungiri, procesul de-a alege acel ofertant care să și facă “metroul” Clujului (de facto, cu lopata) e iar împotmolit. De mai bine de două săptămâni, licitația e “suspendată” la inițiativa primarului.

Edilul se jură că “lucrurile sunt în grafic” și că licitația va fi “relansată” în “această toamnă”, dar adevărul e că graficul evocat e re- și re- și redesenat, iar „relansarea” e menită doar să pregătească dramaturgic momentul aruncării definitive a prosopului. Toate, subsumate procesului de trezire din ego-tripul numit „metrou”, și pregătirea scenariului optim de bailout politic.

În cuvinte simple, clujeñe,

  1. dacă reiei licitația în toamnă
  2. dacă termini licitația în 2022
  3. dacă semnezi contractul până în iunie 2023
  4. dacă nu o să fe contestații
  5. dacă nu o să fie deloc blocaje cu exproprierile
  6. dacă nu o să fie deloc blocaje cu descărcările arheologice
  7. dacă proiectarea depoului și primelor patru stații dinspre Sopor durează numai un an
  8. dacă între timp ce (din vara 2024) se lucrează la depou și primele 4 stații, se proiectează restul de cinci stații într-încă un an

atunci o să-ți rămână

*** drumroll ***

  1. un an jumate (din vara 2025) ca să sapi și termini 5 stații care-ți duc până-n inima orașului, până-n plin centrul Clujului. Repet: 5 stații – unele mai mari ca un teren de fotbal, săpate, legate cu tunelul, cofrate, betonate, cu lucrările electrice făcute, tot reacoperit, și suprafața redată circulației, într-un an jumate, pe deadline. E imposibil. Punct.

Dar atunci,

sinucidere nu e să nu faci nimic din „metrou”, și să o scalzi  în N dume ori M ani de ce n-ai făcut nimic. Am mai văzut asta de P ori.

Culmea sinuciderii e să-ți faci tu singur eșafodul – în acest caz, să te forțezi să treci prin primele 8 scene de joc doar ca să ajungi să mori garantat în scena 9, în care trebuie să faci pe deadline 5 stații, în plin centrul Clujului, alea alea, într-un an jumate. Și care e imposibil. Clujeñe… nu japonezii, dar nici măcar ozeniștii care i-au făcut piramida lui Kheops nu s-ar aventura să se bage pe contract la un asemenea trip. Nu în ultimul rând pentru că acel an jumate de fapt nu va fi un an jumate, revezi doar p.4 și 5.

Or atunci, ca să ne mai revenim, hai să ne întrebăm:

De ce ți-ai și construi tu, în 8 scene consecutive, un decor de joc în care apoi să te expui singur, ca un fraier, la un auto-headshot public și garantat? Ca să nu pierzi tu, chipurile, un niumuruc de 300 milioane de euro swag? Pe care oricum trebuia să-i dai înapoi, că erau cu împrumut? Hai s-o lăsăm.

Dar. Atunci, cam câtă atitudine de „după mine, potopul politic” trebuie să ai ca să îi sui întreg orașul în capul ”Succesorului” tău abia ales în 2024, năruind pohtele băeților de băeț care-l susțin, de-a pohti și ei ce-a pohti?

Cam cât ego trebuie să ai, ca să îi dai tu, prin acest fail vizibil de pe Lună (și exploatabil de către dujmanii interni și externi) un ditai autogol pentru Partid, în jihadul alegerilor parlamentaro-prezidențiale din 2024?

Well, pe din ce în ce mai multă lume o macină întrebările astea. Și din ce în ce mai multă lume (din proiect, primărie, PNL și Patronet) se uită îngrijorată la Maestru, ca să facă odată semnul de-a sări odată cu parașuta din acest autobuz care gonește, accelerând, către prăpastie.

Iar momentele de-a mai sări cu parașuta nu mai sunt multe. Să luăm scenele la rând pentru a vedea câte și sunt de fapt.

  1. Reluarea licitației

Tehnic: Ministerul Transporturilor trebuie să actualizeze indicatorii proiectului. Aici, ofertanții s-ar simți confortabil cu o indexare pe la 35-40%, dar la indexare, MT va aplica o formulă simplă (care permite o indexare cu un procent mic) nu o formulă extinsă, care să permită o indexare reală. Încă nu am vorbit de recapitulație, o altă incertitudine, dezirabilă pe la 20%. La o indexare mică, s-ar putea ca MT să muncească degeaba, și noua sumă iar să nu fie destul de atractivă pentru cârâiașii de la FCC (plus PORR și STRABAG).

Dacă MT crește potul mare, dar doar prin acrobații financiare pe recapitulație, s-ar putea ca structura de buget, debalansată, iar să nu convină la ofertanți (că din asta nu prea scot profit), sau mai rău, Comisia Europeană să nu aprobe structura – caz în care ciuciu banii din PNRR. Avem deci acum o jonglerie continuă, de back-and-forth cu Comisia (și de complezență, lateral, cu firmele) ca să creadă ăia că o să fie bine.

Bailout politic: nu, și nu pentru că primarul a promis (deh, mare lucru) reluarea licitației ci pentru că nu prea e pe cine da vina. Nu o poți da pe MT, e propria ta coaliție.

  1. Terminarea licitației în 2022.

Tehnic vorbind, asta e chiar posibil – mai ales dacă se ajunge la reluarea licitației în timp util, unde util înseamnă octombrie, ca să lase măcar 2 luni redepunerii de oferte. Dar merge și noiembrie. De fapt merge și decembrie.

