La presiunea filialelor din Ardeal ale Partidului Social Democrat, profesorul Vasile Dîncu a fost ales joi președinte interimar al Consiliului Național al Partidului Social Democrat. A fost o şedinţă de Comitet Executiv Naţional la fel de furtunoasă ca noaptea descrisă de Ion Luca Caragiale în care Marcel Ciolacu a jucat rolul Vetei “traducându-l” pe Jupân Dumitrache (filialele PSD din Sud şi Moldova) cu Chiriac (filialele din Ardeal) – presupuse a fi calfele şi oamenii de casă ale (ai) “statului paralalel” (conform unui scurt rezumat al subiectului piesei).
Vorba aia: „Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm!” – după ce Jupân Dumitrache i-a reproşat lui “Rică Venturiano” legăturile cu “Nae Ipingescu” şi declarațiile publice cu privire la performanțele electorale ale organizațiilor din Sud și din Moldova “care nu prea ar conta per total”, la final a primat „suveranitatea poporului”, pentru că „box populis, box dei”, iar Vasile Dîncu a primit ceea ce ştia că va primi încă de când a revenit pe o uşă mai dosnică în Partidul Social Democrat.
Că poate aţi uitat, dar Vasile Dîncu s-a cam “uşchit” din PSD pe vremea lui Liviu Dragnea care ne povestea chiar recent, din închisoare, cum se mesteca şoriciul porcului la pomana pe care “statul paralel” o făcea justiţiei păstorite de cuplul Colduţa Koveşi. Dar se pare că uşcheala din şi revenirea în PSD e un fel de “must have” la CV pentru a fi paraşutat într-o funcţie extrem de importantă a partidului. Practic Ciolacu, prin puterea pe care o are Dîncu în partid – de a numi pe liste în poziţii eligibile pe cine vrea muşchii lui “Nae Ipingescu”, s-a lepădat de joi de puterea de şef (chiar dacă interimar) al PSD.
Dîncu va putea face la alegerile locale şi parlamentare din (când au să fie) fix ce a făcut Liviu Dragnea în 2016: să umple consiliile locale, judeţene şi Parlamentul cu cunoscuţii săi. Ai săi şi ai lui “Ipingescu”. Şi câţiva de-ai lui Jupân Dumitrache, să nu se prindă cu cine e “tradus”.
Totuşi, cine este Vasile Dîncu, cel căruia îi place atât de mult să fie periat cu apelativul de “domn’ Profesor”?
În 2015, în Hotnews, apărea următoarea “sivică”: “preşedintele Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), profesor asociat la Academia Naţională de Informaţii “Mihai Viteazul” a Serviciului Român de Informaţii, face parte din colegiul editorial al Revistei române de studii de Intelligence a SRI, este profesor la Facultatea de Sociologie a Universităţii din Bucureşti şi profesor de sociologie la Facultatea de Sociologie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. A fost director al Revistei de Cultură “Tribuna” şi editor şef al publicaţiei Transylvanian Review”.
Ce pot să vă zic este că Vasile Dîncu scrie bine despre amnezie. A uitat că “presa ticăloşită” îl numea “Goebbels”, că era un fel de ministru “al propagandei” în Guvernarea Năstase.
Oricum, la câtă informaţie a clasificat şi sistematizat “sociologic” în acea perioadă, nu mă miră că e profesor şi la Academia de “şpioni” a SRI. Nu degeaba prin 2001, ca ministru al Informațiilor Publice, sugera, în documente oficiale, „distragerea atenţiei opiniei publice de la problemele din Ministerul Justiţiei”.
Proaspăt despărţit de PSD ne căina: “România nu a avut și nici acum nu are proiect. Noi nu ne propunem să ajungem undeva, nu programăm mijloace, nu facem un plan. Trăim pur și simplu, iar competiția politică se dă în jurul resurselor statului. Un viceprim-ministru recent, care a stat doar câteva luni în funcție, și-a dublat averea în acea perioadă (cea din declarația de avere). A plecat liniștit, rezolvase ceva epocal, pentru el și familia lui”.
De parcă noi n-am ști că, indiferent de guvernare, cel puțin de la noi, de la Cluj, au plecat către București indivizi de genul “ce-i pe mine-i și-n dulap, când mă-mbrac zici că mă mut” și s-au întors, în 2-3 ani, lideri de “Top 500 Capital”…
Şi nici domnia sa nu a plecat acasă de la guvernare chiar neliniștit și cu mâna-n propriul buzunar: și-a făcut Institut Român pentru Evaluare şi Strategie.
De la Ucu Rus şi Vasile Puşcaş cu care s-a anturat în mandatul de premier al lui Năstase, trecerea la tandemul Coldea-Kovesi, ar explica apropierea lui Vasile Dîncu de Traian Băsescu şi faptul că, în 2009, “mânca un şorici” în sufrageria lui Oprea, alături de cei doi, în aşteptarea rezultatului alegerilor. Deşi, în 2004, era şeful de campanie al lui Ucu Rus împotriva lui Emil Boc la primăria Cluj-Napoca. Care Emil Boc a devenit “premierul lui Băsescu”.
Încurcate mai sunt cărările pe care păşesc politicienii şi multe broaşte râioase înghit aceştia pentru a nu cădea epuizaţi de efort la mijlocul drumului!
Odată cu venirea lui Victor Ponta la putere, ca premier, Vasile Dîncu a prins drag de tenis. Întâmplător, unde se juca un tenis şi erau şi Victor Ponta şi George Maior şi Liviu Dragnea, apărea şi “Domn’ Profesor”.
Căderea lui Ponta de la putere îl transformă pe Vasile Dîncu în viceprim-tehnocrat în Guvernul Dacian Cioloş. Care Dacian Cioloş ştim că numai întâmplător a avut parte de securişti şi vetre româneşti, jaloane, în carieră şi viaţă. Asta ar putea explica faptul că Vasile Dîncu nu a ajuns să facă parte dintr-un guvern care să-i poarte numele – deşi a fost cu numirea în buzunarul lui Dragnea. Care Dragnea era în drum spre Cotroceni.
Prin urmare, Vasile Dîncu a fost peste tot şi cam cu toţi. A cam mâncat la toate mesele la care a fost invitat. Nu ştiu ce daruri a lăsat în schimb…
Ar fi de răspuns la întrebarea: cine se pregăteşte să întindă masă mare şi bogată de a fost din nou chemat şi Vasile Dîncu?
Şi, gata!