08.00 – in fiecare dimineata, 30 de copii din Pata Rat ajung in „Tara Minunilor”. Isi lasa, la intrare, orice le apartine, de la haine la ghiozdanele sau gentute, de la papucei la caciuli sau sepci. Pe rand, cei 30 de micuti cu varste cuprinse intre 3 si 6 ani fac baie, unii singuri, stangaci, altii, prea mici sa se descurce singuri, ajutati. La iesire, pasesc pe prosoape calde si imbraca, stingheri, haine curate, din dulapurile colorate.
Sunt copii care locuiesc, in cel mai bun caz, in case de chirpici, formate dintr-o camera, pe care o impart cu parintii si alti cativa frati. Ei n-au avut niciodata robinet sau dus. In casele lor mici, noaptea se intind langa caini sau pisici, iar sobolanii sunt musafiri obisnuiti. Curentul electric e o optiune pe care prea putini dintre parintii lor si-o permit; majoritatea il folosesc ilegal, acolo unde exista.
Cand ajung insa la Tara Minunilor, viata lor se schimba radical. Aici sunt copii normali, care se spala cu apa calda, mananca supa zilnic si dorm de amiaza in cearsafuri curate, fiecare in patutul lui. Opt ore pe zi in care intre ei si orice copil de la vreo gradinita particulara din Cluj nu exista nicio diferenta.
Tara Minunilor e un centru de zi care isi propune sa le ofere o sansa micutilor care s-au nascut intr-un mediu de care ii condamna la moarte sociala.
„Aici invata sa vorbeasca, sa se comporte, sa manance. Foarte putini dintre ei stiu asta cand ajung aici. Unde locuiesc ei, nu au apa. Pe Cantonului sunt doar doua surse de apa, In Dallas nu exista, pe rampa, nici nu mai vorbim. La inceput, e greu pentru ei sa inteleaga ce inseamna dusul – sa iasa apa de undeva si sa-i stropeasca. Nu stiu sa manance, sa tina lingura in mana. Dupa ce se obisnuiesc cu lingura, urmeaza furculita – o adevarata tragedie. In primul an trebuie sa mergem cu fiecare la baie, de fiecare data. Ei sunt obisnuiti sa se ridce si sa plece singuri. Cu timpul, insa, se obisnuiesc”, spune Diana Istic, coordonatorul centrului.
Micutii au aici trei mese zilnice asigurate – dimineata mananca paine cu unt sau cu gem, ochiuri sau nutella; la amiaza primesc ciorba si felul doi, iar dupa masa o gustare. Intre mese, se indulcesc cu fructe sau prajituri, iar dupa masa de amiaza urmeaza 10 minute de igiena orala. Periutele de dinti stau in dulapurile mici si colorate – acasa nu au asa ceva si n-au avut niciodata.
„Cateodata, iau paduchi, iar noi ii deparazitam. Depinde cu cine se joaca acasa. Cateodata vin murdari din cap pana in picioare, iar noi le spalam hainutele aici, sa mearga curati acasa”, explica reprezentanta centrului.
Unu e un numar mic
Urmeaza ora de somn, moment in care copiii schimba hainele primite de dimineata pe pijamale. Paturile moi si colorate sunt o adevarata desfatare – au unul intreg doar pentru ei, in care dorm, insa, ghemuiti. Se trezesc buimaci si isi iau slapii in picioare – unii cu Spiderman, altii cu crocodili sau hipopotami. Un baietel de-o schioapa se freaca la ochi si spune ca il cheama Mircea. Are cinci ani, iar cand a ajuns la centru, in urma cu doi ani, nu vorbea deloc. Semnele erau singura moda prin care putea comunica. Acum e vesel si rade. Ii place aici „mult, mult” si vrea sa spuna o poezie, sa demonstreze ca e baiat mare.
„Unu e un numar mic/ Doi a mai crescut un pic/ Trei este ceva mai mare/ Patru-i cifra urmatoare./ Cinci si sase sunt si ei/ Cu ceva mai maricei”. Din usa apare un alt baietel, cu ochii mari si curiosi. Isi ia prietenul de dupa cap si recita impreuna: „Sapte sade langa opt/ Si se crede sus de tot./ Insa pe toate le intrece/ Cifra noua si-apoi zece.”. Apoi se iau de manuta si pleaca spre sala de mese – e timpul pentru gustare. Din sala de mese se vad doar zambete pana la urechi. Cei mici mananca paine cu pate, cum stiu si pot – unii cuminti si corect, altii murdari pana la urechi.
Finantat de Primaria Cluj-Napoca, centrul Tara Minunilor trimite, anual, pe bancile scolilor din oras, 10 copii din cei 30, impartiti in numar egal in trei grupe. Iar transformarea lor, dupa cei trei ani petrecuti in centru, e incredibila. De cand a fost infiintat, niciunul dintre copiii care au trecut pe acolo nu a renuntat la scoala. Din contra, unii dintre ei au ajuns premianti.
E aproape ora patru. Cei mici se schimba din nou in hainele murdare cu care au venit de acasa si se urca in autobuz. Se intorc in casele unde nu au nici cearsafuri curate, nici periute de dinti. Iar maine o iau de la capat.