Bailout politic: Da. Indexarea poate să fie atât de (convenabil de) mică încât iar să nu mai apară niciun ofertant. Războiul e de vină, și încep voios negocierile cu CE pentru a realoca banii pe altceva.

  1. Semnarea contractului până în iunie 2023.

Tehnic: Deși conform PNRR contractul ar fi trebuit semnat în 2022 (nicio șansă), comisia mai alocă o perioadă de grație de 6 luni. E practic ultima bulă de aer. În această perioadă mingea e la primărie, care în 6 luni trebuie să analizeze și să compare tone de documente de la ofertanți.

Bailout politic: cu risc. Primăria poate descalifică toți ofertanții, dar.

Dacă face asta prea devreme, s-ar putea să se lase cu repercursiuni din partea unor frme care au acceptat să participe doar la serioase presiuni politice, și care o să fie turate. Dacă circurile se lungesc, și/sau dacă se ajunge la descalificările în masă prea târziu în 2023, s-ar putea să nu mai rămână timp pentru a negocia cu CE redirecționarea banilor din PNRR spre un alt obiectiv de investiție.

  1. Zero contestații

Tehnic: Improbabil.

Bailout politic: Nerecomandat, pentru că sitația nu e controlabilă poltic, și cel mai probabil se ajunge la pierderea banilor din PNRR. Până contestațiile nu se cern și praful se așează, nici măcar nu se poate deschide cu CE discuția despre realocarea banilor PNRR. Iar contestațiile durează. S-ar putea iar ciuciu bani din PNRR.

  1. Zero blocaje cu exproprierile

Tehnic: aproape imposibil, dar avem și o ciudățenie aici. La două luni după amendamentul Drulă (care o abilita pe Primăria Clujului ca să facă expropreri) legea încă n-a ajuns la Iohannis la promulgare. Remarcabil. Gurile rele spun că PSD a înecat dosarul pe traiectorie. Dar să zicem că se promulgă legea până în iunie 2023, și primăria poate să înceapă să exproprieze. Dar zero blocaje? Vezi cazurile curente la autostradă, la centură, la orice. Mai că nu există un răzor pe care să nu iasă cu scandal. Iar în Clujul cel țâfnos pe prețul pe metru pătrat, o să iasă cu scandal fest.

Bailout politic: nu. Ar arăta ultra-ridicol să-ți omori proiectul pentru că ești tu zgârcoman și nu ești în stare să-i plătești clujeanului prețul pieței pe teren.

  1. Zero blocaje cu descărcările arheologice

Tehnic: posibil. S-a mai băgat pumnul în gura Muzeului în repetate ocazii, vezi Ferdinand.

Bailout politic: nu. Ar arăta ridicol să-ți oprești ditai proiectul că n-ai fost în stare să prevezi că subsolul orașului colcăie de istorie (precum dealtfel chiar colcăie, dar mă rog). Negi cu ardoare, și dă-i cu buldozeru’ mai departe.

  1. Proiectarea depoului și primelor patru stații dinspre Sopor, într-un an

Tehnic: posibil.

Bailout politic: nu mai, gata. Ești pus pe treabă, ești pe țeavă.

  1. Se lucrează din vara 2024 la depou și primele 4 stații, și între timp se proiectează ultimele 5 stații

Tehnic: posibil. Depoul și stațiile nu se termină într-un an, ci doar la final de tot. Se câștigă astfel un an. Pentru ultimele 5 stații se ia un alt subcontractor, greucean.

Bailout politic: ca mai sus, nu merge. Ești deja pe țeavă.

  1. Executare ultimelor 5 stații într-un an jumate, în mijlocul orașului, pe deadline.

Tehnic: imposibil. O să se acumuleze întârzieri din pașii anteriori, v. 4 și 5.

Bailout politic: nu. Deja ai orașul întors cu curu-n sus de un an.

Sumar

Observăm că șansele de bailout politic descresc în scenele succesive.

O mică șansă se arată la scena 3, dar acolo există un risc care nu poate fi controlat suficient de bine politic.

Șansa optimă de bailout politic se arată în scena 2 (terminarea licitației în 2022), iar aluatul conține:

  1. Indexare mică, pe lege (amploaiații MT la adăpost de DNA, ușurați)
  2. Relansare licitație practic oricât de târziu, chiar și în decembrie, în scârbă
  3. Ofertanții constată că au pus botu, au lucrat degeaba, pleacă ofuscați, iar nu mai ofertează, ghinion ei, primarul îi transmite că îi mai așteaptă
  4. Primăria dă toată vina pe război (ai fi și prost să nu folosești așa o scuză perfectă)
  5. Primăria câștigă tot timpul posibil să negocieze redirecționarea împrumutului din PNRR către un alt proiect, care să fie musai

5.1. verde, ca să rămână pe linia inițială de finanțare

5.2. din Cluj, că așa e frumos

  1. Spoiler no spoiler: criteriile 5.1/2 identifică, fără echivoc, trenul metropolitan.

Epilog

Ieeei! Succes! Am scăpat de dezastru!

… am prădat milioane de bani publici pe tot felu’ de studii? Da.

… am mâncat rahat și am fost duși de nas ani de zile? Da.

… OSĂ fie metrou? Sigur! Poate, cândva, peste decenii, un pic acolo, pe fund. Dar lăsați asta.

Am scăpat de dezastru? Acum? Am scăpat.

Szakats Istvan