Anhidroza este o afectiune caracterizata prin uscarea exagerata a pielii, cel mai adesea determinate de o hiposecretie a glandelor sudoripare.
Un caz particular il reprezinta uscarea pielii calcaielor, dublata de o hiperkeratinizare a acestora, care le face sa crape, sa sangereze, sa devina dureroase si, adesea, sa se suprainfecteze.
Persoanele obeze sau cele cu o proasta circulatie sanguina periferica sunt cele mai expuse. Daca nu sangereaza, stratul epidermic cornos se elimina prin frecarea calcaielor cu piatra ponce. Operatiunea se face seara, inainte de culcare si are in amonte o baie cu apa calda, pentru inmuierea pielii, iar in aval, ungerea cu o crema emolienta sau cu vitamina A uleioasa, urmata de incaltarea cu sosete de bumbac.
Zilnic se fac bai prelungite cu apa calduta, in care s-a adaugat si putin sapun sau soda.
Stimularea secretiei glandelor sudoripare se poate face fie cu ajutorul unor plante, fie prin soc hidrotermic: 5 minute baie de aer cald, la 70° C, apoi 1-2 minute un dus semirece, la 22° C sau baie de abur: 5-10 minute la 38-55°, urmat de dus, la 22° C, 1-2 minute sau “biciuire” fotohidrica: 10-20 minute baie de lumina, urmata de un dus rece.
Hiperhidroza. Sudoarea este un lichid limpede, incolor sau alb-galbui, sarat, cu reactie acida si cu miros caracteristic. Cantitatea normala eliminate de o persoana in 24 de ore este de 800-900 ml (circa 40 ml/h). Transpiratia excesiva, generala sau partiala, determinate de hipertermia mediului ambient, se numeste hiperhidroza.
In unele afectiuni, transpiratia este generalizata, apa “tasnind” de pe intreaga suprafata a corpului. La persoanele predispuse la o astfel de reactie, acelasi efect il are si consumarea de bauturi prea calde sau prea reci, de mancaruri piperate sau de grasimi, precum si purtarea de obiecte de imbracaminte din materiale sintetice.
Alteori, o transpiratie mai abundenta se observa doar in anumite regiuni ale corpului (la subsuori, la palme, la talpi, la fata), si aceasta mai ales la persoanele nervoase, limfatice, anemice.
O forma particulara de hiperhidroza plantara este piciorul de atlet, caracterizat prin inrosirea si exfolierea talpilor, asprirea talpii si a calcaiului si microperforarea acestora, durere si miros urat.
Transpiratia la axile se intalneste indeosebi la femei, iar dintre acestea, cu o frecventa mai mare, la cele blonde.
Persoanele emotive transpire mai ales la maini (palme, degete), si chiar daca aceasta nu este urat mirositoare, este jenanta si determina perturbari in desfasurarea activitatii lor curente. Uneori, hipersecretia palmara poate fi boala profesionala, ca in cazul cosmeticienilor, chimistilor.
Persoanele cu pielea grasa transpire cu precadere la fata, hipersecretia sudoripara fiind pus ape seama perturbarilor hormonale legate de anumite stari fiziologice (pubertate, menopauza s.a.).
Masuri de prevenire:
-Subsuorile se spala zilnic cu apa si sapun, se depileaza pentru atenuarea mirosului si se aplica cu antisudorifice astringente.
– Parul se tunde cat mai scurt si se spala des, pentru a realize o cat mai buna aerisire a sa.
– Mainile si fata se spala chiar mai des, pentru diminuarea secretiei fiind utile baile calde si frictiunile cu alcool camforat, precum si folosirea unui sapun medicinal, pe baza de tannin.
– Se va evita purtarea de imbracaminte impermeabile, care impiedica evaporarea transpiratiei.
In cazul transpiratiei picioarelor, de multe ori, eliminarile apoase sunt fetide (bromhidroza), iar responsabil de acest neajuns major este un microb, Bacterium foetidum, care determina fermentarea sudorii si eliminarea unui miros neplacut, ca urmare a descompunerii amoniacale a substantelor organice pe care le contine.
Alteori, ca in cazul cromhidrozei, sudoarea este chiar colorata (rosie, bruna, albastruie), creand complexe bolnavilor.
In aceste cazuri masurile de igiena presupun spalarea zilnica cu apa rece si mult sapun, urmata de calirea cu apa si otet si de pudrare cu un ameste de talc si de acid boric. Ciorapii se schimba zilnic, iar incaltamintea (care ar trebui sa fie din piele) se dezinfecteaza cu tampoane imbibate cu formol si otet sau cu decocturi din plante medicinale (frunze de nuc sau de stejar), dupa care nu se mai poarta cel putin doua saptamani.