De multe ori prea modest in ceea ce priveste realizarile sale, Ioan Popa, presedintele Transavia, este cu siguranta un om foarte important in businessul romanesc. Popa a ajuns cel mai mare producator de carne de pasare din tara, este unul dintre cei mai importanti oameni de afaceri din sectorul agriculturii, este unul dintre cei mai deschisi oameni la nou. Dintr-o companie ce putea sa ramana la nivelul unei avicole judetene, Popa si-a dat jos acum multi ani ochelarii de cal si a investit in branding si marketing. Fragedo si Papane, dar si pozitionarea sa ca marca friendly pentru consumatorul roman i-au adus succesul.
Putini stiu, fiindca Popa nu permite multora sa afle asta, zbaterile interioare ale lui Ioan Popa, un mare iubitor al Romaniei si un atent observator al mediului de business. Popa este un om cu o poveste de viata foarte interesanta, dar si un mare promotor al ideii ca romanii trebuie sa sustina mai mult investitiile autohtone, fiindca mai sunt putini oameni de afaceri romani competitivi la varful businessului romanesc. In acelasi timp, Popa este de mai multa vreme ingrijorat de viitorul tinerilor in Romania, de lipsa de resursa umana pentru angajare, de mentalitatile nu intotdeauna sanatoase ale celor ce ies de pe bancile scolii.
Cu totul neasteptat, presedintele Transavia a rabufnit recent intr-un loc si intr-o zi in care, de obicei, personajele principale, profesorii, tin discursuri sforaitoare, pline de clisee. La festivitatea de deschidere a noului an scolar de la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia au vorbit ministrul, diversi lideri ai invatamantului din ultimele doua decenii, toti marcand momentul cu alocutiuni penibile.
Cand a venit insa momentul discursului unui reprezentant al mediului de afaceri, nimeni nu se astepta ca bonomul Popa sa bubuie cu vorbele sale in calmul salciu al salii:
“Nu mă voi adresa dumneavoastră într-un mod academic, pentru că nu fac parte din această lume. Aș vrea să fiu puțin mai pragmatic vizavi de rolul dumneavoastră, de ceea ce ați ales dumneavoastră și de ceea ce va trebui să faceți mai târziu.
În momente de acestea, de obicei toată lumea se felicită și își mulțumește. Venind la microfon, nu știam dacă trebuie să fac și treaba aceasta, că nu vă pot felicita, fiindcă dacă mă gândesc ce se întâmplă în societate…
Foarte mulți dintre dumneavoastră ați ales să mergeți la universitate pentru că v-au trimis părinții sau să vă încadrați în categoria celor care fac o facultate și nu neapărat pentru că v-ați dorit acea facultate sau acea meserie.
Asta ne spune nouă realitatea de zi cu zi pe care o trăim, cei din mediul economic, cei care suntem beneficiarii produsului finit, fie el inginer, doctor, șamd, care se produce în mediul universitar.
Eu, dacă ar fi să vă dau o indicație pragmatică, până începe școala luni, dacă vreți să nu pierdeți vremea, gândiți-vă foarte bine dacă are rost să rămâneți la facultate, dacă vreți să învățați și dacă vreți să deveniți ceea ce produce Universitatea „1 Decembrie 1918” sau oricare alta din România.
Pentru că noi constatăm în viața economică, ceea ce este destul de trist, că enorm de mulți studenți abandonează facultatea după un an doi, trei sau chiar patru de studiu, că enorm de mulți studenți nu își dau licența, ceea ce este iarăși foarte grav, iar enorm de mulți studenți nu vor să lucreze pentru ce s-au pregătit atatia ani.
Nu vă pierdeți nici timpul, nici viața, nu vă stricați nici banii dacă nu aveți determinarea și dorința de a alege drumul pe care la un moment dat cineva v-a pus să îl alegeți sau l-ați ales voi așa, la voia întâmplării. Mai aveți vreme să vă gândiți.
De asemenea, observ așa, un grad destul de mare de indiferență. Chiar m-a deranjat faptul că unii dintre colegii voștri, după doar 20 de minute, s-au plictisit și au ieșit din sală. Asta mie îmi spune foarte mult vizavi de atitudinea unui om. Dacă ar veni la mine la firmă unul cu asemenea apucături, vă spun din capul locului că nu ar avea nicio șansă de niciun fel. Nici să treacă de poartă. Darămite șansa de a aspira la vreun post la firma respectivă. A mea! Că o și dețin ca și proprietar și o și conduc.
De ce vă spun toate lucrurile astea? Trebuie să ştiţi foarte clar ce vreţi să faceți cu viața voastră, în fiecare zi, atât pentru prezent, cât mai ales pentru viitor.
Fiecare om are foarte multe aspirații, foarte multe dorințe și pretenții. Dar vreau să știți că o regulă a vieții spune foarte clar că înainte de a cere ceva, trebuie să oferi. Și niciodată să nu credeți că veți merge undeva cu căciula în mână, cum spune un proverb românesc, și fără să oferiți nimic, veți avea posibilitatea să beneficiați de un post călduț, bine plătit, să vă dea telefon și vreo locuință eventual.
Sunt foarte căutați acești oameni, avem mare nevoie de ei, dar să știți că îi alegem cu mare băgare de seamă.
Aș putea să vă spun foarte multe lucruri care v-ar fi utile dar sigur că acest lucru nu face obiectul unui discurs pe care îl am la deschiderea anului școlar.
Am stat la dispoziția universităților de profil din România, am creat din surse proprii inclusiv centre de educaţie și de practică pentru studenți, pe care îi așteptăm și îi ținem pe banii noștri, cu cazare, cu mâncare, cu educație, cu tot ce vreți. Din păcate însă, a trebuit să constat că nu prea uzează lumea de ele. Ceea ce îmi spune mult.
Compania pe care o conduc are un ritm de dezvoltare fantastic, pe care puține companii le au în România. Anul acesta ne-am extins și în alte județe din zona Banatului și vreau să vă spun că am constatat cu mare tristețe că, la 20 de kilometri de Timișoara, unde este universitate de profil agronomic, nu am găsit medic veterinar. Pentru că, dintr-un an de studiu, și-au dat licența trei, iar celor cu care am intrat în contact nici nu le trece prin cap să lucreze într-o fermă. Toți visează la alte năzbâtii. Voi nu sunteți la veterinară, dar vă spun foarte clar că nu se pot apuca nici de căței, nici de maimuțe, nici de alte vietăți toți veterinarii din România pentru că nu o să aibă loc.
De ce au făcut atunci această facultate mă întreb. Cum vă pot întreba și pe voi, dacă o faceți pe asta de la Alba și nu vreți să profesați, de ce ați ales-o ?
Păi trăiți cea mai frumoasă perioadă din viața voastră, cu care nu vă veți mai întâlni niciodată. Uzați de ea, dar nu abuzați și nu vă bateți joc. Pentru că o să plătiți cu vârf și îndesat după aceea. Fără excepție. În viață, toate se plătesc.
Dacă am fost puțin cinic sau prea dur cu dumneavoastră îmi cer scuze, însă am vrut să vă transmit realitatea care vă așteaptă după.”